10,204 matches
-
Impresionat de atmosfera de liniște și pace a acestui lăcaș, Faust încearcă o puternică emoție. Mefisto așază o casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după care cei doi se ascund în spatele unor boschete. Sosește Margareta tulburata de imaginea frumosului cavaler necunoscut căruia îi refuzase brațul. Așezându-se la roată de tors, ea cântă vechea Balada a regelui din Thule, cel rămas până la moarte credincios iubirii sale. Deodată zărește casetă pe care nu se poate stăpâni să n-o deschidă. Împodobita
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]
-
decedat în 12 martie 1966, fiind înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea. Distincții, medalii și decorații pentru merite militare: Medalia jubiliară „Carol I” (1908), Ordinul „Onoarea României”, cl. V (1913), Medalia „Avântul Țării” (1913), Ordinul „Steaua României”, grad de cavaler cu panglică, de Virtute militară (1917), Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de ofițer, cu panglică, de Virtute militară, Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizație (1916-1918), Ordinul „Steaua României”, cl I (1922), în grad de ofițer (1930), „Furajera
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
camarazii voștri germani ați biruit”. Corpul 6 armată (diviziile 1, 2, 4 și 20), comandat de generalul Corneliu Dragalina a trecut la urmărirea inamicului de la Oskol la Donul inferior și de aici la sud de Stalingrad. A primit Crucea de Cavaler a Crucii de Fier și Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a pentru acțiunile trupelor de sub comanda sa și a fost promovat la gradul de general de corp de armată. La 16 decembrie 1942, mareșalul Antonescu l-a rechemat de pe
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
În 1940 este desemnat comandant adjunct al Brigăzii 1 Mixtă Munte. În 1941 pentru curajul și dârzenia de a-si fi condus trupele, la forțarea Nistrului, a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a III-a, în grad de cavaler. A participat la asaltul asupra Crimeei condus de von Manstein. Este numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vânători de Munte. Din 1942, este promovat la comanda Diviziei 3 Munte și a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cl. a II
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
care acționau în Caucaz. O comportare eroică a avut Divizia 2 Munte în luptele de la Vladicaucaz, când au scos din încercuire o divizie militară blindată germană”. Generalul Ion Dumitrache a fost decorat cu Ordinul „Crucea de fier”, în grad de cavaler. De la 13 iulie 1942 și până la 15 aprilie 1943 divizia a pierdut 11.000 de oameni. În zilele de 5 și 6 iunie 1943 divizia a fost inspectată de mareșalul Ion Antonescu, care arăta: „Divizia 2 Munte s-a acoperit
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
țară, unde a ajuns pe 4 aprilie 1943. Pentru modul în care a comandat Divizia 8 Cavalerie în momentele grele din noiembrie-decembrie 1942 și pentru acțiunile din primavara și vara aceluiași an, Radu Korne a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier și a fost promovat la gradul de general de brigadă. Din aprilie 1944 a fost numit la comanda celei mai puternice unități românești: Divizia 1 Blindată "România Mare". După declanșarea ofensivei sovietice pe 20 august 1944
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
Fostul favorit al reginei, contele de Leicester, tocmai se recăsătorise, așa că Elisabeta l-a ales imediat pe Raleigh spre a-i ține companie și l-a acoperit de daruri : proprietăți, slujbe și licențe de comerț. În 1584 l-a făcut cavaler. După moartea lui Gilbert, lui Raleigh îi revenea brevetul fratelui său vitreg, fiind desemnat să descopere teritorii necunoscute în Lumea Nouă și să le ia în stăpânire, în numele reginei. Prima lui expediție lua în stăpânire pentru Anglia țărmul Atlanticului de la
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
16/29 noiembrie - 20 noiembrie/3 decembrie 1916), și în timpul retragerii în Moldova în luptele de la Urziceni, Glodeanu Sărat și Pogoanele. Pentru faptele sale din această campanie a fot decorat în anul 1917 cu Ordinul Steaua României în grad de Cavaler cu panglică de Virtute Militară. A luat parte la Bătălia de la Mărășești în calitate de comandant de batalion. Pentru faptele sale de arme a primit Ordinul Coroana României, clasa Ofițer cu panglică de Virtute Militară. În anul 1918 a fost numit în
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
1894), iar pe 22 mai 1897, înaintarea la gradul de colonel și investit comandant al regimentului "Freiherr von Bouvard" nr. 74 din Galiția. Ofițerul, între altele purtător al Ordinului Coroanei de Fier de clasa a III-a, a Crucii de Cavaler al Ordinului Împăratului Franz Joseph I, a Crucii de Merit Militar clasa a III-a și al medaliei de merit militar "Signum Laudis" la banda roșie, a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
Ministerul Apărării al S.U.A. La data de 18 martie 2008, în semn de apreciere pentru rezultatele remarcabile obținute în activitatea profesională și a înaltului profesionalism dovedit în îndeplinirea misiunilor încredințate, i s-a conferit Ordinul Virtutea Maritimă în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari . Amiralul în retragere Gheorghe Anghelescu a încetat din viață la data de 29 iunie 2008, în municipiul Constanța .
