85,350 matches
-
1933, 7; Al. Robot, „De la mimus la baroc”, RP, 1933, 4 611; Lucian Boz, „De la mimus la baroc”, ADV, 1933, 15 205; Biberi, Études, 127-129; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 115-116, 376-377; Cioculescu, Aspecte, 442-445; Streinu, Pagini, II, 412-437; Șuluțiu, Scriitori, 301-316; Radu Lupan, Oameni dintr-un sfârșit de veac, VR, 1955, 7; S. Damian, Încercări de analiză literară, București, 1956, 43-52; Georgescu, Încercări, II, 221-228; Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, LCF, 1964, 4; Ralea, Scrieri, II, 495-499; Micu-Manolescu, Literatura, 232-235
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
dintr-un sfârșit de veac, VR, 1955, 7; S. Damian, Încercări de analiză literară, București, 1956, 43-52; Georgescu, Încercări, II, 221-228; Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, LCF, 1964, 4; Ralea, Scrieri, II, 495-499; Micu-Manolescu, Literatura, 232-235; Cioculescu, Varietăți, 380-383; Negoițescu, Scriitori, 277-280; I. Oprișan, Poetul Ion Marin Sadoveanu (Din perspectiva unor noi documente literare), LL, 1967; I. Oprișan, Ion Marin Sadoveanu - schiță biografică, RITL, 1967, 2; Regman, Cărți, 123-136; Baconsky, Marginalii, 54-65, 168-174; Ion Oprișan, Geneza trilogiei lui Ion Marin Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
445-459; Piru, Panorama, 269-272; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 27; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 562-569; Victor Stoleru, Crochiuri de istorie literară, București, 1974, 75-89; Micu, „Gândirea”, 675-676, 876-878, 980-982; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975, 182-185; Balotă, Universul, 7-25; Simion, Scriitori, II, 265-279; Vartic, Spectacol, 92-99; Brădățeanu, Istoria, II, 272-273; Piru, Ist. lit., 393-394; Cioculescu, Itinerar, IV, 291-295; Leonte, Prozatori, I, 50-59; Rotaru, O ist., III, 567-570; Cosma, Romanul, I, 257-260; Craia, Fețele, 176-186; Mădălina Nicolau, Pe urmele lui Ion Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
aceea în care a apărut Socrate. Din contra, apariția lui Socrate este legată de una dintre cele mai înalte perioade culturale din istoria universală. Și în pofida tuturor reproșurilor ce i se pot face lui Friedrich Schlegel, ca persoană și ca scriitor, el avea totuși o reală tendință spre libertate și onestitate, socotindu-le cele dintîi condiții ale unei vieți demne. Printr-aste și-a și cîștigat prietenia unor oameni ca Fichte și Schleiermacher. Și în loc să stăruim, împreună cu Kierkegaard, doar asupra analizei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
valabil pentru stările totale bazate pe un ansamblu de elemente și condiții variate, care nu sînt prezente totdeauna. Psihologia și estetica sînt perfect de acord că humorul este un fenomen modern. Cervantes și Shakespeare sînt desemnați deseori ca fiind primii scriitori în ale căror opere este resimțit acest sentiment totalca o dispoziție sufletească de bază. Cocepția pe care o avea antichitatea despre caractere și destine era mai simplă. Cei de atunci erau atașați de niște linii mari și pure și nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să convină tuturor celor pe care îi discută Thackeray: Swift, Addison, Steele, Pope, Fielding. Am încercat să arăt mai înainte despre Swift (* 15) că nu este humorist, ci satiric. Cel căruia i se potrivește cel mai bine definiția amintită, printre scriitorii pe care i-am numit, este Sterne, deși Thackeray ar prefera să-l declare mai curînd sentimental. Goethe, care altminteri nu acordă nici o importanță "humoriștilor", face o excepție în cazul lui Sterne (a se vedea mai sus § 25). În Călătorie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
socotit el însuși printre humoriști, cu toate că în "Times" era numit un mizantrop plicticos, care nu vede nicăieri nimic bun. Thackeray însuși și înaintea sa Dickens, iar după el, George Eliot, alcătuiesc o serie de humoriști englezi a căror caracterizare, în raport cu scriitorii secolului al XVIII-lea aparținînd aceleași orientări, ar prezenta un mare interes. Caracterizarea lui Carlyle (cf. § 51) este mai apropiată de scopul meu. 102 L. Stephen, English thought în "The 18 century", p. 371. 103 În legătură cu importanța artei actoricești a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de proză scurtă, P. și-a atins totuși maturitatea literară în ipostaza de romancier. Dacă nuvela Reconstituirea a devenit celebră după ecranizarea ei, romanul Cabana (1983) s-a impus de la sine drept cea mai închegată dintre structurile narative semnate de scriitor. Ca nuvelist și autor de schițe literare, el se oprește cu predilecție asupra zonelor fragilității psihologice. Mulți dintre protagoniști sunt copii, iar povestirea Înainte de apusul soarelui din volumul Pentru un călător cu trenul (1986) este, în această categorie, o piesă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În această din urmă proză, combustia psihologică depășește observarea simplei agitații nervoase, a pripelii și radicalismului juvenil, caracteristice mai tuturor personajelor de prim-plan ale scriitorului, și evoluează abil, printre detalii speculate realist-cinematografic, către o tragedie anodină. Doi tineri sunt aduși de poliție să filmeze reconstituirea unui incident pe care îl provocaseră, la beție, într-un mic local. Scopul acțiunii - un film educativ. „Interpretarea” împrejurărilor tulbură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
