85,350 matches
-
bine precizată și specializată: modelarea tipului social ideal (rolul literelor în educația perfectului gentilom). Dimensiunea socială a literaturii implică și prezența audienței, a unui public, o strategie a succesului, profesionalismului. În această perioadă se consolidează și imaginea cititorului și ideea scriitorului creator de opinie. Așadar, literatura devine acum explicit și predominant „cultă”, literatura fiind produs cultural literar prin definiție. Capitolul II A PLUSA II.1. Expansiunea O îmbogățire considerabilă a ideii de literatură se realizează începând cu secolul Luminilor când se
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
produsul culturii, formației și exercițiului artistic sau, pe de altă parte, pe linia Vico, Humboldt, limba este o operă de artă în sine. Autonomia literaturii este problema conexă a specificului literar în această perioadă care preocupă în mod direct pe scriitori, deoarece ea dă sensul și motivația de bază a activității literare. Principiul autonomist ajunge acum la maturitate, maximă claritate și precizie terminologică. Expresii uzuale în această perioadă sunt „literatura în sine” sau „literatura în ea însăși” (Fr. Schlegel) Opera literară
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
totalitatea scrierilor și îngust - estetico-poetic). Legată indisolubil de conștiința istorică este și cea socială. Epoca se caracterizează printr-o tendință accentuată de reducționism istorico sociologic. Romanticii germani vorbesc de literarische Welt, Balzac de vie littéraire. Din punctul de vedere al scriitorului apare acum o dilemă, adesea irezolvabilă, aceea de a scrie pentru public sau pentru sine, artă, posteritate. Despre relația necesară dintre literatură și societate vorbește și Stendhal, V. Hugo. Literatura este expresia societății. O formulă ce aparține Doamnei de Staël
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o vor sistematiza. Unele observații sunt vechi, întâlnite și pe parcursul perioadelor anterioare, dar sunt reformulate într-un spirit nou, alături de altele cu spirit modern. Problema succesului literar devine deosebit de acută sub romantism când individualizarea, izolarea și sentimentul de damnare al scriitorilor sporesc. Aproape nu există scriitor al epocii care să nu-și pună această problemă. Verdictul popular aproape că trece înaintea celui specializat al criticii. Romantismul exacerbează teza geniului izolat, revoltatul social. Relația dintre literatură și acțiune socială va fi îmbrățișată
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sunt vechi, întâlnite și pe parcursul perioadelor anterioare, dar sunt reformulate într-un spirit nou, alături de altele cu spirit modern. Problema succesului literar devine deosebit de acută sub romantism când individualizarea, izolarea și sentimentul de damnare al scriitorilor sporesc. Aproape nu există scriitor al epocii care să nu-și pună această problemă. Verdictul popular aproape că trece înaintea celui specializat al criticii. Romantismul exacerbează teza geniului izolat, revoltatul social. Relația dintre literatură și acțiune socială va fi îmbrățișată în toate mediile revoluționare. Se
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fac din plin apariția.” Sub acest aspect apare și expresia „literatură oficială” opusă celei libere, independente. Ea se aplică în general literaturii promovate de marile instituții culturale (Universitate, Academie etc.) În perioada romantică se dezbat, se formulează idei cu privire la: rolul scriitorului, misiunea acestuia și literatura militantă. Ideea de revoluție literară are însă o semnificație mai bogată. Statutul literaturii ca agent ideologic este suficient de controversat. Literatura cu „teză” ca și cea „cu tendință” este revendicată în mod curent în tot cursul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
jumătate a secolului al XIX-lea este perioada de glorie a literaturii industriale, creație a criticii franceze din primele decenii ale secolului, un celebru articol de Saint-Beuve, De la littérature industrielle. Apare foiletonul, presa de mare tiraj, romanul de succes. Mulți scriitori ai epocii deplâng această stare în care a ajuns literatura: Balzac, Nissard, Pușkin. Literatura devine în aceste condiții o marfă care ajunge să fie vândută, negociată, speculată pe „piața literară”. Pentru prima dată ideea de literatură nu mai este controlată
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
