10,163 matches
-
l-au ajuns”. Intrarea în curtea mănăstirii este străjuită de un turn clopotniță cu o arhitectură demnă de Renașterea Italiană. Din pisanie aflăm că turnul a fost ridicat „cu toată cheltuiala și osârdia sfinții sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este construită în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
încă din primele momente, acest straniu regret, această teribilă boală care face ca orice femeie care a trecut prin această viață să se întoarcă din nou zi după zi. Acest trai de febre și de beții, de ațipiri învinse, de veșnice trăncăneli, de du-te vino, de intrări, de ieșiri, de urcări, de coborâri de scări, de oboseli amăgite cu alcool și râsete, îi fascinează pe acești mizerabili cu atracția și amețeala prăpăstiilor. Ceea ce o salvase pe Marthe de la o întoarcere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
timpu-lui, aici s-a produs o catastrofă, care a întrecut-o pe cea recentă din Islanda. De mai bine de 200.000 de ani, însă, activitatea vulcanică a stagnat, iar francezii speră ca acest somn al Pământului să aibă durată veșnică. Autocarul ne debarcă la poalele ridicăturii, într-o parcare ame- najată, flancată de necesarele puncte comercial-turistice. Altitudine: 1325 de metri. Parcurgem la pas un urcuș lin, ducător în ispită. O luăm ușor, fără grabă, pe panta accesibilă tuturor. Nu după
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
neocolitoare este de preferat. Îmi aduc bine aminte că, atunci, am insistat ca oaspeții francezi să facă o descindere și la bunul meu prieten Nicolae Popa, ar-tistul popular din Târpeștii Neamțului, care s-a dus, între timp, la odihna cea veșnică. Propunerea mea a fost primită cu un entuziasm ponderat, ceea ce m-a făcut să cred că oamenii nu puneau mare preț pe entu- ziasmul meu. Sau, poate, la mijloc era doar lipsa informațiilor. Până la urmă, am ajuns în casa-muzeu a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Voia să dea o mână de ajutor unor oameni năpăs- tuiți de soartă, uitați parcă de Dumnezeu, dar mai ales părăsiți de semenii lor, care au reușit să atingă un nivel al traiului îndestulător, nebănuit în acel perimetru al nisipurilor veșnice. Fără îndoială, ges- tul fetei e de admirat, mai ales că el nu este singular. Și alți francezi, dominați de același impuls umanitar, au procedat la fel. Ascult cu emoție povestea și simt cum încep să mă cuprindă întrebări cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dezlege prin puterea harului. Mulți dintre aceștia, mai ales tineri, i s-au confesat, i-au primit sfatul și alinarea, i-au devenit ucenici, fii sufletești și i-au rămas așa chiar și după ce el s-a mutat întru cele veșnice. Părintele Nicolae nu s-a bucurat de duhovnicia epitrahirului, dar a avut-o pe aceea a înțelepciunii, tămăduitoare în superba ei abstracție". Î.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Vadului și Feleacului, în Duhovnic de taină, Caietele de la Rohia II. N.