Întunericul și profesoara de pian, București, 1966; Reconstituirea, București, 1967; ed. București, 1996; Petrecerea, București, 1982; Cabana, București, 1983; Pentru un călător cu trenul, Timișoara, 1986; Asfalt (În adânc), București, 1998; Tancul, București, 2003. Repere bibliografice: Stănescu, Cronici, 164-169; Iorgulescu, Scriitori, 230-232; Sorin Titel, Romanul și oamenii „simpli”, RL, 1982, 25; Alex. Ștefănescu, Șapte personaje în căutarea unei ieșiri, RL, 1983, 50; Dobrescu, Foiletoane, III, 95-101; Eugen Simion, Povestitori, RL, 1986, 49; Cosma, Romanul, I, 197; Ulici, Lit. rom., I, 410-411
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
Echinox”, al cărei redactor a și fost între 1974 și 1976. A mai colaborat la „Steaua”, „Vatra”, „Amfiteatru”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Tomis”, „Astra”, „Argeș”, „Calende”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. În 1990 a scos, împreună cu un grup de tineri scriitori din Cluj-Napoca, publicația „Graffiti”. Deși cronologic face parte din generația optzecistă, în momentul debutului P. nu îi împărtășea poetica. Cu excepția ciclului final, unde se întrezărea o viitoare schimbare de atitudine, primul său volum, Ceea ce fulgerul amână, tipărit în 1981, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
Macedonski, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1981. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Trei debuturi, RL, 1982, 15; Poantă, Radiografii, II, 127-129; Lucian Alexiu, Literatura de sertar, O, 1990, 39; Diana Adamek, Salt în inima lucrurilor, TR, 1990, 40; Țeposu, Istoria, 73; Perian, Scriitori, 106-114; Borbély, Xenograme, 109-112; Poantă, Dicț. poeți, 157-158; Milea, Sub semnul, 129-132; Grigurcu, Poezie, II, 250-252; Dicț. scriit. rom., III, 780-781; Popa, Ist. lit., II, 632-633. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
băutor de apă n-ar fi putut niciodată să ne încânte în asemenea fel, întrucât stilul său plat și plictisitor ar fi avut de suferit din cauza tristei sala abstinențe. Așadar, beți cum se cuvine și citiți cu plăcere! Hubert MONTEILHET, scriitor și critic gastronomic Introducere DE LA ATTICA LA PACIFIC Născută în Orient, ca și cultura și civilizația umană (Ex oriente lux), vița de vie și-a întins rădăcinile către est și vest. Pornind din Transcaucazia, pământul georgienilor și armenilor, cam acum
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mirăm dacă în falanga discipolilor lui Platon îi regăsim pe cei al căror nume strălucește pe frontispiciul Parnasului nostru: Villon, Rabelais, Ronsard, Molière, Vigny, Baudelaire și atâția alții?"139. E adevărat că, din punct de vedere cantitativ, puțini poeți și scriitori au cântat vița de vie, vinul sau podgorenii. Totuși, în secolul al XV-lea, François Villon a compus celebra Baladă a franc-băutorilor140 ca și cea dedicată Memoriei unui anumit Jehan Cotard ("Tătuța Noe, săditor de vie...") unde îl asimilează pe
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
degrabă în pulsiunile specifice unui autor care va putea, în funcție de mediul lui, să descrie o podgorie sau plăcerea de a bea. De-a lungul secolelor, mari artiști au consacrat câteva pagini din scrierile lor viei, vinului sau viticultorilor; însă acești scriitori sunt relativ puțini la număr. Să părăsim vinul și penița pentru artele plastice și alte forme de reprezentări bahice care, spre deosebire de literatură, ocupă un loc foarte important în creația artistică de inspirație vitivinicolă. Aceste multiple și diverse metamorfoze artistice explică
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vinului. Claude Michel, numit și Clodion (1738-1814), pășește în secolul al XIX-lea și predă ștafeta unei pleiade de sculptori, printre care și Antoine Bourdelle (1861-1929); acesta ne conduce spre un desfrâu alcătuit din nimfe, Peter Pan, satiri și altele. Scriitorul elvețian de expresie franceză, Charles Ferdinand Ramuz (1878-1947), a situat unele dintre romanele și eseurile sale (printre care și La Fête des VigneronsSărbătoarea viticultorilor, 1929) în regiunea Vaud. Temele abordate de Ramuz le sunt dragi viticultorilor elvețieni și se desăvârșesc