adică lectură. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de operă este rezultatul acestui act partenerial. Literatura se înființează prin lectură, literatura nu preexistă lecturii. Exegeza, interpretarea, critica latentă sunt incluse în actul lecturii, iar acestea devin preocupări ale scriitorului din această perioadă ajuns la o mare conștiință a artei sale (M. Proust, A. Gide, P. Valéry). Prima teorie a lecturii-creație aparține fenomenologiei, R. Ingarden consideră că: „concretizarea operei literare, mai ales a operei de artă literară, este rezultatul întâlnirii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cea care dislocă, absoarbe și le înlocuiește pe toate celelalte. Pe de o parte, noua definiție a literaturii neagă în esență accepția literaturii stabilită prin consens cultural, social, tradițional etc., iar pe de alta, inițiativa este trecută total în mâna scriitorului, criticului, teoreticianului, lectorului, care decide ce este literatura. Efectul este descompunerea totală a ideii de literatură printr-o enormă dilatare. III.3. Canonul Secolul XX istoricizează, în mod radical, ideea de literatură. Problema valorii nu se mai pune în termeni
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în fixarea canonicității. După Bloom, esteticul și agonalul sunt unul și același lucru. Introduce conceptul de „anxietate a influenței” care nu poate decât stimula marile genii, o operă literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu-și aleg precursorii cei mai influenți; ei sunt aleși de aceștia din urmă, dat tot ei au inteligența și puterea de a-i transforma pe înaintași într-un fel de compoziți, și, deci, parțial, în ființe imaginare.” Cel
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
metafore sugerând prăbușirea umanismului sub influența nihilismului) sunt strâns legate una de cealaltă. În viziune nietzscheană, locul omului este luat de supraom. Omul devenise un concept învechit și retorica umanismului trebuia înlăturată. De aici demitologizarea omului și impulsul antiumanist al scriitorilor și artiștilor începând cu primele decenii ale secolului XX. Scrierile lor reprezintă denaturarea și adeseori eliminarea imaginii omului, fragmentându-i reprezentarea firească, dislocându-i sintaxa. După Richard Millet, asistăm la o aplatizare, mediocrizare a spiritului, la o devalorizare generală a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de azi. Apoi deloc de neglijat este „rolul politicii ce a transformat lumea într-o mare minciună”, motiv pentru care se întreabă apocaliptic autorul care mai este locul ficțiunii într-o lume deja ficționalizată prin minciună, cum poți să fii scriitor în această deziluzie generală care și-a uitat trecutul și într-o limbă sărăcită, desfigurată, într-o literatură care a devenit o formă de servitute: „Nous serons bientôt seuls. Nous cheminons dans la désolation et dans l’angoisse, mais aussi
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
public format la „școala industriei mediatice”. William Marx consideră că „poezia (literatura) poate să moară intoxicată de indiferența generală sau de propria suficiență” și vorbește despre cele trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
poezia (literatura) poate să moară intoxicată de indiferența generală sau de propria suficiență” și vorbește despre cele trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm, azi, că autorul a revenit în
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Există o criză reală a literaturii, ireversibilă sau este vorba doar de o schimbare a modelelor și a mentalităților ce însoțesc literatura? Richard Millet, de pe poziția clasicului, acuză literatura contemporană că „trădează” stilul și sintaxa: „Nu-i mai citesc pe scriitorii contemporani, nici scriitura și nici temele lor nu mai reușesc să-mi trezească interesul... Romanului francez îi lipsește arhitectura, cultura, inteligența...” El vede în aceasta cauza „morții” literaturii. Consider că atitudinea sa este mult prea radicală, marile teme, obsesiile literare
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și al lui Constantin Crețu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1945-1951) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista „Nistru” și consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După ce debutează cu poezii, se dedică în exclusivitate traducerilor, în domeniul cărora s-a remarcat printr-o capacitate deosebită de transpunere în limba română a unor opere fundamentale ale literaturii universale. A tradus din scrierile lui Shakespeare, Byron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje din clasicii francezi și din scriitorii români. Capitolul final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte din proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice, București, 1887; Tratat de literatură, București, 1887; Bătălia de la Călugăreni, București 1892; Moartea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
