8,773 matches
-
interioară a fiecărui individ, fără constrângerea exterioară a legii... Dar, între timp, el însuși recunoștea că nu-și poate stăpâni propriile pasiuni... Atunci? Ovidiu tindea să încadreze toate gesturile sale "morale" în gama vastă a libertăților politice. Augustus, dimpotrivă, era înclinat să separe cele două aspecte, considerând delictele (crimina) și faptele (facta) lui Ovidiu atentate la moralitatea publică, mai degrabă decât atentate la regim: de aici motivarea exilului. Ars amatoria devenea tipicul cap de acuzare a ceea ce Ovidiu reprezenta pentru Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Augustus. E la fel de adevărată, însă, și soluția politică a celor care consideră Ars amatoria un simplu pretext, în spatele căruia există un motiv și mai puternic de natură politică: Ovidiu considera că acest motiv era cauza exilului său. Și noi suntem înclinați să-i dăm, în bună parte, dreptate. Care să fi fost greșeala (error) la care se referă poetul? Este greu de spus. Trebuie să fi fost pretextul, faptul ultim, cauza ocazională de care s-a servit Augustus ca să scape de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
233 A. SCHOLTE, op. cit., p. 164. 234 Despre Celsus să se țină cont de cele spuse mai sus, p. 88 și urm. 235 Ex Ponto, IV, XVI, 6. 236 Aceasta este interpretarea lui A. ROSTAGNI, op. cit., p. 241 și noi înclinăm să-i dăm dreptate lui și nu celor care consideră că epitetul sidereus face trimitere la un poem astronomic scris de Albinovanus. 237 Cf. mai sus, p. 92. 238 De obicei Atticus este considerat destainatarul următoarelor scrisori din Tristele: I
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
permanenți, existând totuși următoarele diferențe: smalțul are o grosime mai redusă și o înclinare particulară a prismelor de smalț. Acestea sunt aproape paralele cu axul longitudinal al dintelui la nivelul fisurilor și gropițelor feței ocluzale. La nivelul cuspizilor, acestea se înclină tot mai mult, ajungând să facă cu axul longitudinal unghiuri de 45-55 grade. Striațiile lui Retzius sunt paralele cu suprafața smalțului. La suprafața smalțului există un strat aprismatic ce denotă o imaturitate la nivelul acestei structuri. Dentină are o grosime
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de cuspid (dinte monocuspidat). Fețele proximale sunt triunghiulare, eu baza situată cervical și convexitatea maximă în treimea incizală și vestibulară. Sunt dinți monoradiculari, cu rădăcini lungi, ovalare, aplatizate mezio-distal, cu câte un șanț longitudinal pe fețele respective și cu apexul înclinat spre distal. Prezintă o cameră pulpară voluminoasă și au un canal radicular. 8.3. Grupul premolar (8 dinți, 4 maxilari și 4 mandibulari, câte 2 pe fiecare hemiarcada). Se dezvoltă din lama dentară secundară și erup în perioada 10-12 ani
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
a incisivului central. Dimensiunile sunt însă mai reduse, iar raportul dintre diametrele cervico-incizal și mezio-distal coronar este mai mare, rezultând un aspect alungit. Fața vestibulară are un contur ce se înscrie într-un patrulater cu următoarele margini: incizală - rectilinie și înclinată spre distal și cervical mai mult decât a incisivului central, față de care este situată cu 0,5 mm mai cervical (în cadrul arcadei). Unghiul incizo-mezial este mai ascuțit decât a incisivului central. Marginea mezială are forma unei linii curbe în treimea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
-unghiul disto-incizal este puțin rotunjit comparativ cu cel al incisivului central; -fața distală are dimensiuni mai reduse decât cea mezială; -marginea incizală este ușor oblică dinspre mezial spre distal și dinspre incizal spre colet. Rădăcina este mai voluminoasă, cu apexul înclinat spre vestibular sau spre distal. Caracteristici pentru identificare: -dimensiuni coronare și radiculare mai mari decât ale incisivului central mandibular; -marginea incizală nu formează unghiuri drepte cu fețele proximale, unghiul disto-incizal fiind ușor rotunjit; -fața mezială a coroanei este mai puțin
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și mai convexă. Relieful feței vestibulare este convex în toate sensurile, dar convexitatea în sens mezio-distal este mai accentuată pe toată lungimea coroanei. Convexitatea maximă este situată la unirea treimii meziale cu treimea cervicală. Treimea ocluzală și medie sunt puternic înclinate spre lingual. Două șanțuri verticale limitează cei trei lobi de creștere, cel central fiind cel mai mare. Fața linguală are dimensiuni mult mai reduse, corespunzătoare celor ale cuspidului lingual care nu este dezvoltat, rămânând la dimensiuni mici, asemănătoare unui cingulum