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
Astfel, între anii 1270 - 1300, pe malul Nogatului (un afluent al râului Vistula), apare și cetatea Marienburg, în cadrul venerării Sf. Fecioare Maria (atunci cea mai mare clădire din Europa medievală construită din cărămidă). În prezent are numele Malbork. În timp ce ordinul cavalerilor teutoni realizează succese în Europa spre est, suferă înfrângeri mari în "Țara Sfântă". Astfel cade cetatea Montfort în 1271. Situația politică îl determină pe marele maestru al Ordinului teutonic să-și mute centrul de la Veneția la Marienburg, de care aparține
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
și se refugiază la Königsberg. Situația militară a ordinului s-a înrăutățit prin bătălia din 1422. A fost nevoit să renunțe în favoarea polonezilor cetăți, între care Gollub (Drewenz) era fortăreața cea mai puternică. În bătălia de la Marienburg din 1422, contra cavalerilor teutoni a luptat și un detașament moldovean trimis Alexandru cel Bun, la fel ca în 1410, când principatul Moldova participat printr-un grup militar la Grünwald (Tannenberg). La 7 iunie 1457, regele Poloniei ocupă cetatea Marienburg, marele maestru al ordinului
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
grup militar la Grünwald (Tannenberg). La 7 iunie 1457, regele Poloniei ocupă cetatea Marienburg, marele maestru al ordinului teutonic refugiindu-se la Königsberg (astăzi Kaliningrad). În a doua pace de la Thorn, cetatea Marienburg este anexată definitiv de Polonia. Statul Ordinului cavalerilor teutoni devine în partea vestică ducatul Prusia, stat vasal regelui Poloniei în timpul marelui maestru Albrecht I, care domnește începând din 9 mai 1525 cu titlul de "duce al Prusiei", având reședința în orașul Königsberg. În timpul războiului de treizeci de ani
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
Bătălia de la Marienburg din anul 1410 a fost un asediu nereușit asupra cartierului general al Ordinului Cavalerilor Teutoni din castelul Marienburg, azi Malbork de lângă Gdansk / Danzig din Polonia, a forțelor combinate ale Uniunii polono-lituaniene sub conducerea regelui Vladislav II Iagello, la care se adaugă trupele lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Asediul a avut loc între 18
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
a forțelor combinate ale Uniunii polono-lituaniene sub conducerea regelui Vladislav II Iagello, la care se adaugă trupele lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Asediul a avut loc între 18 iulie 1410 și 19 septembrie 1410. Asediul cetății de scaun a cavalerilor teutoni a avut loc ca o urmare firească a înfrângerii suferită de aceștia în bătălia de la Tannenberg (cunoscută și ca bătălia de la Grünwald) din același an 1410 și a urmăririi lor de către forțele polono-lituaniene. După terminarea bătăliei de la Grünwald / Tannenberg
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
a urmăririi lor de către forțele polono-lituaniene. După terminarea bătăliei de la Grünwald / Tannenberg, cele două armate, atât învinșii cât și învingătorii au respectat în mod tacit un armistițiu de trei zile, pentru îngroparea morților, așa cum o cerea codul de onoare al cavalerilor medievali. Există foarte multe variante speculative care încearcă să explice de ce regele Vladislav II Iagello a acordat trei zile de armistițiu, timp considerat a fi prea lung de mulți istorici, în loc să fi continuat urmărirea cavalerilor până în sediul lor și zdrobirea
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
