KorAP: Find »[drukola/base=vocație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...334 335 336 ...358 >

8,935 matches

Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783

Politica - profesie și vocație, în iarna anului revoluționar 1918-l919 în fața Ligii Independente a Studenților, tot în capitala Bavariei. Conferințele sînt însoțite de o prefață publicată în 1959 a filosofului și sociologului francez Raymond Aron. În prima conferință, Știința - profesie și vocație, Max Weber își propune să prezinte profesia omului de știință în sensul concret al cuvîntului în Germania și în Europa în general, dar și prin raportare la diferențele existente față de statutul acestuia în Statele Unite. Și constată, încă la acea vreme

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
și monarhii, nu mai puțin deținătorii puterii revoluționare (să ne amintim de perioada regimului comunist și a sistemului de promovare pe care l-a instaurat) intervin din motive "politice". Tinerii auditori și în general cei interesați în a-și urma vocația științifică sînt preveniți că sarcina ce-l așteaptă (pe fiecare) are un dublu aspect: "El trebuie să fie calificat nu numai ca savant, ci și ca profesor. Or, aceste două aspecte nu coincid cîtuși de puțin. Cineva poate fi un

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
puțin. Cineva poate fi un savant excepțional și totodată un profesor execrabil". Valoarea profesorilor se măsoară în numărul celor care-i frecventează cursurile - cum am spune în limbajul media actual - de rating. Viziune ades contestată, mai ales de cei cu vocație, de novatori. Adeseori afluența crescută a cursanților nu ține de cuprinderea științifică a profesorului cît de aspecte cu totul exterioare, de la temperament la maniera de a se îmbrăca, de inflexiunile vocii sau gesticulație etc. " În urma bogatei mele experiențe și a

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
științifice ale unui savant" (Max Weber). Este rar și cu totul întîmplător ca în același om să se împlinească cele două calități, de profesor și savant. Toate aceste elemente constituie condițiile exterioare ale profesiei de savant. Importantă rămîne existența unei "vocații interioare a științei". O primă condiție care se impune este stricta specializare, care, cum previziona și sociologul german, astăzi a atins cote de neimaginat "Numai grație unei stricte specializări poate omul de știință să simtă într-adevăr și asta numai

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
rămași în afara științei, fără acea pasiune, fără ideea că "milenii au trebuit să treacă înainte să vezi lumina zilei, și alte milenii așteaptă în tăcere" pentru a vedea dacă o conjectură e reușită - fără toate acestea nu vei avea niciodată vocația științei, și e mai bine să te apuci de altceva. Căci nimic nu are valoare, pentru om ca om, în afară de ceea ce poate face cu pasiune". Dar, indiferent cît sîntem de pasionați, e drept, un element favorizant și extrem de necesar, factorul

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
am ocupa de ceva care în realitate nu are și nu poate avea o finalitate? Un prim răspuns ar fi necesitatea rezolvării scopurilor pur practice, scopuri însemnate doar pentru practician. Rămîne de dezlegat atitudinea personală a omului de știință față de vocația sa. "El susține că știința trebuie practicata "de dragul ei", .: nu pentru a obține succese comerciale sau tehnice, pentru a ne putea hrăni, îmbrăca, ilumina sau guverna mai bine. Ce operă semnificativă crede el că poate realiza, pornind de la asemenea creații

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
care tocmai prin "progresivitatea" sa lipsită de sens etichetează și moartea ca absurditate". Sînt remarci care cer o limpezire, dacă progresul are un sens dincolo de tehnică, dacă îl punem în slujba științei, în acest caz ea mai poate deveni o vocație cu sens? După această interogație urmează o alta, cu mai adînci rezonanțe: "care este vocația științei în cadrul ansamblului vieții omenești și care e valoarea ei?" Întrebările oferă un bun prilej de a călători prin cultura și istoria lumii, de la mitul

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
care cer o limpezire, dacă progresul are un sens dincolo de tehnică, dacă îl punem în slujba științei, în acest caz ea mai poate deveni o vocație cu sens? După această interogație urmează o alta, cu mai adînci rezonanțe: "care este vocația științei în cadrul ansamblului vieții omenești și care e valoarea ei?" Întrebările oferă un bun prilej de a călători prin cultura și istoria lumii, de la mitul puterii din Republica lui Platon și descoperirea conceptului - unul dintre marile instrumente al cunoașterii științifice

