10,418 matches
-
astfel, vinul de Cotnari devine aproape o... instituție: prin prestigiul adunat de-a lungul veacurilor, prin grațioasa includere între catalizatorii actului artistic și, de ce nu, prin așezarea lui între temeiurile românești de necontestat. Multe s-au clădit și dărâmat în blândul spațiu mioritic, multă fală a fost și a apus Cotnarul s-a menținut neclintit pe soclul prețuirii respectuoase și unanime. La câte se prefac și se falsifică azi, începând cu ideile și terminând cu faptele, parc-ar fi amarnic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cea iubită În mare s-a-necat. Tot de la frumoasa mea măicuță păstrez Cântecul unui deținut Într-o celulă-ntunecoasă In lanțuri stau legat N-am pâine nici mâncare Nici măcar un pat. Noaptea-n vis văd chipul mamei Iertător și blând Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea s-apropie de mine Și-mi spune ușor : Dormi în pace, puiul mamei Uită de-al vieții chin. Atunci un zgomot mă deșteaptă Vedenia-a zburat Eu rămân
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la grâu - la secerat Ba la fân - pe luncă. Pe sub tei umbriți pe câmp, Mă umbrea cu ramuri Și sudoarea greu curgea Pe obrajii mamei. Și oițele pășteau, Măicuța muncea, Cu frunze mă învelea Cu lapte mă hrănea. Unde sunteți blânde oi Drăguțe mioare Azi tare mi-e dor de voi De n-am loc sub soare. La 11 aprilie 2013, doamna Adriana ne vestea, bucurându-se, ca să fim și noi la fel, bucuroși. « Bucuria mare am avut-o și o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și Călina, de fiul ei. O femeie de 75-80 de ani, mărunțică, slăbuță, cu o vorbă caldă, domoală, îmbrăcată curat ca la țară, cu fustiță și bluzică, flaneluță, cu băsmăluță curată, se împăca foarte bine cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat sticle, cu mânuțele ei mici și slăbuțe, avea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ție, Doamne Ucenicii ... Și lumea toată va cunoaște Că sunteți ucenicii mei Când pacea vă iubiți de-a pururi Și va fi dragoste-ntre voi. Așa pe ucenici adesea Duios Iisus îi învăța. Și nu s-a auzit vreodată Mai blândă voce ca a Sa. Și cântă pururi mărire Și slavă biruinței lui. Slăvit să fie-ntotdeauna În veci numele Domnului. Nu mai fi trist o suflete dragă Nu mai fi trist o suflete dragă Și nu-ți face inimă rea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
împușcăturile de la unitățile din Drumul Taberei, nu i-a fost frică și zicea el: dacă am luptat atâția ani pe front și în prizonierat acum ce teamă să mai am? A fost înmormântat lângă băiat, în cavoul familiei. A rămas blânda ființă Marcela, cu mama sa, oarbă. Dar cum marea tragedie are urmările ei, Marcela pleacă după treburi, soțul ei la serviciu, afară din stradă vede lumina stinsă în casă, fuge să vadă de ce, o găsește pe mama-sa căzută jos
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o podoabă Pe care tu, n-ai s-o cunoști. Stătu pe gânduri voievodul Și se gândi că nu-i de-ajuns Să fii mereu măreț și veșnic De măreția ta cuprins. Mai trebuie să ai un suflet Frumos, și blând și iubitor De vrei să fii iubit de lume Și de podoaba codrului. Prin anii 1978-89, Adrian Păunescu prezenta Cenaclul Flacăra la TV și în piețele publice, pe stadioane, acest minunat cântec, cu versurile de mai sus, îl cânta o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cum se sting de la o clipă la alta, la trandafirul din casă cum dimineața își oferă florile iar seara deja sunt terminate, la cățelușii mici și frumoși, drăgălași nevoie mare, cum cresc și devin unii răi - ca și omul - unii blânzi , îmbătrânesc și nu-i mai suportă stăpânul, și reflectezi, orice fiinta de pe fața pământului, precum omul, trec, până la urmă, în neființă. La omul bătrân situația este alta, el este conștient de naștere, de copilărie, de tinerețe și desigur dureros când
