9,447 matches
-
noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa comună a fost găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa ne-a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-a fost unul dintre cei mai apropiați și prieten de suflet al vieții mele. Am băut din același potir: amar, bucurii și pătimiri. Am urmat împreună cursul primar la Școala nr. 2 „Alexandru Ioan Cuza” din Bacău, am urmat Liceul Comercial, am fost Frați de Cruce împreună, Unitatea „C”, Grupul F.D.C. nr. 47 Ștefan Vodă Bacău. În luna aprilie 1942
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai întâlnim nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul e fard, dosire și mașinal. Goană după ban și, ca pe timpul „indulgențelor”, care dă mai mult primește mai multă slavă, mai multă râvnă din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sângele martirilor împarte o lume în două: cei care vor primi osânda și blestemul veșniciei și cei ce mâine vor birui în slava și binecuvântarea neamului lor.” (Corneliu Zelea Codreanu, București, 20 februarie 1937) Am început acest articol, „Trăim zile amare”, cu câteva aprecieri, nu elogioase, culese de la slujitorii Bisericii și nu inventate de subsemnatul. Înainte ca destinul Căpitanului să fie împlinit, iată cum definea Căpitanul poziția Mișcării Legionare față de Biserică, este vorba de ierarhia ei, care nu a servit-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comunismul deghizat în democrație rămâne aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
școli, pe toate trotuarele și la toate sărbătorile inventate de comuniști, se striga: „U.R.S.S. bastionul păcii e, slavă lui Stalin cel Mare și poporului rus care libertate ne-a adus. Stalin! Stalin!” A trăit neamul nostru zile grele și amare de parcă viața românului a început la 23 august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Na2SO4 + H2O 2NaOH + H2SO4 = Na2SO4 + 2H2O Na2CO3 + H2SO4 = Na2SO4 + CO2↑ + H2O 179 Sunt substanțe solide, cristalizate, de culoare albă, solubile în apă, nu hidrolizează în soluție apoasă. Na2SO4 • 10H2O sarea lui Glauber - materie primă pentru obținerea Na2S MgSO4 • 7H2O sare amară, se utilizează în medicină (purgativ) sau în industria textilă și a hârtiei 2(CaSO4 . 2H2O) 2( CaSO4 . H2O) + 3H2O CaSO4 CaO + SO2 + O2 160-1800 C 13000C + H2O H2SO4 1250C 1 2 1 2 gips ipsos anhidrit ciment O variantă foarte
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
roșu - somn - mânie - covor - fată - înalt - muncitor - acru - pământ - durere - soldat - cald - dur - ascuțit - stomac - tijă - lampă - vis - galben - pâine - justiție - băiat lumină sănătate - biblie - amintire - turmă - baie - colibă - rapid - albastru - înfometat - preot - ocean - cap - poet - lung - religie - whisky - copil - amar - ciocan - însetat țintă parc - unt - doctor - puternic - hoț - leu - veselie - pat greu - tutun - bebeluș - lună - foarfece calm - verde - sare - stradă - rege - brânză - floare speriat. În lucrarea „Secretele creativității” ([23]) M. Michalko prezintă o listă de „cuvinte alese la întâmplare”, care
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a dus la spital, În sfârșit, medicul respectiv, văzându-mă că am icter, m-a supus unui tratament cu ceai de pelin, că n-avea altceva la Îndemână. Și mi-a dat câte două gamele de ceai de pelin, foarte amar, neîndulcit și le-am luat timp de 70 de zile. Asta ca să mă scoată din pericolul de evoluție a icterului și să mă poată opera. Și după 70 de zile m-a pus pe masa de operație, a adus și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de ani, 24 de ani i-am Împlinit În Închisoare pe 6 iunie. Și la 26 m-a eliberat. Că veniseră și atunci la noi și ne povesteau viața amară. Numai ochii erau de ei și urechile, și amarul, și sufletul. Toți vroiam libertate. Noi nu știam când e Crăciun, când e Paști sau sărbători. Ne făceam un chirpig și spuneam că-i pandișpan... Și mai era rutina când aveam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suflet... Dumnezeu știe de unde s-o adunat asemenea elemente, unul mai a dracului ca altul. Aveați normă de lucru la dig? Da, și era problemă dacă nu-ți făceai norma. Te oprea În poartă și te bătea ca vai și amar. Dar dacă Îți făceai norma, Îți dădea așa-zisele scrisori, după care primeam pachete. La Început, pachetele au fost de cinci kilograme și după aia o zis că „de ce să le dăm cinci, să le dăm numa’ trei”. Acolo, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte cult și distins profesor, Antonin Roques, căruia însă elevii îi făceau tot felul de zile amare fiindcă era străin. în bucurești 55 11. Alexandru Borănescu a fost și el director al Colegiului Sf. Sava (cf. Mihai Popescu, Colegiul Național Sf. Sava. Cea mai veche școală românească, București, 1944, p. 224); după aplicarea reformei învățământului din 1874