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
de atunci, aserțiune ce nu și-a pierdut valabilitatea: valoarea unui om nu depinde de faptul că are sau nu calități de conducător. Rămîne de lămurit care este totuși aportul pozitiv al științei pentru "viața" practică și personală? Mai exact, vocația științei. "În primul rînd, bineînțeles, știința pune la dispoziția noastră cunoștințe tehnice care ne permit să stăpînim viața prin previziune, atît în domeniul obiectelor exterioare, cît și în domeniul activității oamenilor. Îmi veți replica probabil: În definitiv, asta oferă și

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
mai ușor să realizeze această operă dacă va evita cu scrupulozitate să le impună sau să le sugereze ascultătorilor săi o anumită convingere personală". La dorința de a ști dacă în contextul dat știința merită să devină pentru cineva o "vocație" sau dacă ea constituie în sine o "vocație", Max Weber răspunde afirmativ prin propriile sale lucrări. "Știința este în zilele noastre o "vocație", bazată pe specializare și pusă în slujba introspecției și a cunoașterii raporturilor obiective. Ea nu este un

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
evita cu scrupulozitate să le impună sau să le sugereze ascultătorilor săi o anumită convingere personală". La dorința de a ști dacă în contextul dat știința merită să devină pentru cineva o "vocație" sau dacă ea constituie în sine o "vocație", Max Weber răspunde afirmativ prin propriile sale lucrări. "Știința este în zilele noastre o "vocație", bazată pe specializare și pusă în slujba introspecției și a cunoașterii raporturilor obiective. Ea nu este un har primit de un vizionar sau de un

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
personală". La dorința de a ști dacă în contextul dat știința merită să devină pentru cineva o "vocație" sau dacă ea constituie în sine o "vocație", Max Weber răspunde afirmativ prin propriile sale lucrări. "Știința este în zilele noastre o "vocație", bazată pe specializare și pusă în slujba introspecției și a cunoașterii raporturilor obiective. Ea nu este un har primit de un vizionar sau de un profet cu scopul de a acorda mîntuirea sufletului sau de a face revelații; ea nu

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
și nu-i departe ziua cînd vor fi extirpate și din viața intimă. A doua conferință a lui Max Weber din volumul Omul de știință și omul politic (apărut la Editura Humanitas în 2011, traducere Ida Alexandrescu), Politica - profesie și vocație a fost susținută în iarna anului revoluționar 1918-1919 în fața Ligii Independente a Studenților din München. Își propune să prezinte auditoriului, în viziune proprie, ce este și ce poate însemna politica, privită ca profesie și ca vocație. Într-o accepțiune foarte

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
Alexandrescu), Politica - profesie și vocație a fost susținută în iarna anului revoluționar 1918-1919 în fața Ligii Independente a Studenților din München. Își propune să prezinte auditoriului, în viziune proprie, ce este și ce poate însemna politica, privită ca profesie și ca vocație. Într-o accepțiune foarte largă, politica îmbracă orice fel de activitate de "conducere" autonomă. Max Weber, în sens restrîns, înțelege prin politică doar conducerea sau influențarea conducerii unei grupări politice, respectiv, în ziua de astăzi, a unui stat. Sociologic, singura

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
bazată pe o gratitudine de supunere în îndeplinirea îndatoririlor legale. Aceasta este dominația exercitată de "omul de stat" modern și de toți acei exponenți ai puterii care i se aseamănă". Problematicile ce și le-a propus sociologul spre prezentare erau vocația și profesia politică, în contextul celui de-al doilea tip de dominație, cel charismatic, unde dominația se execută în temeiul devotamentului supușilor față de "carisma" strict personală a "conducătorului", aici își află rădăcinile ideea de "vocație" politică, în forma cea mai

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
propus sociologul spre prezentare erau vocația și profesia politică, în contextul celui de-al doilea tip de dominație, cel charismatic, unde dominația se execută în temeiul devotamentului supușilor față de "carisma" strict personală a "conducătorului", aici își află rădăcinile ideea de "vocație" politică, în forma cea mai pregnantă. Credința în persoana înzestrată cu "chemarea" de a conduce este temeiul devotamentului oamenilor arătat profetului sau conducătorului de armate sau marelui demagog (în sensul în care Pericle era demagogul Atenei) din adunările publice sau

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
partidului. Nu avem deci decît următoarea alternativă: ori o democrație admite existența unui adevărat șef în fruntea sa, și atunci acceptă existența unei "mașinării" politice, ori, bunăoară, îi renegă pe șefi, și atunci cade sub stăpînirea unor "politicieni profesioniști" fără vocație [Berufspolitiker ohne Beruf], fără calitățile carismatice ale unui adevărat șef. În acest ultim caz, avem de-a face cu ceea ce opoziția din interiorul unui partid numește dominația "facțiunilor"". Un astfel de șef plebiscitar este actualul președinte al Țării. Context în