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lui Grigore Alexandrescu „Ucigașul fără voie”, am ajuns în celulă, după ce suferisem mulți ani de război. Într-o celulă întunecoasă În lanțuri stam legat; N-aveam pâine, nici mâncare Nici măcar un pat. Noaptea-n vis văd chipul mamei Iertător și blând; Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea se-apropie de mine Și-mi spune ușor: Dormi în pace puiul mamei Uiți de-al vieții chin. Atunci un zgomot mă deșteaptă Vedenia-a zburat; Eu rămân
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
poți la oricine. Încheia, semna și punea data, 23 septembrie 2013. Maria Lângă patul meu era o biată asistată în vârstă, cred că avea 78-80 de ani. Maria, și nu-mi pot aminti cum se mai numea. Era o femeie blândă, mă îndrăgea tare mult, îmbrăcată modest, ca de la țară, cu baticul pe cap, cu o voce înceată, pentru a nu-i auzi toate asistatele durerea ei. Îmi povestea că ea nu a lucrat niciodată, soțul era ceferist și se planificau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
conducerea Primăriei și a căminului la groapa săracilor. Cu aceeași tristețe și recunoștință - respectând trecerea anilor - gândurile mi se îndreaptă către oameni precum Maria pentru care nu am avut nici o putere să o ajut mai substanțial, ea care, o ființă blândă și muncitoare, a muncit atât ca fetele ei să aibă o situație satisfăcătoare, dar au terminat așa cum am arătat, adică în omenie mai mult pierdută... Gânduri care mă trimit către o poezie a cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se uita la noi, ne-a întrebat cât e ceasul, și-i curgeau lacrimile. Tăicuțu s-a repezit, a luat o lumânare de la sfânta icoană a Maicii Domnului, a aprins-o și i-a pus-o în mână. Deja ochișorii blânzi și frumoși mama îi închisese pentru totdeauna. Tăicuțul înlemnit de durere, la gândul că ce va mai face, ne privea pe fiecare în parte. Seara s-a lăsat încet, nu se îndura de noi să ne mohorască mai rău, soarele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Dumnezeu de lupi. Și nici n-am mai luat în râs sfaturile bunicii. TURTĂ DULCE Era pe la începutul lunii octombrie. Coborâse peste Valea Siretului, peste câmpia întinsă din preajmă, peste dealurile molcome și terasele râului, o toamnă de aur, bogată, blândă, liniștită, cochetă, încărcată cu toate darurile pământului. Mă aflam în primul an de după absolvirea Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, profesor suplinitor la Școala din Probota. Îi spusesem gazdei mele mătușa Paraschiva Fieraru, o bătrână singură, harnică, bună ca pâinea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
școala, o clădire veche, înaltă, dreptunghiulară, cu ferestrele mari, cu acoperișul din tablă zincată. O alee de brazi ducea spre intrare. Lângă peretele de miazăzi, în curtea școlii, era o scenă impozantă și serbarea începuse deja sub un cer senin, blând, îmbietor. Am intrat și noi în curtea școlii, printre spectatori. Le-am zărit și pe colegele pe care voiam să le vizităm. Ne-am vorbit prin semne, apoi ne-am înțeles să rămânem până la sfârșitul programului, după care am mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se află El, Maestrul, îmi iese-n cale doamna Sadoveanu. E o femeie măruntă, sprintenă. Cu părul aureolat de argintul anilor. În mâna dreaptă are un bastonaș din lemn de corn, cu mânerul aurit. Mă întâmpină cu o privire deschisă, blândă, destinsă. Îi sărut mâna cu sfială. Mă ajută să prind curaj. Ne continuăm drumul alături, împreună. Aveți, poate, vreun manuscris pe care doriți să i-L citiți? Să știți că îi place să-l citească El. Nu să i-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
diferit și contradictoriu, nimeni nu poate pretinde că el spune întreg adevărul... Hm!... Vra-să-zică, asta-i, bre! Ia te uită ce-l frământă pe băiatul nostru din Fălticeni...! Sadoveanu se uită iarăși îndelung la mine. Are o căutătură când șăgalnică, blândă, înțelegătoare, când rece, severă, sentențioasă. Îl privește și pe bătrânul Melchisedec, care s-a oprit cu cafeluța în mână și pare și el meditativ, interesat de răspunsul la o astfel de întrebare. ...Apăi, dragul meu Făt-Frumos, râde El spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fără a putea avea, precum Alexandru Macedon, pe care și l-a luat ca model, un magistru genial ca Aristotel