ȘAHIGHIAN, Alexandru Al. (13.ÎI.1950, București), germanist. Este fiul Mariei Șahighian, redactor și traducător, și al scriitorului Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din 1994). Debutează cu versiuni din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
Cunoscător al culturii de expresie germană, S. s-a implicat în acțiunea de familiarizare a cititorului român cu ideile, literaturile și personalitățile acestui spațiu spiritual. A prefațat opere de Conrad Ferdinand Meyer ori Franz Kafka, a redactat articole dedicate multor scriitori contemporani din diferite generații, precum Ernst Jünger, Ștefan Heym, Peter Bichsel, Heiner Müller (din care a și tălmăcit piesă Misiunea, apărută în „Secolul 20”), Christa Wolf, Adolf Muschg, Marcel Reich-Ranicki ș.a., a intervievat personalități precum Martin Walser ori Tankred Dorst
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
literar la Editura Cultura Națională, sub directoratul lui Al. Rosetti, iar din 1933, îndeplinind aceeași funcție, și la Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, unde director era tot Al. Rosetti. Participă astfel nemijlocit la editarea operelor multora din marii scriitori din perioada interbelică (G. Călinescu, Ion Barbu, G. Bacovia, Camil Petrescu ș.a.). În 1931 i se reprezintă drama Poste-restante la Teatrul Maria Ventura, în regia lui Victor Ion Popa și având în distribuție actori ca Aura Buzescu, George Vraca, Romald
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
obișnuit. Polemist acerb, F. a combătut sub flamurile gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”. Puține dintre articolele adunate în Falsificatorii de imagini se situează, cum s-ar crede, pe platforma „protocronismului”. Cel mai adesea polemistul e animat de resentimente personale, de nemulțumirile scriitorului în fața criticii, acuzată, partizan și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
din vis, București, 1982; Fântâni pentru bronzul eroilor, București, 1983; Casa poemelor, București, 1984; Povara umbrei, București, 1987. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Tăcerineprimite”, RL, 1969, 14; Aurel Șorobetea, „Almar”, ST, 1970, 9; Dan Cristea, „Țara fântânilor”, LCF, 1971, 45; Iorgulescu, Scriitori, 81-83; Nae Antonescu, „Țara fântânilor”, ST, 1972, 3; Doina Uricariu, Vocile poetului, LCF, 1978, 14; Adrian Popescu, „Din Marmația”, ST, 1978, 12; Lit. rom. cont., I, 730-731; Al. Andrițoiu, Demnitatea scrisului, LCF, 1984, 33; Artur Silvestri, Un sentiment exotic, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
Ion Marin (15.VI.1893, București - 2.II.1964, București), prozator, dramaturg, eseist, cronicar dramatic și literar, traducător. Este fiul Emiliei (n. Petrescu) și al medicului Nicolae Marinescu, care și-a adăugat numele Sadoveanu; S. își va oficializa numele de scriitor abia în 1949. Învață din copilărie germana, franceza, engleza și se inițiază în cultura universală. Urmează Liceul „Sf. Sava” din București (1908-1912), în ultimul an de școală publicând, împreună cu alții, „Revista celor șase” (15 februarie-1 mai 1912), în paginile căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
contemporană din Europa. Colaborează la „Letopiseți”, unde în 1919 este în comitetul de conducere, „Revista vremii”, „Viața românească”, „Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Teatrul”, „Mișcarea literară”, „Viața literară”, „România literară” ș.a., iar după 1952 la majoritatea ziarelor centrale și la revistele Uniunii Scriitorilor. Activitatea de cronicar dramatic îl propulsează în conducerea vieții teatrale și dramatice românești: director al propagandei culturale prin teatru (1923), inspector, inspector general al teatrelor (1929), inspector general al teatrelor și operelor (1933), subsecretar de stat în Ministerul Artelor, director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
din București, director al Teatrului Național din București în mai multe rânduri (ultima dată între 1956 și 1958). S-a numărat, în 1923, printre inițiatorii Societății Autorilor Dramatici Români, dar devine membru abia în 1931, a fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români (1935-1941). Îndepărtat, în septembrie 1940, în timpul dictaturii legionare, din ierarhia teatrală, S. va lucra mai bine de un deceniu ca redactor la ziarele „Timpul”, „Viața”, „Națiunea” și din nou la „Timpul”. Întreprinde ample călătorii de documentare în anii ’20-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]