9,641 matches
-
lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
urări de multe succese, cele cuvenite mamei lor! Țăranii, conform tradiției, își cărau ce aveau pe ogor pe vreme bună și apoi își vedeau de însămânțat grâul, iar dacă nu reușeau, lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim și nu erau lăsați să meargă la cărat, la moară, sau alte treburi cu atelajul, decât la însămânțat și cu dovadă că a însămânțat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
urări de multe succese, cele cuvenite mamei lor! Țăranii, conform tradiției, își cărau ce aveau pe ogor pe vreme bună și apoi își vedeau de însămânțat grâul, iar dacă nu reușeau, lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim și nu erau lăsați să meargă la cărat, la moară, sau alte treburi cu atelajul, decât la însămânțat și cu dovadă că a însămânțat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
salturi spre stiluri care, fie din reală atractivitate, fie din snobism, au apărut și reapărut încă din evul mediu. * Ocupat cu treburile de rutină și cu notarea acestor sumare idei, constat că, aici, la munte, primăvara se manifestă ca în "Anotimpurile" lui Vivaldi, "sonor", apele devin zgomotoase, chiar munții mi se par înfiorați de ecourile unor melodii pline de bucurie; dar de o bucurie solemnă, aceeași solemnitate pe care o sugerează și Grieg. Primăvara, aici, la munte, este un spectacol total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un spectacol total, luminos și melodic, o punere în scenă magnifică. Nu-mi amintesc să fi petrecut o primăvară la munte, poate din acest motiv îmi este mai apropiată primăvara mai caldă, mai puțin fastuoasă, mai intimă, așa cum este acest anotimp la o mai joasă altitudine. Aici, o mare simfonie; dincolo, la deal și la câmpie, un cântec modest, simplu. Eu cred în teoria lui Blaga, cred în legătura dintre peisaj și suflet. (A ironiza "spațiul mioritic" este nu numai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pare că ne aflăm în zodia ei, mi se pare că cineva a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită de sus la mine de parcă mi-ar spune: atenție respect, acum și aici, vă aflați în zodia coțofenei. Vara, anotimpul răsfățului general, a fost stricată de când a devenit sinonimă cu vacanța. Imaginată ca stagnare, somn post-prundial și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-o formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul, cu suflarea lui plină de toane, viguros iarna, când învăluie sau spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri. Nici hoții nu se mai văd pe acolo, pentru că nici nu au ce fura, nici nu se pot ascunde pe terenul atât de deschis vântului și fără nici o ascunzătoare. Foarte rar, mai izbucnește, fugind grăbit, câte un iepure bezmetic. * Nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a lut amestecat cu frunze putrede. La Bucium, mai ales, sunt astfel de locuri ciudate, parcă nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să consemnez ceva, un fel de roman crepuscular, în genul "Crailor" lui Mateiu. Nici nu știu cum i-aș spune. "Craii de modă nouă". Zodia coțofenei Lungă așteptare a primăverii întârziate. Parcă s-a defectat un ceasornic, încurcând perfecta geometrie a succesiunii anotimpurilor; parcă vremea merge înapoi și ne trezim cu iarna, sărind peste vară. De la Iași la București și retur, peisajul, văzut din mașina în care mă aflu, este dezolant. Sterpe câmpuri lutoase, înțepenite într-o frigiditate statică, nedând drumul vieții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bărbații grăsulii, în pantaloni scurți, lăsând să li se vadă părul de pe picioare, ca o blăniță, și tot moda va impune "șleapi" și flanele de sub care să se reverse burți purtate la vedere, ca o emblemă a importanței. Așa că schimbarea anotimpului nu va ameliora vulgarul grotesc masculin, avantajând însă, prin dezgoliri grațioase, jumătatea feminină a națiunii. (Copiii n-au ce căuta în aceste considerații.) " Totul trebuie să fie frumos la om, și sufletul, și îmbrăcămintea"..., cam așa spune Cehov în "Unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu grijă frunza, îi pipăiam consistența turgescentă, am aspirat o clipă aroma de verdeață și mi-am văzut de drum, ambalând motorul. Pentru mine, frunza era un semn special: la oră și dată precisă am simțit că a venit toamna. Anotimp fabulos, euforic și totodată melancolic: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte", am simțit totdeauna toamna "altfel". Nu știu alții cum sunt, dar eu am simțit toamna, cum am spus, "altfel", ca pe o haină nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de moarte", am simțit totdeauna toamna "altfel". Nu știu alții cum sunt, dar eu am simțit toamna, cum am spus, "altfel", ca pe o haină nouă care îmi cade pe măsură. Mă simt alt fel de om decât în celelalte anotimpuri. Nu știu de unde se trage această stare de toamnă care mă schimbă, mă amețește ca o licoare, ca un vin de Malaga, pe care îl administrau doctorii, pe vremea copilăriei mele, cu lingurița (numai o linguriță, atât!), o licoare scumpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca marile melodii care au în ele un dram de tristețe. Numai un prostănac poate fi bucuros "în sine", pe deplin bucuros; bucuria fără pic de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rătăcesc prin acest pustiu, fumând. Focul a transformat peisajul într-o imagine suprarealistă, interesantă, care ar putea inspira un artist; dar pe aici nu trece nici un artist suprarealist. Numai vântul, viguros și tăios iarna, când spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri... Foarte rar, câte un iepure, fugind bezmetic. Nici o destinație nu se poate da acestui pământ al nimănui. In alte timpuri, poate în evul mediu, acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați din lume. Acolo și-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să mai înceapă odată ce asupra noastră urma să se prăvălească potopul ceresc? Nu avea dreptate politicianul care a spus „iarna nu-i ca vara”. Atitudinea noastră față de problemele imediate și rezolvabile este la fel de fatalistă iarna, ca și vara. Indiferent de anotimp, tindem să căutăm motive serioase să stăm cu mâinile în sân, într-o contemplație, nu știu cât de mistică, dar știu cât de distructivă față de noi înșine, față de concetățeni, față de comunitatea în care am putea avea un impact. O dată la 6 luni
