9,344 matches
-
strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul, am băgat o fisă și am format „0“. Vasquez stătea în fața cabinei, palid și duhnind a colonie americană ieftină. Centralista îmi răspunse cu: — Que? Eu am izbucnit: — Habla inglés? — Da, domnule. Am strâns receptorul între bărbie și umăr și am băgat în telefon, cu o mână tremurătoare, toate monedele din buzunar. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
federalul, devenind din ce în ce mai palid. În cele din urmă lăsă receptorul să cadă și își plecă arma. — Du-te acasă, ticălosule! Afară din orașul meu! Afară din țara mea! Mi-am băgat arma în toc și m-am strecurat afară din cabină. Femeia țipă. Vasquez se retrase și le făcu semn oamenilor lui să se îndepărteze. M-am urcat în mașină și, mânat de frică, am ieșit în cea mai mare viteză din Ensenada. Doar când am ajuns în America, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duminică, 12 ianuarie, când individul a dus-o la consult la „amicul lui doctor“. În mașină, în drum spre El Nido, deși eram epuizat, nu-mi dădea pace o piesă lipsă din investigația asta colosală. Când am trecut pe lângă o cabină telefonică, mi-a picat fisa: dacă Betty l-a sunat pe Lindscott în Malibu - convorbire interurbană -, apelul trebuie să fi fost înregistrat la Pacific Coast Bell. Dacă a mai dat și alte telefoane interurbane atunci sau pe data de 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din cauza cârceilor de la picioare. M-am dat jos din mașină cu pași împleticiți și am căutat un telefon. O mașină de poliție a trecut pe lângă mine, iar cel de la volan m-a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt Bucky Bleichert. — Chiar omul cu care doream să vorbesc. Am găsit lista. Ai ceva de scris? Am scos carnețelul din buzunar. — Dă-i drumul. — OK. Am o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o oră cu un locotenent în uniformă kaki de vară. Conform vechiului ei modus operandi, urcară în Packard și dădură colțul spre motelul de la intersecția dintre 9th Street și Irolo. I-am urmărit îndeaproape. Madeleine parcă și se duse la cabina administratorului, ca să ia cheia. Militarul așteptă în fața ușii cu numărul 12. Mi-au venit în minte amintiri frustrante: postul de radio KMPC dat tare, jaluzele trase... Apoi Madeleine ieși din birou, îl strigă pe locotenent și-i indică o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doamnă? — Cu plăcere, zise Getta 2, luând megalongul din pachetul oferit. — Stați și voi pe unde puteți, zise bărbosul către roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În cabina de comandă a „Bourului”, agresori și atacați se așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la roboții tereștri. Aur n-aveți, platină n-aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix. Nimeni de-acum înainte nu se va mai atinge de prune! Ați văzut ce importanță au. Episodul 35 Soțul Gettei 2 După plecarea hoților, roboții noștri tereștri își veniră, cum se zice, în fire: Stejeran 1 mătură rapid prin cabină. Dromiket 4 verifică aparatura de bord, comandantul Felix S 23 își verifică ținuta, iar micul Benga spuse că îi e somn și se duse în magazie să se culce. În ceea ce o privește pe Getta 2, aceasta se întinse cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu vă așteaptă nimeni? zise Getta 2. — Ba da, de obicei trimiteau un titi-car să ne ia de la navă, răspunse Felix nedumerit. Într-un târziu, ajunseră la sediu, trecând pe lângă navele noi ce semănau izbitor cu niște combine „Gloria”. În cabina portarului nu era nimeni. Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui Iuliu Corodan, directorul centrului. Bătu la ușa camerei și intră însoțit de ceilalți. În locul secretarei saturniene stătea un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