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mică ocluzal. Marginea ocluzală are formă de “V” cu vârful spre colet. Relieful este convex în sens vestibulo-lingual. Fețele proximale sunt orientate convergent spre fața linguală. Conturul feței ocluzale este aproximativ circular, dar ușor aplatizat în sens mezio-distal, este puternic înclinat spre lingual datorită diferenței de înălțime între cei doi cuspizi. Relieful feței ocluzale este reprezentat de doi cuspizi, cel vestibular fiind de două ori mai mare ca cel lingual. Cei doi cuspizi sunt separați de șanțul principal intercuspidian, mezio-distal, situat
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și cea a feței linguale; -cuspizii, în număr de doi, au o vizibilă disproporție volumetrică (cel vestibular este de 2,5 ori mai marc ca cel lingual); -fața ocluzală are un contur circular, este ușor aplatizată mezio-distal, cu planul ocluzal înclinai spre lingual în unghi de 45 grade; -fosetele ocluzale sunt în număr de două, cea distală fiind mai largă și mai deschisă decât cea mezială; -rădăcina este unică, în formă de con efilat, ușor aplatizată M-D. PREMOLARUL 2 INFERIOR
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fosa centrală pornesc trei șanțuri: șanțul mezio-distal și centro-lingual, prin unire au forma literei Y. Rădăcina este unică, dar cu dimensiuni mai mari decât a premolarului 1 atât axial, cât și transversal. Pe secțiunea transversală are formă circulară. Apexul este înclinat spre distal. Nu prezintă șanțuri longitudinale pe fețele proximale. Caracteristici principale pentru identificare: -coroană voluminoasă, având cea mai mare circumferință dintre toți premolarii; -poate exista o formă cilindrică a coroanei cu doi cuspizi aproape egali sau trei cuspizi; -conturul ocluzal
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mare circumferință dintre toți premolarii; -poate exista o formă cilindrică a coroanei cu doi cuspizi aproape egali sau trei cuspizi; -conturul ocluzal este aproape pătrat, fără aplatizare mezio-distală; -rădăcina este unică, de formă conică, foarte ușor aplatizată mezio-distal; -apexul este înclinat spre distal și rotunjit. MOLARUL 1 SUPERIOR (fig. 47) 1.6., 2.6., 1.6., 2.6. înălțime totală = 25 mm înălțime radiculară = 17 mm diametre: - coronar MD - vestibular =10 mm MD - palatinal = 11 mm -cervical MD = 8 mm -coronar
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sens cervico-ocluzal, cu convexitatea maximă în treimea medie. Fața mezială are cea mai mare dimensiune dintre fețele laterale, fiind delimitată de patru margini. Marginea vestibulară, în treimea medie cervicală este convexă, iar în cele două treimi ocluzale este plană și înclinată spre lingual. Marginea ocluzală are forma unui “V” foarte deschis. Marginea cervicală are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal. Marginea linguală, este ușor convexă, cu convexitatea maximă la jumătatea înălțimii, înclinată spre lingual. Relieful este plan convex, cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cele două treimi ocluzale este plană și înclinată spre lingual. Marginea ocluzală are forma unui “V” foarte deschis. Marginea cervicală are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal. Marginea linguală, este ușor convexă, cu convexitatea maximă la jumătatea înălțimii, înclinată spre lingual. Relieful este plan convex, cu convexitatea maximă în treimea ocluzală. La nivelul coletului, prezintă o ușoară depresiune. Fața distală este asemănătoare celei meziale dar are dimensiuni mai reduse. Relieful are o convexitate mai accentuată vestibulo-oral și cervico-ocluzal. Conturul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ocluzale (fig. 68): -cuspizii de ghidaj vestibulari maxilari și linguali mandibulari sunt mai ascuțiți, cu crestele mezio-distale mai accentuat deplasate spre periferie și versantele periferice mai abrupte și ușor convexe; - cuspizii de sprijin sunt mai rotunjiți, cu pante line, mai înclinate; având formă mai rotunjită, implicit crestele mezio-distale sunt mai blânde, deplasate spre ocluzal; -ambele categorii de cuspizi devin mai rotunjite spre distal, diferența de înălțime scade, fața ocluzală se orizontalizează la nivelul ultimului molar; -profunzimea foselor scade distal antrenând și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
referință. Unghiul format de panta cuspidiană față de orizontală este “unghiul cuspidian efectiv”. În zona frontală, unghiul format de orizontală cu panta pe care alunecă marginea incizală mandibulară pe fața palatinală maxilară exprimă “traiectoria incisivă”. Forțele funcționale sunt receptate de planurile înclinate în funcție de direcție, sens, punct de aplicare și mărime vectorială, în același plan și în aceeași direcție forțele pot fi paralele sau concurente. Pe același dinte forțele de același sens se sumează dând o rezultantă egală cu suma vectorială a forțelor
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