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cultură, de poleire și de mărire, pentru o națiune mare, poleită și cultă. Presa, care este lumina conducătoare a popoarelor, scutul cel mai putinte al instituțiunilor naționale, presa să-și îndrepte privirea mai afabilă, mai benevolă, mai frățească la această amară încercare; un cuvânt de încurajare, un strigăt de deșteptare și Teatrul Național va fi salvat! Teatrul Național va fi restabilit! M. Pasccaly Artist comedian“86 Acesta era sistemul reclamei teatrale acum mai bine de o jumătate de secol, iar Pascaly
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poezia amintită de Bacalbașa poartă un alt titlu - La lună și face parte din ciclul „The Spleen“; cităm integral primele versuri: „Este noapte și tăcere! Prin fereastra-mi solitară / Eu te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă să dorm!“ Ultimul vers - „Lună, lasă-mă să dorm!“ - se repetă ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atrăgea tineretul în galeria Senatului, în zilele de mari dezbateri, era Ion Deșliu. Om independent, fără idei hotărâte, așa după cum erau cei mai mulți pe vremea aceea, puțin cam dezordonat și, bineînțeles, nu om de mâna întâia, Ion Deșliu făcea multe zile amare guvernului. El lungea discuțiile, el cerea cuvântul la toate legile, la toate articolele, propunea tot felul de amendamente, el vorbea contra închiderii discuțiunii, el cerea votul cu bile, el punea guvernului toate piedicile cu putință, el făcea obstrucțiunea. Era un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
medicală, nu era convins că dieta impusă de confrații săi, cari știau mai mult decât el, este în adevăr necesară. De pe urma sa a rămas un medicament care poartă și astăzi numele de „ha purile doctorului Drasch“. Aceste hapuri sunt purgative amare făcute din sabur. Precum am spus, toată medicația lui se reducea la câteva formule și la câteva medicamente, avea un fel de medicație zisă „băbească“, cu oarecare aparență de știință medicală. Nu-i așa că este foarte interesant cazul doctorului Drasch
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură Și zice în trufie: „Carpatule, vecine, De nu vei pleca fruntea, amar va fi de tine, Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi -nalte, Torente necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte Să bată a tale coaste, s-acopere-a ta frunte. Să facă într-o clipă ca să dispari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-n hohot lung răspunde: „Balcane-a ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie, Nevoie ai de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns, sărmane, acum la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatizmu-ți, puternic prin cruzime. Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge, pân’ ce ai dat [pept] cu mine: De-atunci au trecut secoli!... Plăpânda omenire S-a deșteptat, și numai tu stai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ghimpele de la 12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi prea mare De nu te-i duce cum ai venit! Ochiu-ți de șerpe nu mai mă-nșală El fericirea mi-a otrăvit; Schimbând-o-n soartă tristă, fatală, Du-te, dar, du
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-o „provincie ingrată”, frînt tocmai cînd intrase într-o fază creatoare, compensație tardivă la anii, numeroși, de sterilitate. Cîndva, probabil, am să mai revin aci la Alistar. Am fost asistentul lui la „Literatură universală”, un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebui să fie la tata, la spital. știind „numărul de interior”, puțin mai devreme i-am dat telefon, să aflu cum se mai simte. „Tot așa de rău, dragul tatei”, mi-a spus. Discuția cu el a fost scurtă și amară. îi simțeam nemulțumirea de starea sa, plînsul abia stăpînit care i se insinua în voce, un plîns vechi, ascuns luni de zile. „Cînd mai vii pe acasă?”, a schimbat el vorba, fără a mi cere s-o fac urgent. „Momentan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama lui Mișu repeta, cu o voce bătrînă și amară: „Mișulică, dragul meu!... Cînd s-a mai pomenit ca un părinte să-și îngroape unicul fiu... N-am murit, dar nici nu mai trăiesc... Aș vrea să-ți dau din nou viață, viața mea, însă nu se mai poate!...” Dărîmat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmi fuge în sute de părți, în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră. N-am dorințe, n-am regrete, n-am invidii. Am doar un gust amar, egal și o tristețe subțire, prelungă. Afară de mine, doi din cei cinci sînt profesori: Marin Neagu, consultant la Facultatea de Horticultură (creatorul soiului de struguri „Augusta” și al unei cale care mie mi s-a părut monstruoasă) și Păsărescu, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]