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
septembrie 1882, a afectat profund structura socială a Veronei: inundația râului Adige. Amintirea evenimentului a fost transmisă urmașilor în toponimia stradală și în lespezile încastrate în zidurile perimetrale ale caselor, cu marcajul nivelului ajuns de ape. În acel an, meteorologic, anotimpul a fost nemilos. Ploi abundente și insistente au îngroșat puhoaiele și râurile. Râul Adige asemenea unui șarpe uriaș cobora de pe munți umflat și bolborositor. Vechile sale margini, formate din malurile de pământ sau din fundamentele caselor, se străduiau să conțină
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
orele 17,00. O altă oră de recreație și din nou în biserică cu toții pentru recitarea rozariului. Încă un timp de studiu pentru toți și, în sfârșit, cina pe bază de felii mari de mămăligă. La o oră corespunzătoare, potrivit anotimpurilor, ziua se încheia cu rugăciunile de seară și cu un gând religios, numit maxima. Și, în fine, toți la somnuleț. Nu exista nici o îndoială: acestor băieți, atât de intens implicați în muncă, în studiu, în rugăciune și în joacă nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au fost cei din perioada războiului dintre 1915-1918. Marele război a adus și restricții alimentare pentru întreaga populație italiană. Și în Institut a început să lipsească pâinea și mămăliga. Pentru a face situația și mai crudă s-au adăugat și anotimpurile de iarnă deosebit de reci. Lipsa de încălzire amorțea membrele și moleșea mințile. Apa din găleți și cerneala din călimări deveneau cubulețe de gheață. Ora de studiu de dimineață se transforma într-un concert de zgomote nearmonioase: frecări de mâini, suflare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
luptă și de dăruire, am avut față de el cele mai profunde senzații că vizitez un mare sfânt. Casa lui era invadată de copii desculți, slabi, neliniștiți, ștrengari; o larmă, o invazie cutremurătoare în fiecare zi, în toate săptămânile, în toate anotimpurile... și mame care cereau ajutoare, și bărbați la cerșit, și căsătorii de refăcut, și fii de sistematizat, și scandaluri de aplanat, și ruinări de salvat... și instituții de împlântat și de susținut. Ultima dată construia o casă pentru a putea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și carmin, grenadieri, Preobrajenski 25, aduceau o notă de veselie în acea manifestație de forță abia temperată de norii de praf ce se ridicau în gloria sîngeroasă a soarelui de asfințit... ... Asfințit de soare: expresie nu tocmai exactă, căci în anotimpul cînd am fost la St. Petersburg era vremea nopților albe26. Astrul zilei cobora la orizont ca mai apoi să se ridice iar spre zenit: spectacol zilnic pe care mergeam să-l contemplăm într-o trăsură ușoară, trasă de un cal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de tranziție. Așa că am să închei cu un banc pe care l-am auzit pentru prima oară prin anii ’50, ani teribili, ani cumpliți, când pentru un banc puteai să te trezești la pușcărie. Și am să-l adaptez la anotimp, la iarna care, cam peste tot, e o iarnă grea. Zice Pastenague: — Uite! Iar ninge!... Mai dă-i în p... mă-sii! P.S. Am aflat cu întârziere că C. Țoiu nu e de acord cu articolul meu „Fără nume” (Cotidianul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
stare latentă (Narcis-om). În primul plan, la dreapta, este reprezentată imaginea manifestă a fantasmei (Narcis-floare). În sfârșit, în planul din spate și în cel intermediar figurează o serie de imagini care dezvoltă diferite fațete ale imaginii inițiale. Este primăvară, anotimpul lui Narcis și, la dreapta, vizibil deasupra munților se află Zeul zăpezii. De pe culmea munților, el se apleacă spre reflecția îndepărtată a propriei imagini și este gata să se metamorfozeze, topindu-se din cauza dorinței. "Grupul heterosexual", înfiorat de dorința tulburătoare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Pe lângă ceremonialurile de slăvire, Roma includea în calendarul său sărbătoresc și ritualurile pastorale (anuale), asociate de populație cu fondatorii cetății (Parilia din timpul lui Augustus, pe 21 aprilie). Cu propriile lor scenarii, scenografii și locuri de desfășurare, ele celebrau fie anotimpurile și elementele cosmice, fie divinitățile (Romaia, în timpul lui Hadrian), fie mitul istoric al trasării perimetrului urban și al fondării cetății eterne − jubileele. În special acestea două din urmă au servit în timpul principatului, prin fixarea în memoria colectivă a relației simbolice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zilnic să inspecteze mușuroiul din grădină. Totul pare încremenit. Fetița stie însă, că în interior, în casa lor, furnicile harnice nu stau nici o clipă locului. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Ce sunt furnicile? * Ce știi tu despre viața furnicilor? În ce anotimp se petrece întâmplarea povestită? Motivează răspunsul. * De ce crezi că a pus-o bunica pe Andrada să stea lângă mușuroi până când furnicile îl termină de reparat? * Ce au făcut furnicile? * Ce ai învățat tu din această întâmplare? 2) Scrie zece cuvinte
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]