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
lor, a stârnit focul" la Roma ("pe care dorea să o numească Neropolis") și "contempla acest spectacol de la înălțimea turnului Mecena, impresionat, spunea el, de frumusețea flăcărilor și cântând, îmbrăcat într-un costum de teatru, versurile despre sfârșitul Ilionului" ("Troiada"). Scriitorul grec Dio Cassius (155-către 235), în a sa Istorie romană, acuza și mai mult trăsăturile celui care, în definitiv, nu era pentru el decât un fel de Ubu imperator. Personajul Nero din romanul lui Henryk Sienkiewicz (Quo vadis, 1896), "monarh
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în definitiv, nu era pentru el decât un fel de Ubu imperator. Personajul Nero din romanul lui Henryk Sienkiewicz (Quo vadis, 1896), "monarh înfricoșător", este în mod evident o caricatură care se inspiră din Suetoniu și Dio Cassius. Pe urmele scriitorului polonez (laureat al premiului Nobel în 1905), o întreagă literatură și filmografie de inspirație creștină va perpetua imaginea unui împărat roman sângeros și incendiator. 102 Termenul pare a avea origine medievală. În Evul Mediu, cu ocazia banchetelor princiare, când se
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține de portretistică. Cartea Cincizeci figuri contimporane (1913), cu incisive desene de Iosif Iser, înșiruie ca într-o galerie de oglinzi „deformante” figuri de prim-plan ale vremii - membri ai familiei regale, oameni politici, scriitori, artiști. Uneori forțate, alteori închistându-se în clișeu, creionările lui L. sunt gata oricând să pună în relație opera cu înfățișarea cuiva. Maliția insinuantă, împletirea de contraste, sintagma pe alocuri frapantă îi stau la îndemână în executarea unor șarje care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
cartier al librarilor, unde amatorii de carte se întâlneau nu numai pentru a cumpăra cărțile ci și ca să poarte lungi discuții între ei. Dezvoltarea literaturii latine purcede de la folclorul poetic și, deoarece poezia se memora mai ușor, chiar și primii scriitori latini înfățișează istoria Romei în versuri. Autorii latini sau manifestat în foarte numeroase genuri și specii literare. Inițial s-a dezvoltat mai cu seamă poezia dramatică, apoi epică, lirică și didactică. Literatura latină timpurie a fost dominată de comedie (Plautus
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
model Jean de La Fontaine, în unele dintre cele mai cunsocute fabule: Vulpea și strugurii, Greierele și furnica, Vulpea și corbul. Alți autori latini au fost atât de apreciați de posteritate încât personaje din operele lor au fost preluate de alti scriitori sau chiar scriitorii înșiși au devenit protagoniștii unor opere de referință în literatura universală. Opera lui Titus Livius a fost valorificată ca sursă de inspirație și izvor documentar. Portretul marelui dușman al Romei l-a inspirat pe Eugen Jebeleanu în
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
Fontaine, în unele dintre cele mai cunsocute fabule: Vulpea și strugurii, Greierele și furnica, Vulpea și corbul. Alți autori latini au fost atât de apreciați de posteritate încât personaje din operele lor au fost preluate de alti scriitori sau chiar scriitorii înșiși au devenit protagoniștii unor opere de referință în literatura universală. Opera lui Titus Livius a fost valorificată ca sursă de inspirație și izvor documentar. Portretul marelui dușman al Romei l-a inspirat pe Eugen Jebeleanu în poezia Hannibal: Nimeni
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, București, 2003. C.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
romanelor Zeilor le e sete și Revolta îngerilor de Anatole France (1978). Primul volum de poezii originale, Nocturnalia, îi apare în 1985. Îngrijește ediții din Liviu Rebreanu și N. Steinhardt. În 1991 obține Premiul revistei „Poesis”; în 1992 Premiul Uniunii Scriitorilor din Chișinău, pentru un studiu critic privind opera lui Lucian Blaga; în 1995 Premiul „Orion”, decernat de Centrul Cultural „Ionel Perlea”, pentru „cel mai frumos poem Tanka”. După 1989 călătorește, susținând diverse activități culturale, în Republica Moldova, în Germania (München, Hamburg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Premiul „Orion”, decernat de Centrul Cultural „Ionel Perlea”, pentru „cel mai frumos poem Tanka”. După 1989 călătorește, susținând diverse activități culturale, în Republica Moldova, în Germania (München, Hamburg), în Italia (Roma, Napoli), în Franța (Paris). În 1990 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Poezia lui B. este una de factură intelectuală, experimentală; în general pare elaborată rațional, fiind rece, comunicând idei și vibrând mai puțin de emoția spontană. Unii critici (Petru Poantă) îl așază în descendența culturală a familiei de spirite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]