scoală și din morți. Veniți și dumneavoastră, e ora mesei, o să-i cunoașteți și pe alți tovarăși de-ai mei. Tractoristul o luă înainte. Cei doi pământeni, după un schimb îngrijorat de priviri, porniră după el. K.M. 273 urcă în cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și fete mediocre drăguțe, cu basmale multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și din nou m-am prins cu disperare de marginea ei ca să nu mă răstorn. „Ajutor! Ajutor!” am început să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încât să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând În misterele vieții sexuale. Îl luară căldurile și se rușină puțin Închipuindu-și-o Întinsă În patul nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el În cămașa de noapte albă, ca un miel la tăiere, Înconjurându-i gâtul cu brațele și ascunzându-și Îmbujorarea la pieptul lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Anglia. Henry le Întâmpină pe cheiul portului Liverpool Într-o zi cenușie și ploioasă de noiembrie, Însoțit de o servitoare angajată. Călătoria nu fusese câtuși de puțin agitată, dar Alice Își petrecuse cea mai mare parte a timpului culcată În cabină și doi marinari trebuiră să o coboare la țărm pe o targă. Șocat de imagine, Henry trăi presentimentul că sora sa nu avea să se mai Întoarcă niciodată În America. O vârâră imediat În pat, la hotel, unde rămase timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
către balcon. — A, așteaptă și-ai să vezi, Îi răspunse el, cu ochii strălucind. — Un ascensor! exclamă ea când ajunseră. — Doar că i se spune lift, remarcă Henry, deschizând cu un fâșâit ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică, lambrisată cu stejar. Lifturile În locuințele particulare erau Încă o noutate În Anglia. Apartamentul era spațios, cu numeroase ferestre. Lumina Îl inunda chiar și Într-o zi cenușie de februarie londonez. Strălucind de mândria proprietarului, o conduse dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl secondă Henry, trecând de la unul la altul și strângând mâini. Avu câteva cuvinte speciale de mulțumire pentru doamna Compton, căreia Îi sărută mâna În semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry și Compton Îi urmară În culise. — Pare să fi mers foarte bine, zise primul, cu nepăsare afectată. — Bine? A fost un triumf. — Crezi? — Absolut. — Ai fost minunat, dragul meu Compton. Era sincer. Jocul directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
audă aplauzele! — Bravo, draga mea, Îi murmură Alexander lui Marion Terry, În timp ce aceasta pătrundea În culise. — A ieșit bine, Alec? Întrebă ea. Figura de pe verandă? — A ieșit perfect, Îi răspunse el. Și ei, și restul membrilor distribuției se Împrăștiară la cabine, schimbând zâmbete mulțumite, dar nici un alt cuvânt. Toți știau că actul mersese bine, dar Însemna să atragi ghinionul dacă te lăudai prea mult. În plus, reflectă Alexander, actul al doilea era o chestiune mult mai complicată. — Ei bine, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
solid, că oricine s-ar fi bucurat să locuiască În el cu adevărat. Și primele scene, Între dna Peverel și Fanny, și Între dna Peverel și Frank Humber, readuseră farmecul actului Întâi. Actorii care interpretau aceste roluri se odihniseră În cabine pe toată durata actului doi și nu erau marcați de evoluția lui nefericită. Jucând cu delicatețe și ținută, Începură să recâștige interesul amabil al publicului. Dar, odată cu apariția lordului Devenish (dornic acum, din motive personale, să grăbească relația dintre Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sub razele soarelui de dimineață. Uneori se gândea la Lamb House ca la o navă, al cărei căpitan era, Înaintând Împinsă de aburi către viitor, cu MacAlpine ca secund și micul grup de slujitori pe post de echipaj; dormitorul era cabina, peluza puntea de comandă și Camera Grădinii puntea vasului. Undeva, În viitor, Îl aștepta un proiect măreț: trei romane importante, pe cât de analitice, de introspective și de ponderate pe cât Îi era voia, dar și pe cât de profunde, de Îndrăznețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
incendii, iar într-un loc sunau cam așa: "În lumina farurilor fiecare fereastră e-o Elveție de ceasornice bătând jumătăți și sferturi de timp. În lumina farurilor, orașul acesta pare un imens schior înghețat. Un uriaș țărănoi blocat într-o cabină telefonică conectată la Univers." Ceea ce era remarcabil spus. Însă, dacă ai fi studiat alternanța diftongilor, triftongilor și-a sunetelor mute, ai fi observat și că nu era nimic magic ascuns sub asta. 36 DANIEL BĂNULESCU Negriciosul scuipă într-o parte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu mișcase. - ...Niciodată nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciocnim și noi în două halbe?!" se puse deșiratul, pe nepregătite, rânjind, în patru labe. Iar de acum încolo - indică Gabi - deșiratul nu mai înaintă decât în această postură, de lup. Apropiindu-se, și chiar introducându- și fața pergamentoasă în interiorul cabinei, unde noi patru, eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]