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mult a scandalizat" acest răspuns al celui devenit monah ortodox. Cu astfel de reacții la provocările ce veneau dinspre lumea iudaică, Steinhardt putea să se aștepte la orice. Din fericire pentru el, atacurile vin abia după trecerea sa la cele veșnice. Un astfel de atac, murdar și nedrept în primul rând prin faptul neasumării celor scrise, e cel din Orient Expres, aprilie 2000, Tel Aviv, când Steinhardt e acuzat că "a avut o tinerețe agitată", că a fost "o poamă bună
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
apusean. Credința e astfel un reflex al dragostei. Imediat după eliberarea sa din prima detenție acesta îl va mărturisi pe Dumnezeu în fața copiilor săi, va mărturisi că Iisus Cristos este Mântuitorul nostru, își va exprima convingerea că "există o viață veșnică", pentru ca în final să mărturisească "că dragostea e calea cea mai bună"3. Felul în care cei trei convertiți își asumă credința în mod diferit, în funcție de apartenența lor la una sau alta din confesiunile creștine e reflectat și în textele
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
3 august 1939, Monseniorul refuză să părăsească România cu trenul regal, pentru a-și dedica întreaga existență îngrijirii săracilor și bolnavilor, este arestat la 18 noiembrie 1952, suspus unui regim exterminare din care făcea parte tortura și trece la cele veșnice în ziua de 16 mai 1954. În momentul apariției romanului, Monseniorul Ghica era mort de un deceniu ca victimă a regimului comunist. Falsificarea istorică este însă doar o parte din operațiunea de maculare a memoriei acestuia. Secretarul acestuia, Pavel, care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Discurs este extrem de problematic, fiindcă temeiul său este sistematic erodat de perspectivele reciproc excluse: nu e nici negare autohtonistă a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumare imitativă a normelor și discursurilor de referință (ca la majoritatea occidentalizanților) În veșnica dispută dintre cele două poziții (...), d-l Marino optează pentru soluția cea mai grea: a fi simultan european (universal) și român (idiomatic)"36. Iată, așadar, o formă de "ninism" care mediază între alternativele "nici, nici" și care reușește, cel puțin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
două categorii: domestice (grhya) și solemne (srauâa). Primele, îndeplinite de stăpânul casei (grhapati), sunt justificate prin tradiție (smrti, "memoria"). Dimpotrivă, riturile solemne sunt efectuate în general de către oficianți 1. Autoritatea lor se întemeiază pe revelația directă ("auditivă", srutî) a adevărului veșnic. Printre ritualurile particulare, în afară de întreținerea focului domestic și de sărbătorile agricole, cele mai importante sunt "tainele" sau "consacrările" (samskărd) legate de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că i-ar plăcea să fie mai degrabă, pe pământ, sclavul unui om sărac, "decât să domnească peste toată împărăția morților"28). De altfel, binele săvârșit pe pământ nu era răsplătit și răul nu era pedepsit. Singurii condamnați la chinuri veșnice erau Ixion, Tantal, Sisif, pentru că îl jigniseră pe Zeus în persoană. Menelaos nu coborâse în Hades, ci fusese transportat în Elyseu, doar pentru că, însurându-se cu Elena, devenise nepotul lui 26 Poeții ionieni par îngroziți de sărăcie, boală, bătrânețe. Singurele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
23). De aceea, Dumnezeu promite poporului său regenerarea viitoare. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de mine în toate zilele vieții, spre binele lor și spre binele copiilor de după dânșii. Voi încheia cu ei legământ veșnic după care nu mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine." (32: 39-40). Ceea ce echivalează cu o nouă creație a omului, idee care va avea urmări considerabile (printre altele, concepția creștină a unui Nou Legământ revelat prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oferit pentru a ilustra puritatea pe care o implică frumusețea aceasta este un fragment din poemul lui Baudelaire La beauté. În același număr, Felix Anadam semnează articolul Între poezie și cuvinte încrucișate. Ca și Raul Teodorescu, Felix Anadam pune problema veșnicei căutări a noului. Referirile la zona politicului, care nu apăruseră în articolul directorului revistei își fac apariția aici: "indepedent de suportul politic iredentist, sau care se infiltrează în cea a literarului de viteza unor inerții revoluționare, capabile să sprijine alura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
destinație, un tărâm de cucerit, la Tonegaru impresia este mereu aceea că se urmărește simpla plăcere de a vagabonda, că spațiile exotice, care îl apropie atât de poezia unora dintre simboliști, nu sunt destinații, ci scurte popasuri ale unei periegeze veșnice. Sfârșitul călătoriei înseamnă o trecere, o alunecare abia simțită spre o altă zonă spațio-temporală care trebuie cucerită. Există un demon al călătoriei care pare a nu-i da pace, care determină multiplicarea ipostazelor lirice în interiorul aceluiași poem: "Undeva în China