însușindu-și o parte din machiavelismul omului politic și fixându-și încă de la 7 ani maxima că "trebuie să fii blând ca un miel cu prietenii și îndrăzneț și viguros ca un leu cu dușmanii", rămas orfan de tată de la vârsta de 15 ani, dar simțindu-se apt să preia frânele conducerii țării sale, luându-și ca sfătuitor și confesor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al acestei urbe la 12 ani că prin anul 2002 el s-a grăbit și "de bunăvoie și nesilit de nimeni" a declarat Fălticenii "locul copilăriei mele". E și în acest act de falsitate, un gest de dreptate târzie, voalată, blândă, fiindcă Basarabia sa natală, reinvadată de hoardele Imperiului Roșu, devenea o temniță grea, un infern dostoievskian, care-l urmărea ca un vis urât, de care se temea și fugea cât putea, refugiindu-se în universul fălticenean. De aceea, cu forța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii blânzi și seini i-au plăcut de cum le-a văzut. A îndrăgit dintr-o clipită și casa de pe Deea și locurile încântătoare, și pădurea ademenitoare spre care da tocmai fereastra camerei pe care și-a ales-o. Pe stăpânii casei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se făcea era coana Zitta. Câmpulungean din moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri. Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva vreodată mânios sau înjurând. El mai avea un frate în Câmpulung Est, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceea ce mai poftea "domnu inginer șef", ca "lichide", din când în când la masă: o țuică de prună sau o afinată și câteva sticle de vin natural de la depozitul din târg. Văzând că Bițu era, ca și el, un om blând și molcom, care pleca, ca și el, de cele mai multe ori împreună, dimineața și venea abia spre seară, Costel Ursan a început, cu de la sine putere, ca unul care se scula mai de cu noapte, să curețe și să văcsuiască pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dă banii Încoace ca să ne-apucăm să-i Încărcăm. — Bine, și proprietaru’? Încearcă nea s-o mai lungească. — Io sunt proprietaru’, i-o reteză Andrei. Acuma dă-mi banii și-ți povestesc pe urmă tot ce mai vrei. Da’ șezi blând, băiețică. Încarcă-i și numără-i și-ți dăm banii. Ce ești așa speriat? Nu fuge nimeni nici cu banii și nici cu cimentu’. — Hai nea, spun, ce dracului! Am lăsat-o și așa cum ai spus, o sută... acuma dă-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-a tulburat adânc sufletul. Și, gândurile m-au luat în stăpânire... o stăpânire tiranică... Pe 25 octombrie, în poartă la Seminar !...să nu uit de adrese..., pe 25 octombrie în poartă la...”, gândul repetând la fiecare pas, în foșnetul blând al frunzelor, ca un cântec trist, neauzit..” pe 25 octombrie... la... !” Acasă, zbaterile sufletului au continuat cu mai multă tărie. Se făcuse târziu... aproape de miezul nopții și, încă, somnul nu mă prindea. Întâlnirea din Grădina Publică, scurtă dar încărcată de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gândesc îndelung acasă; sporovăiesc, povestesc, transmițându-i ceva din ființa lor. În ultima vreme, seară de seară, roată în jurul focului, își cântă durerea și dorurile de casă. Din când în când, în văzduh se ridică imnuri în sunete calde și blânde, care plâng în noapte. Ei cântă în jurul lui, cântă cu el... cântă pentru el... Cântă blând liniștitor, cântece și imnuri... melodii sfâșietoare... ce-ți înmoaie voința și-ți înduioșează sufletul. Tot satul geme de cântecul lor.Nu există ceva mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spre Ungaria. Ura dintre nemții localnici, apărută peste noapte, și refugiați se extinse în tot Banatul... devenise fără margini. Septembrie veni cu cer senin și nopți limpezi, cum nu mai fuseseră de multe toamne. Soarele învăluia totul cu o lumină blândă. Zilele se scurseră... și săptămânile se scurseră... așa, cum le e dat... Și sfârșitul lui septembrie sosi și în același timp, în inima Banatului și Ardealului, se răspândiseră din nou zvonurile, ca un vânt rece, că: „vin rușii.. vin rușii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]