la forțele active se produce la nivelul arcadei dentare prin protecția reciprocă asigurată la nivelul ariilor de contact (fig. 90). Dacă la un anumit nivel se întrerupe continuitatea arcadei prin lipsa unui dinte, atunci dintele limitrof breșei edentare se va înclina spre breșă (semn al dezechilibrului). O a doua manifestare a rezistenței la forțele active este la nivel parodontal și se adresează atât rezultantei orizontale, cât și celei verticale. Rezultantele orizontale vor fi amortizate prin ligamentele parodontale și prin lichidul intraalveolar
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și prototipul ideal, fixat undeva „mai sus de pămînt”. Sufletul nostru, teoretizează el, „Își află În ceruri izvorul cel sfînt”: „Acolo În stele ca-n lumi de lumină, SÎnt suflete, Îngeri, ce cînt și ador; Ființi grațioase ce blînd se Înclină, Cătîndu-și În lume tovarășii lor. Și cînd, stăpînită d-a vieței mîhnire, Te plimbi tu pe cîmpul tăcerii-nchinat, De simți o suflare, d-auzi o șoptire, E glasu-unui Înger de tine-ncîntat.” PÎnă ce „gîndirea (...) se Întoarce cu durere” spre priveliștile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dalb mormînt”. „vorbe dalbe”), dulcele este, oricînd, gata să Înnobileze o propoziție. Un pasaj din Codrul Cosminului arată că Bolintineanu este În epocă neîntrecut În descripția naturii În stare de convulsie: „Soarele dispare... ceru-ngălbeni! Munții-nalți, vechi, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se mărește... Aerul tăiat, Strîns, s-aruncă-n valuri, vîjÎie turbat. Muntele tresare! trăsnete, mugiri, Șuiere bizare, vaiete, răcniri Să rădic În aer, cresc, se variază Și, din munte-n munte, trec, se repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strîngi tu În mînă-ți tot mîini diafane, Și orice ți-o spune tu toate să crezi. Să-ți arză plămînii d-o sete adîncă Și apă, tirane, să nu poți să bei, Să simți totdauna asupră-ți o stîncă, Să-nclini a ta frunte la cine nu vrei. Să nu se cunoască ce bine vei face! Să plîngi! Însă lacrimi să nu poți vărsa, Și orice dorință, și orice-ți va place Să nu poți, tirane, să nu poți gusta! Să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se rumenesc invariabil la față. Să cităm: Doamna lui Neagoie, intrînd În sala unde se ține sfatul bărbaților: „Ochii uzi de rouă spre pămînt se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei pe care s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
motiv literar de largă circulație, mai ales la romantici) ipostaziază "eul" ca alteritate absolută, dobândind semnificația unui moment cheie în cristalizarea personalității creatoare. Într-unul din studiile sale de tinerețe, Otto Rank observa că scriitorii și artiștii în genere sunt înclinați să-și eroizeze propria existență prin mijlocirea unei narațiuni mitico-simbolice pe tema dublului și a celei de-a doua nașteri. Potrivit teoriei psihanalistului, copilul se află inițial sub dominație maternă (i.e. sub tirania "eului"), dar poate să-și câștige dreptul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
anterior (în ideea că Bizu chiar e o carte ratată) ca pe o fatalitate 41, deoarece obiecțiile criticii (vizând sentimentalismul, nostalgia, poezia naturii etc.) se referă, nu-i greu de remarcat, exclusiv la configurația imuabilă a temperamentului său artistic ("moldovenesc"), înclinat către un anumit tip de creativitate (îndatorată "sămănătorismului"), și nu la voința bovarică de a scrie "altfel", i.e. o proză auster experimentală, de sentimente și idei generale, la antipodul elegiac-lăcrămoaselor producțiuni ale povestitorilor moldoveni. În mod previzibil, revenirea acasă declanșează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pregătit pentru a produce un efect de șoc, o spectaculoasă și, de bună seamă, neverosimilă răsturnare de situație. Lovinescu știa însă foarte bine ce face atunci când își punea eroul într-o postură ridicolă. Bizu cade, firesc, în capcană, pentru că e înclinat mereu să privească viața ca pe un spectacol de teatru. El citește și interpretează tendențios "realitatea", o mistifică deliberat, transformând-o într-o proiecție a imaginației subiective și a dorințelor nesatisfăcute (așa procedează, vom vedea, și Mili, dublul feminin al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea ce vor ei cu adevărat să pară. Altruismul, dăruirea de sine, zice Lovinescu, sunt factori negativi, ce dizolvă personalitatea și, o dată cu ea, puterea de a visa, iluzia creatoare. De aceea, chiar dacă sunt admirabili din punct de vedere moral, oamenii altruiști, înclinați prin însăși natura lor la sacrificiul de sine, ilustrează de fapt un anumit conformism față de împrejurările concrete ale existenței, o slăbiciune de înger ce-i îndeamnă să prețuiască mai mult persoana aproapelui decât propria lor persoană. Propensiunea aceasta spre sacrificiu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]