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Creatorul e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui care se plasează în adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de fapt, existență eternă, înfrângere a contingentului. Discursul pare o veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu în mine"). Caracterul iterativ al actului discursiv
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de fapt, actant, își decide calea. Ambiguitățile, aparentele contracții trebuie să materializeze acest tărâm imaginar, "Cetățile albe sunt peste munții albi,/ Peste nourii albi, unde sunt?", interogațiile care cristalizează neputința de a oferi o imagine concretă unui spațiu abstract redau veșnica peregrinare a eului creator în căutarea unui ideal pe care intuiește că l-a cunoscut deja, dar nu are puterea de a-l conștientiza. Poemul reflectă o viziune tragică asupra creatorului, acesta are deja în inima sa imaginea absolutului, e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată de asocierile inedite. ("Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,/ Pașii soarelui./ Și-n noaptea cenușie, faclă vie,/ Înspăimântă sicriul depărtării", Noaptea geniului). Solarul, raționalul devin veșnică trecere. Orizontul se închide, apăsând asupra eului liric care se simte călător prin moarte. Feminitatea aceasta ambiguă rămâne astfel unica sa călăuză. E foc și apă totodată, niciodată soare, întotdeauna prezență lunară, semn al instinctualului, al iraționalului izbucnit din străfunduri
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
intervențiile neașteptate, ruperile de ritm, trecerile de la abstract la concret, frântura ingambamentului, "Iarăși și iarăși, sute de mâini întind/ scormonind cerul - rotunjimi arzătoare/ mângâi în treacăt, nevăzute astre, sfere tăcute,/ niciodată atât de fierbinți și de fragede/ ca sânii tăi." (Veșnicul joc). Construcția simetrică accentueză închiderea într-un univers interior al amintirii sau al fantasmării. Se păstrează aici și ceva din proiectarea în mit pe care o realizase expresionismul, "Iar ai fugit, ca un foc de comoară,/ flacără iute, nestatornic rug
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nou cu mine vei arde clipa adâncă,/ și iarăși de mine te voi lega/ pentru fierbinți veșnicii provizorii/ cu-același alb fir de abur subțire,/ pe care mereu îl vei rupe/ și fără de care/ tu și lumea v-ați stinge...", Veșnicul joc). Combustia interioară devine condiție necesară a trăirii erotice. Există o proiectare asupra iubitei/ ispitei erotice a acestei arderi: "te-ascult arzând depărtată mereu" (Veșnicul joc), "Fiebinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", "- Ar fi bine s-o uiți! Îi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe care mereu îl vei rupe/ și fără de care/ tu și lumea v-ați stinge...", Veșnicul joc). Combustia interioară devine condiție necesară a trăirii erotice. Există o proiectare asupra iubitei/ ispitei erotice a acestei arderi: "te-ascult arzând depărtată mereu" (Veșnicul joc), "Fiebinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", "- Ar fi bine s-o uiți! Îi spuneam inimii,/ (...) - Ușor de zis! mi-a răspuns - nicicând/ n-a fost dat nimănui a uita focul/ în care piere arzând" (Ar fi bine să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică anunțare a finalului de lume, apa, sub toate formele ei, lichefiază universul sau îl îngheață, în ambele situații sugestia este aceea a lipsei de speranță, a actului distructiv cu caracter definitiv: "și cerul e leoarcă... și timpul e bruma..." (Partitură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri în evuri în zbor amețit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar nu pentru că aici ar fi prezentat vreun tablou, ci pentru că descrierea se face în așa fel încât se creează această impresie. Tratarea în registru derizoriu a peisajului nocturn e evidentă: "Vai, ce baltă, cu sepia era noaptea, și Luna veșnică plută!", exclamațiile retorice nu mai au darul de a impune textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
impresia de închidere în rama unui tablou (imaginea serei exprimă imposibilitatea imaginației de a construi teritorii ilimitate). Nu se mai lucrează cu nelimitatul, cu infinitul universului sau cu cel al sufletului, totul e imagine fixată în tipare, deci limitată: "Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" E o proiectare a spațiului exterior în cel interior, o reflectare care structurează astfel viziunile psihice, oarecum reversul a ceea ce propunea literatura anterioară. Ideea este subliniată și de final: "La porțile aurorii constelațiile admirau exaltate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]