85,350 matches
-
și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea ideologică oficială, autorul lor fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
Charmion sau Despre muzică, reluat în volum în 1941. Două articole din 1935, în „Națiunea” și „Luceafărul literar și critic”, preced publicistica politică, de coloratură elitistă, dar cu recursuri la argumentele ideologiei de extremă dreapta, din „Sfarmă-Piatră”. Între timp, imaginea scriitorului se consolidează în conștiința contemporanilor prin volumul de eseuri Limite (1936), laureat de Societatea Scriitorilor Români, al cărei membru devenise în 1935. Numele îi mai apare sporadic în „Da și nu”, „Arta și tehnica grafică”, „Buna Vestire”, dar semnificative sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și „Luceafărul literar și critic”, preced publicistica politică, de coloratură elitistă, dar cu recursuri la argumentele ideologiei de extremă dreapta, din „Sfarmă-Piatră”. Între timp, imaginea scriitorului se consolidează în conștiința contemporanilor prin volumul de eseuri Limite (1936), laureat de Societatea Scriitorilor Români, al cărei membru devenise în 1935. Numele îi mai apare sporadic în „Da și nu”, „Arta și tehnica grafică”, „Buna Vestire”, dar semnificative sunt reacțiile privitoare la funcția socio-ritualică a teatrului din „Universul literar”. B. se revela acum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
954-959; Valentin Silvestru, Clio și Melpomena, București, 1977, 148-150; Brădățeanu, Istoria, II, 281-286; Dima, Viziunea, 109-116; Micu, Modernismul, I, 267-268, II, 177, passim; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 263-266; Stolnicu, Printre scriitori, 128-129; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 276-285; Ceuca, Teatrologia, 138-140; Negoițescu, Ist. lit., 330-332; Ierunca, Semnul, 9-39; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 127-161; Dicț. analitic, II, 27-29; Dicț. esențial, 104-106; Ghițulescu, Istoria, 122-123; Popa, Ist. lit., II, 1170-1174. G. H.-T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
B. P. Hasdeu, I. Negruzzi, G. Crețeanu, Gr. H. Grandea, D. C. Ollănescu-Ascanio, Gr. N. Lazu. Un bogat material folcloric au publicat S. Fl. Marian (titularul rubricii „Datine și credințe populare”) și T. V. Păcățian. S-au tradus aici numeroși scriitori străini. P. Dulfu transpune fragmente din Euripide (Ifigenia în Aulida), I. N. Șuluțiu din Aug. von Kotzebue, iar I. Buda din Sacher-Masoch. Mai sunt tălmăciți J. H. Temme, H. Haggendorf, Marie-Sophie Schwartz, J. Frankenstein și Ponson du Terrail. O noutate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285321_a_286650]
-
în capitală, ca redactor la publicații ale armatei. Debutează cu publicistică în ziarul „Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul bănățean” (1952), iar editorial, cu volumul Puiul de moț (1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul de moț, prolix, încărcat cu toate lozincile epocii, M. a trecut la poezia lirică, la un lirism „obiectiv”, în care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
Povești, Sibiu, [1908]; Noi - și ceilalți români, Sibiu, 1909; Ardealul, vol. I: Ținuturile de pe Olt, vol. II: Ținuturile de pe Mureș, Brașov, 1911-1913. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brașov, 1902, 588; Silvestru Moldovan, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1914, 111-118; Vasile C. Osvadă, Un vrednic gazetar ardelean: Silvestru Moldovan, „Almanahul presei române”, 1926, 82-84; Petrea Dascălu (Ion Agârbiceanu), Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 46; Ion Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Dicț. lit. 1900, 585; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
programul „Faptei” din anii 1919-1920, revista își propune ca „indiscutabila preeminență a chestiunii morale” să fie „adevărul care trebuie să ne călăuzească pe toți”. Publicația este interesantă prin colaboratorii ei, tineri ai unei generații de intelectuali nonconformiști, dornici de împlinire, scriitori, filosofi și critici care debutează în primii ani ai deceniului al patrulea, afirmându-se în curând atât în viața culturală, cât și în cea politică. Are rubricile „Cronica literară” și „Cronica plastică” (susținute de Eugen Ionescu), „Teatru-cinema-muzică”, „Vitrina librăriei” (semnată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
o reflectare a frumuseților din mediul înconjurător. În cadrul artei pot fi diferențiate 4 forme ale creativității, pe care le vom prezenta în continuare, împreună cu principalele caracteristici ale fiecăreia: 1. Creativitatea literară presupune reflectarea unui fragment din existență și de aceea, scriitorul trebuie să posede o cultură bogată și o experiență de viață vastă. Principalele trăsături specifice scriitorului sunt: - caracteristici intelectuale: gândirea simbolică (verbală); memoria auditivă și vizuală; imaginația; - flexibilitatea asociațiilor verbale; - originalitatea figurilor de stil; - capacitatea empatică; - sensibilitatea și simțul estetic
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
pe care le vom prezenta în continuare, împreună cu principalele caracteristici ale fiecăreia: 1. Creativitatea literară presupune reflectarea unui fragment din existență și de aceea, scriitorul trebuie să posede o cultură bogată și o experiență de viață vastă. Principalele trăsături specifice scriitorului sunt: - caracteristici intelectuale: gândirea simbolică (verbală); memoria auditivă și vizuală; imaginația; - flexibilitatea asociațiilor verbale; - originalitatea figurilor de stil; - capacitatea empatică; - sensibilitatea și simțul estetic; - trăsături caracteriale și volitive, de genul: capacitate de muncă, principialitate, responsabilitate, exigență față de sine, perseverență; - interese
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
în interdependență cu trebuințele, aptitudinile speciale, trăsăturile de personalitate. 2. Aptitudinile speciale Se știe că putem distinge fațete, forme ale inteligenței, precum și aptitudini cognitive speciale. Astfel, Mc Kinnon descria două forme, și anume, inteligența verbală, la care cote mari au scriitorii, și inteligența spațială, descrisă ca o capacitate de a percepe și a opera cu aranjamente speciale, fațetă dezvoltată superior la arhitecți. Guilford, de asemenea, luând în considerare conținutul aptitudinilor, vorbește de patru tipuri de inteligență: concretă, simbolică, semantică și socială
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
ASOCIAȚIA SCRIITORILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA (ASPRO), organizație profesională scriitoricească înființată la 11 iulie 1994. Dintre membrii fondatori, majoritatea aparțin generațiilor ’80 și ’90 - de la Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun și Mircea Cărtărescu la Ștefan Borbély, Viorel Marineasa, Magda Cârneci și Liviu Antonesei -, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt din 1997, aceasta este „prima formă de reacție instituționalizată a autorilor români la provocările noii piețe editoriale și culturale în general. Intenția noastră a fost aceea de a lansa proiecte care să promoveze imaginea scriitorului în România de astăzi: festivaluri, premii, dezbateri publice și așa mai departe. Am considerat că într-un mediu concurențial trebuie să fii dinamic, inventiv, pragmatic.” Asociația acordă din 1996 premii anuale - cu intenția sesizabilă de a compensa eventualele injustiții ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
festivaluri, premii, dezbateri publice și așa mai departe. Am considerat că într-un mediu concurențial trebuie să fii dinamic, inventiv, pragmatic.” Asociația acordă din 1996 premii anuale - cu intenția sesizabilă de a compensa eventualele injustiții ale nominalizărilor la distincțiile Uniunii Scriitorilor -, premii grupate în trei categorii și care își propun să acopere cele două nivele ale consumului cultural: cel elitar și cel larg, „de masă”. Astfel, au apărut Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului, Premiul ASPRO pentru experiment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
cel larg, „de masă”. Astfel, au apărut Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului, Premiul ASPRO pentru experiment și Premiul ASPRO pentru cea mai populară carte a anului. Laurii Marelui Premiu ASPRO au revenit, în ordine cronologică, următorilor scriitori: Andrei Cornea (1995), Vladimir Tismăneanu (1996), Lucian Boia și Liviu Ioan Stoiciu (1997), Dorin Tudoran (1998), Monica Lovinescu (1999), Adrian Marino (2000), Matei Călinescu și Andrei Oișteanu (2001), Gabriel Liiceanu (2002). În ceea ce privește proiectele de anvergură, asociația organizează un festival național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285476_a_286805]
-
SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888; Grigore H. Grandea, București, 1902. Repere bibliografice: Afacerea Șonțu, „Poporul”, 1882, 319, 330; Ave, „Poeme și maxime”, „Revista literară”, 1885, 15; Scriitorii și artiștii noștri. Răspunsul domnului Al. I. Șonțu, „Foaia pentru toți”, 1897, 36; Alexandru Șonțu, „Independentul”, 1899, 76; Dicț. lit. 1900, 834. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
modernă, unor cronici dedicate lui Paul Bourget, Paul Margueritte, Hector Malot ș.a. Cu timpul, mai ales după 1895, preocupările literare sunt abandonate și C. devine un cotidian politic obișnuit, care recurge din când în când la traduceri, mai ales din scriitorii francezi la modă, și la informații întâmplătoare referitoare la viata literară autohtonă sau din Apus. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
din colectivul de redacție al revistei „Pagini bucovinene” și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
epică) este urmărită și raportată la câțiva reprezentanți ai genului respectiv, fiind analizate astfel alte piese despre meșterul Manole alături de Meșterul lui Adrian Maniu, în comentarea teatrului acestuia accentuându-se nota expresionistă. Deși urmărește cu atenție creația în proză a scriitorului, apreciindu-i valoarea acolo unde este cazul, I. se arată sceptic față de calitățile epice ale lui Adrian Maniu, considerând că i-ar lipsi „capacitatea, absolut necesară unui prozator, a inventivității epice” și, de asemenea, „vocația construcției narative ample”. Singurătatea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
tristețea oglinzilor (I-II, 2002), carte apărută postum, cuprinde cronici publicate de I. în periodicele anilor ’70-’80, a doua parte fiind constituită din articole și eseuri, unele inedite. Deși a scris și despre autori consacrați, au fost preferați tinerii scriitori bucovineni (Gheorghe Lupu, Constantin Ștefuriuc, Ilie Tudor Zegrea, Stelian Gruia, Dragoș Vicol) pe care I. i-a comentat într-un mod „obiectiv” și „pozitiv”, crezând în „misiunea criticii care trebuie nu să distrugă, ci să îndrepte”. SCRIERI: Istoria literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
îndeosebi „prin statornicia și entuziasmul lor”. Un loc aparte revine medalioanelor dedicate lui Ion Popovici-Bănățeanul sau lui Victor Vlad-Delamarina. Ț. acordă atenția cuvenită și mișcării literare dintre cele două războaie mondiale (cu momentele ei mai importante: 1933, anul constituirii Asociației Scriitorilor din Banat, și 1934, când a avut loc mutarea Școlii de Belle-Arte de la Cluj la Timișoara), precum și majorității publicațiilor apărute în acea vreme la Timișoara, Lugoj, Oravița, Lipova, Făget sau contribuției unor scriitori ca Ioachim Miloia, Aurel Peteanu, Petru Sfetca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
ei mai importante: 1933, anul constituirii Asociației Scriitorilor din Banat, și 1934, când a avut loc mutarea Școlii de Belle-Arte de la Cluj la Timișoara), precum și majorității publicațiilor apărute în acea vreme la Timișoara, Lugoj, Oravița, Lipova, Făget sau contribuției unor scriitori ca Ioachim Miloia, Aurel Peteanu, Petru Sfetca, Pavel Bellu, Traian Russu-Șirianu, Alexandru Jebeleanu, Traian Liviu Birăescu, Virgil Birou, Ioan Stoia-Udrea, Anișoara Odeanu (despre care scrie în mod special). Ț. subliniază, de asemenea, rolul esențial în impulsionarea culturii bănățene jucat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș, pref. edit., Timișoara, 1982. Repere bibliografice: G. Gheorghiță, Critică și platitudine, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 565; Cornel Ungureanu, „Premise literare”, O, 1976, 41; Ulici, Prima verba, II, 221-222; Lucian Bureriu, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1980, 16; Rodica Bărbat, „Anotimp interior”, O, 1980, 17; Petru Sfetca, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1986, 26; Popa, Ist. lit., II, 1128. F. C. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
Gheorghiță, Critică și platitudine, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 565; Cornel Ungureanu, „Premise literare”, O, 1976, 41; Ulici, Prima verba, II, 221-222; Lucian Bureriu, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1980, 16; Rodica Bărbat, „Anotimp interior”, O, 1980, 17; Petru Sfetca, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1986, 26; Popa, Ist. lit., II, 1128. F. C. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]