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
a activității tale. Iar pentru asta e nevoie de principala calitate psihologică a politicianului: de intuiție, de capacitatea de a lăsa realitățile să lucreze asupra ta, păstrîndu-ți liniștea interioară și concentrarea, așadar păstrînd distanța față de lucruri și oameni". Politicianul de vocație trebuie să aibă capacitatea de a se detașa, dar detașarea să fie una arzătoare, de totală implicare, să reunească, să împletească pasiunea cea mai fierbinte cu intuiția cea mai rece. "Politica se face cu capul, nu cu alte părți ale

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
cu nimic activitatea științifică. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul politicianului. Pentru el, dorința de putere este un instrument indispensabil. Instinctul puterii" - cum se spune de obicei - face parte așadar din trăsăturile sale normale. - Păcatul față de spiritul sacru al vocației începe însă atunci cînd această dorință de putere pierde din vedere cauza și devine o chestiune de amor propriu, în loc să fie pusă exclusiv în slujba unei "cauze". Căci, pînă la urmă, există doar două tipuri de păcate capitale în politică

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
sufletul n-a murit încă în el, poate ajunge cîndva într-o atare situație. Ceea ce arată că etica responsabilității și cea a convingerii nu se exclud reciproc, se completează și doar împreună alcătuiesc omul adevărat, acel om care poate avea "vocație politică"". Sîntem conștienți că sînt totdeauna șanse ca cele două etici, a convingerii și a responsabilității să interacționeze, în cazul celui animat cu adevărat de o deplină vocație politică. Altfel, înțelept, dacă ne cunoaștem măsura și potențialul, să fim mulțumiți

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
completează și doar împreună alcătuiesc omul adevărat, acel om care poate avea "vocație politică"". Sîntem conștienți că sînt totdeauna șanse ca cele două etici, a convingerii și a responsabilității să interacționeze, în cazul celui animat cu adevărat de o deplină vocație politică. Altfel, înțelept, dacă ne cunoaștem măsura și potențialul, să fim mulțumiți a cultiva fraternitatea ce ne leagă în plan uman și în rest să ne lucrăm, cum ar spune Candid al lui Voltaire, bucata noastră de grădină, sau, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
cultiva fraternitatea ce ne leagă în plan uman și în rest să ne lucrăm, cum ar spune Candid al lui Voltaire, bucata noastră de grădină, sau, dacă vreți, de cer. Concluzia finală a conferențiarului este una întru urmarea și cultivarea vocației, indiferent de numărul și dimensiunile piedicilor pe care viața și acțiunile interumane, le ridică în fața celui chemat: "Alături de pasiune și intuiție, politica înseamnă și o luptă lentă și tenace cu un material refractar. E foarte adevărat, și toate experiențele istoriei

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
nu se va da bătut dacă lumea i se va arăta prea stupidă sau prea meschină pentru ceea ce are el să-i ofere, numai cine e sigur că va putea, în pofida a toate, să spună: "și totuși!" - numai acela are "vocație" pentru politică". Prefața lui Raymond Aron, scrisă la cincizeci de ani după susținerea conferințelor privind vocația în știință și în politică este una cu totul favorabilă gîndirii sociologului german, confirmîndu-i și remarcîndu-i actualitatea. Cîteva fraze, care confirmă aserțiunea lui Winston

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
pentru ceea ce are el să-i ofere, numai cine e sigur că va putea, în pofida a toate, să spună: "și totuși!" - numai acela are "vocație" pentru politică". Prefața lui Raymond Aron, scrisă la cincizeci de ani după susținerea conferințelor privind vocația în știință și în politică este una cu totul favorabilă gîndirii sociologului german, confirmîndu-i și remarcîndu-i actualitatea. Cîteva fraze, care confirmă aserțiunea lui Winston Churchill ("... Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotînțeleaptă. Într-adevăr, s-a spus că

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
recunoaște, ce zic eu, care proclamă că istoria statelor este și trebuie să fie scrisă nu în versuri, ci în proză". Ce altceva ne-a propus Max Weber în conferințele sale, susținute după prima mare conflagrație, decît să ne urmărim vocația fie și în lipsa fiorului liric, asumîndu-ne înfruntarea vîntului aspru al prozei cu care se scriu literele democrației. ["Convorbiri literare", august-septembrie 2013] Date despre autor Cassian Maria SPIRIDON (9.IV.1950, Iași), poet și eseist. Absolvent al Institutului Politehnic din București

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]