10,318 matches
-
camera mare de pe puntea vasului - CDS, cum o numeau oamenii din Marina Militară, respectiv camera de decompresie la suprafață. Urmau să-și petreacă aici patru zile. Norman nu putea să-și dea seama cât timp trecuse de când se aflau acolo. Adormiseră toți trei imediat și În cameră nu se afla nici un ceas. Cadranul ceasului de la mână era zdrobit, deși nu-și amintea când se Întâmplase asta. Pe masa din fața lui cineva zgâriase ceva pornografic. Norman Își trecu degetele peste șănțulețe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune pe inima mea Alungă dor și temeri profunde Și-ndată adorm pe-o rază de stea
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
Nici un gînd nu mai e posibil fără ea. Și în pofida ei, tentația sinuciderii e de neînlăturat. Privindu-mi mîinile, în ele coboară o rece amorțeală și nu mai pot strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ultimele cuvinte rostite de acesta capătă semnificație: „-Suferi pentru că ești o aberație”-spune vocea. „-La ce e bună inteligența dacă nu poate ocupa tot?” Cugetă îndelung asupra celor spuse și simte încet, încet cum o vulcanică putere urcă în el. Adoarme aproape fericit și visează ceva straniu care-l umple de groază. A doua zi se repede și scrie despre Personajul V. care, rănit de lume trăiește o viață obscură, absolut normală, ascunzîndu-și cu grijă dușmăniile; alungîndu-le. Și Personajul V. trăiește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai audă vocea pentru că înregistrările jurnalului pe care a încercat să-l țină îl agasează. Dar iată că sosește o seară în care Personajul este cuprins de o forță ciudată care-l schimbă și îl face să se simtă puternic. Adoarme și în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel care răspunde violenței sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ca, din clipă în clipă, să-mi curgă din urechi sînge. Din spital imaginea lui V. tînăr se vede pulsînd ca laminată de un stroboscop. Îl pierd cînd și cînd din vedere și mă descopăr, în coma trupului, că am adormit și în somnul somnului am reușit să visez. Însă mă întristează chiar visele frumoase pe care aș dori înăuntrul meu să le păstrez. V. tînăr. Inima mi se înăsprește și mai tare. A devenit solidă, neagră și neregulată ca o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Beau. Lîngă mine, de mii de ani, urmîndu-mi gestul, beau miliarde. Iată, sclavul se prinde în vîrtejul unei hore barbare și lanțurile sale sfărîmă totul în jur: devine liber și stăpîn într-un hohot ca de sfîrșit de lume. Drogul adoarme cenzura și abolește grija căci toate sînt vesele și la îndemînă de nu-ți mai e rușine că ești om și-ți lepezi hainele ca-n paradisul pierdut. Rămas la fel, la pielea nobilei sale nemernicii, străinul îți devine aproape
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a-mi clădi visele. Visele m-au ucis prin moliciunea lor voluptoasă și prin bucuriile care mi-au șubrezit trupul. Mi s-a părut că am DREPTURI asupra oamenilor și-am încercat pe ei descîntece și puteri hipnotice. I-am adormit și, crezînd că-i vindec, mi i-am pus la picioare. Ah, gînduri blestemate, jocuri de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înveți nimic. Ai să îmbătrînești degeaba. Pari că devii tu însuți doar cînd spui Nu. Candidă împotrivire de pui. Devii tu însuți abia cînd ești ridicol.” Și-a încărcat o seringă și-mi face semn să mă întind. „-Nu te adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în care înfige acul: „-Atunci”-îi spun-„matur a fost doar Solomon dînd tuturora dreptate?” „-Nu încorda!”-strigă el. „-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ar bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis pășeam spre lumini arzătoare în acest oraș ce nu și-a găsit vecernicia medievală a dragosteiă Copacii turnului de fildeș își astupaseră trupul și foamea regăsiriloră Albul satanic dezmoștenea tristețea coruptibilă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvinte, nedeslușite de toată halucinația ce mă devoră în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale mă topește precum soarele degenerat de aberații gingașe și sofisticate ale inconștientului Asemeni nopții îți sărut tăcerile nerostite în marea dramă a iubirii unde adorm la bătătura de dor a ființei tale înlăcrimate. Asemeni nopții iubitule îți sărut în contururi Mâlul oaselor albe BRIZE DE VIS Domnului Ștefan POPA POPA’S BRIZE DE VIS Am ajuns cu iubirea mea în mijlocul nopții de vis, și am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și nu s-a făcut suficient de noapte în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI DE SORI În iarna tristă, ți-am auzit glasul timpului și secundele s-au oprit din plânsul surd al delirului. Tu ai dorit ca sufletul meu să revină la tine, gândul meu, să-ți sărute gândul tău
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s au perindat toate prin cuvintele ce mă adormeau în pătulul înzăpezit al visului, iar timpul albit de această iarnă m-a pedepsit pentru iubirea ce a încălzit negura tăcerilor din ultima înfrângere a sufletului. Viața va continua cu o cicatrice a visului, unde nostalgia prăbușită în noapte va
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trupul obosit de atâta iubire de lume. IARNA CE ALEARGĂ SPRE VEȘNICIA IUBIRILOR în amintirea prof. Iancică Dobriță Nu e atât de simplu să fii singură-n iarnă cu gustul din umbrele trecerii unde numele lui e strigătul din sufletul adormit înaintea zorilor. Nu e atât de simplu să-i cauți trupul prin toate depărtările timpului. Iarna pășea pe gânduri în căutarea inexistentului pentru a întineri soarele din țărmul unde zăcea o inimă zăvorâtă de zăpadă. Oricât aș fi înghețată-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clipă de CER, Tu ai trecut prin mine în chin de serată, Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea tavernă Și lumile de AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]