cerea codul de onoare al cavalerilor medievali. Există foarte multe variante speculative care încearcă să explice de ce regele Vladislav II Iagello a acordat trei zile de armistițiu, timp considerat a fi prea lung de mulți istorici, în loc să fi continuat urmărirea cavalerilor până în sediul lor și zdrobirea acestora. Din punct de vedere al morților aparținând cavalerilor, au fost aplicate următoarele protocoale de îngropare, corpurile ofițerilor superiori au fost îngropate în morminte separate, în timp ce corpurile ofițerilor inferiori, subofițerilor și ale soldaților au fost
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
să explice de ce regele Vladislav II Iagello a acordat trei zile de armistițiu, timp considerat a fi prea lung de mulți istorici, în loc să fi continuat urmărirea cavalerilor până în sediul lor și zdrobirea acestora. Din punct de vedere al morților aparținând cavalerilor, au fost aplicate următoarele protocoale de îngropare, corpurile ofițerilor superiori au fost îngropate în morminte separate, în timp ce corpurile ofițerilor inferiori, subofițerilor și ale soldaților au fost îngropate în gropi comune. Doar trupul neînsuflețit al liderului teutonilor, Ulrich von Jungingen, învelit
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
teutone. Bătălia a fost de durată lungă, după unii dacă s-ar fi continuat, până la sfârșit n-ar fi rămas nimeni în viață. Însă, după pierderi imense, asediatorii s-au retras în direcție estică, iar asediații spre vest, în cetate. Cavalerii teutoni căzuti în luptă ar fi fost 5.000 cu 2.000 de răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
luptă ar fi fost 5.000 cu 2.000 de răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi însemnate pentru Ordinul Cavalerilor Teutoni, înfrângerea de la Tannenberg a fost începutul sfîrșitului statului cavalerilor teutoni. La data de 1 februarie 1411 Heinrich der Ältere von Plauen încheie pace cu Polonia în Thorn. Ordinul trebuie să renunțe la câteva ținuturi, însă decisive sunt pierderile financiare
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi însemnate pentru Ordinul Cavalerilor Teutoni, înfrângerea de la Tannenberg a fost începutul sfîrșitului statului cavalerilor teutoni. La data de 1 februarie 1411 Heinrich der Ältere von Plauen încheie pace cu Polonia în Thorn. Ordinul trebuie să renunțe la câteva ținuturi, însă decisive sunt pierderile financiare ale ordinului prin războaiele purtate ce obligă pe marele magister
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
17 august 1629 - 17 iunie 1696) a fost rege al federației polono-lituaniene din anul 1674 până la moartea sa. El a fost fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul hatmanului Stanislav Sobieski. A fost educat în spiritul tradițional al cavalerilor, studiind la Academia din Cracovia. Între anii 1646 și 1648 face o călătorie împreună cu fratele său prin Europa. Tânărul Sobieski a fost impresionat de cele văzute în Franța, interesându-se de arta militară, de politică și literatură. Ioan Sobieski s-
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
împotriva tătaro-cazacilor la Pidhaiți (1667). În anul 1668 ajunge comandant suprem al armatei poloneze - "mare hatman al coroanei". Aflând de asediul Vienei de către turci, început în iulie 1683, Sobieski se hotărăște să vină în ajutorul Vienei cu 27 000 de cavaleri polonezi, care se adaugă celor 19 000 de soldați austrieci, 28 000 de soldați germani și altor câteva mii de soldați aliați. Comanda trupelor creștine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii și turcii
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
De la egal la egal... Amical!" (Producător: Liviu Tudan) Ca poet, a publicat următoarele volume de versuri: În cadrul unei ceremonii, desfășurate luni, 6 decembrie 2004, la Palatul Cotroceni, