12,966 matches
-
care Rilke i-a revelat înțelesul mitului lui Orfeu"5. Acest argument din Jurnal îl împrumută și unuia dintre personajele sale, Maestrul Pandele din Nouăsprezece trandafiri care își dă seama că abordarea/ sarcina dramaturgului nu trebuie să fie interpretarea mitologiei antice din perspectiva istoriei moderne, ci prelungirea și completarea mitologiei antice "prin tot ce omul occidental a învățat în ultima sută de ani"). Imaginația creatoare fundează universurile paralele prin această poveste exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale), iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Acest argument din Jurnal îl împrumută și unuia dintre personajele sale, Maestrul Pandele din Nouăsprezece trandafiri care își dă seama că abordarea/ sarcina dramaturgului nu trebuie să fie interpretarea mitologiei antice din perspectiva istoriei moderne, ci prelungirea și completarea mitologiei antice "prin tot ce omul occidental a învățat în ultima sută de ani"). Imaginația creatoare fundează universurile paralele prin această poveste exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale), iar structurarea realului pe mai multe niveluri permite existența pluralității lumilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în România literară, nr. 24, 1997. Spiridon, Monica, Interpretarea fără frontiere, Editura Echinox, Cluj, 1998. Stănciulescu, Traian D., Miturile creației. Lecturi semiotice, Editura "Performantica", Iași, 1995. Steinhardt, Nicolae, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparație cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Editura Minerva, București, 1978. Șerbănescu, Andra, "Antroponimele în discursul lingvistic", în Studii și cercetări lingvistice, nr. 4, 1992. Ștefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de scris
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
filosofia istoriei și sentimentul unui sfârșit de lume și al începutului unei lumi noi, aspirația spre sinteze ultime și tragica neputință a intelectului de a le crea. Continuând acest raționament bazat pe analogia istorică, Lucian Blaga susține că, așa cum elenismul antic a dus, prin toate elementele sale, la o prefacere spirituală pe verticală prin apariția dogmei, la fel noul elenism va duce la o transformare spirituală spectaculoasă, prin deplasarea dinspre intelectul enstatic către intelectul ecstatic. "Ne îndoim că analogia istorică are
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Tonoiu, Vasile, "Studiu introductiv" la Ștefan Lupașcu, Experiența microfizică și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992. Underhill, Evelyn, Mistica, Editura "Biblioteca Apostrof", Cluj, 1995. Veihinger, Hans, Filozofia lui "ca și cum", Editura Nemira, București, 2003. Vernant, Jean-Pierre, Mit și gîndire în Grecia antică, Editura Meridiane, București, 1995. Vlăduțescu, Gheorghe, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Vlăduțescu, Gheorghe, Filosofia legendelor cosmogonice românești, Editura Paideia, București, 1998. Vulcănescu, Mircea, Pentru o nouă spiritualitate filosofică. Dimensiunea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Sergiu Al-George, Arhaic și universal, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dacă se iau în considerație și demonstrațiile pe care filosoful german le indică pentru fiecare în parte. Rezultă, în felul acesta, că asumarea unei teze implică opusul acesteia și invers, într-o circularitate de același tip cu cea din paradoxul antic al mincinosului (Cf. Marcel Chelba, "Antinomia rațiunii pure și paradoxele logice", în vol. Logică și ontologie, Editura TREI, 1999, pp. 205-210). 34 Dicționarul românesc de filozofie (op. cit.) îl definește drept "enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil". Gheorghe Enescu, dă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Humanitas, București, 1997, pp. 10-11. 244 Ibidem, p. 13. 245 Ibidem. 246 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 229-230. 247 Jeanne Hersch, op. cit., p. 13. 248 Ei pot fi considerați emblematici pentru ceea ce a însemnat nașterea filosofiei în Grecia antică. Conceptul lor de existență sau ființă este reprezentativ pentru cotitura filosofică a gândirii, pentru orientarea ei spre inteligibil și absolut. Ființa autentică, pe care filosofia vrea să o surprindă și să o reveleze, dincolo de natură, nu este supranaturalul mitic; ea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să o reveleze, dincolo de natură, nu este supranaturalul mitic; ea este o realitate de un cu totul alt ordin: abstracția pură, identitatea cu sine, însuși principiul gândirii raționale, obiectivat sub formă de logos" (Jean-Pierre Vernant, Mit și gîndire în Grecia antică, Editura Meridiane, 1995, p. 455). 249 Athanase Joja, Studii de logică, vol. II, Editura Academiei, București, 1966, p. 301. 250 Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, Editura Humanitas, București, 1998, p. 161. 251 Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, Editura Științifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Întrucât
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cerului și a inimii deopotrivă. Nu e acesta tocmai locul în care se ivește sufletul poemului, acel suflet mai limpede de unde izvorăște creativitatea pentru a se întruchipa în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Situat la dubla întretăiere a vederii și a vizibilului, a apariției și a constituirii imaginii, termenul diafan este astăzi unul din martorii cei mai revelatori ai modului în care cei din vechime priveau, concepeau și înțelegeau lumea. Căci, pentru gândirea antică și medievală, nu e suficient să fie lumină și ceva "solid" pentru ca lumea să fie văzută în culorile ei și cunoscută în formele și speciile ei, trebuie să existe de asemenea diafanul, adică un "mediu" care leagă lucrurile între ele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acest nou context o corporeitate proprie situată ca intermediar, și determinată ontologic de la bun început, între terestru și ceresc - el ține acum de propria epifanie, de propria dia-fanie, autoreflexivă în vizibil" (Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 133). 34 "Cum s-ar putea vreodată ca zeului să-i fie dat un sălaș pe potrivă, dacă nu ar începe mai întâi să strălucească, în toate câte sunt, o strălucire a divinității
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Jean-Luc Marion. Cartésianisme, phénoménologie, théologie, dir. Sylvain Camilleri & Adam Takacs, Archives Karéline, Paris, 2012, pp. 121-135. 19 Un amplu comentariu despre locul-receptacol, cu referire inclusiv la diferența față de diafanul aristotelic, în Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, subcapitolul V. 2. "O "khôra" diafană?", ed. cit., pp. 258-281. Cităm un scurt pasaj cu caracter sintetic: ""Al treilea gen" prezintă imaginea în toate dimensiunile ei: deopotrivă ca mimêsis, ca asemănare participativă și ca loc emblematic (fiind mediator
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilitatea de a se converti pentru a surprinde în însuși câmpul vizual imnul de slavă care străbate imaginea pentru a ajunge la Prototip în ipostaza lui de Prototip vizibil, adică Întrupat" (Anca Vasiliu, Despre diafan. Imagine, mediu, lumină în filosofia antică și medievală, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 41). 1 Ioan Alexandru, Despre natură, în Iubirea de patrie, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 200. Referință pe care o vom reda în continuare prin sigla IP I. 2 Precum rațiunea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
avansează braț la braț și moartea, și șansa renașterii? Văd în Minotaur speranța de evadare violentă din binecunoscut înspre un nou început; tocmai de-aia în gravură el acoperă cu mâna lumina artificială și de larg consum a lumânării. Pentru antici, mai toate făpturile astea hibride aveau și o parte bună - centaurii erau înțelepți, Sirenele inspirau, Sfinxului nu-i lipsea un anume fair play. − Ah, bărbații! oftă Trees. Ne împroprietăresc cu ceea ce avem deja fără să știm, dându-ne în dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
înlăuntru-i, și cu atât mai energic cu cât mugetul silențios înconjurător o viza mai inexorabil. Încă de la prima lectură în copilărie a miturilor grecești îl încercase chemarea arhitecturii. Pentru el, nu atât Tezeu era eroul eliberator, cât Dedal, constructorul anticului Labirint, care prin elaboratele șerpuiri ale zidului reușise să circumscrie monstruozitatea Minotaurului, conferindu-i o accesibilitate cu sens unic și punând-o astfel la dispoziția unei făptuiri ulterioare radicale, ce se cerea mai întâi pregătită convenabil în corpul social. Chipul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ardență revoluționară a primăverii lui 1968): Nu știi ce înseamnă să nu mai ai un loc unde sa te duci? Orice om trebuie să aibă cel puțin un loc unde să se ducă". Versați într-ale mostromahiei, fără îndoială că anticii îl vor fi auzit și ei! Într-o primă fază, văzuse în creația lui Dedal urma întipărită în piatră a unuia dintre primii pași făcuți de umanitate spre o formă generoasă de toleranță, căci captivitatea fiarei nu excludea un spațiu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Totul ca și cum fundația civilizației nu ar fi deloc solidă, ci suprasaturată cu un fluid: o pânză freatică de spațiu vital drenabil, mult prea drenabil, de sub picioarele noastre, și asupra căruia priza ne rămâne mereu precară. Aheron, miticul râu subteran al anticilor, era socotit un râu al plângerii - asta probabil în măsura în care angaja lucrurile într-un curs ireversibil al alunecării și într-o dezlocuire funciară. Că trupurile noastre generează spațiu vital nu înseamnă neapărat că ar fi și capabile să-l rețină eficace
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însuși - necesitatea - se năștea clipă de clipă la confluența mersului omenesc cu-al său submers suport în retragere. Pasul ca tehnică de palpat pulsul infinitezimalelor accelerații și decelerații ale suportului său constituie arta lui kairos, acrobatul mergător pe sferă al anticilor. Ceva din complexitatea kinestetică a acestei poziții răzbate în mersul pe o plajă acoperită de un val în retragere. A privi în apropiere, la fugacea apă ce erodează priza piciorului, duce sigur la pierderea echilibrului; a încerca fixarea pe un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
identificată e intrată deja serios pe panta soluționării, așa că problema problemelor fiecăruia se păzește strașnic de o fatală identitate cu sine însăși. "Disimulează-te, sau vei fi rezolvată" constituie legea evoluției în materie de probleme (verificată exemplar de imprudența Sfinxului antic și altei faune înrudite ieșite în calea eroilor). Acțiunea capabilă să-i vină de hac s-ar declanșa atunci de la sine în privirea ce-o dezvăluie a recunoaștere; odată reperat de la capătul privitor, nodul ei gordian n-ar mai putea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și-o formează emițătorul în ceea ce-l privește pe cititor (ca mediu, cultură) și tipul de relație cu acesta, pe care primul vrea s-o impună" (ibidem: 132). Acest procedeu al utilizării enunțurilor canonice în titlu echivalează cu ceea ce retorica antică numea captatio benevolentiae ("[...] scopul urmărit prin introducere era acela de a-l face pe ascultător binevoitor, doritor să asculte și dispus să se lase învățat", Ernst Robert Curtius, 1970: 87) și face parte din recuzita strategiilor de manipulare, de persuasiune
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
discontinuitate, la nivelul sistemului lingvistic și chiar la confuzii de sens. Literatura de specialitate (A. Compagnon, 1979; S. Dumistrăcel, 2006) a realizat o tipologizare a citatului, având în vedere criteriul diacronic: 1. Tipologia dialectică sau logică a citatului, specifică retoricii antice - perioada de cultură de la Aristotel la Quintilian, pe care Compagnon o numește "stadiu stabil" al citatului. Utilizarea figurilor de construcție teoretizate de Quintilian (adiectia, detractio, immutatio și transmutatio) în textul jurnalistic se realizează în concepția profesorului ieșean, din perspectiva unui
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]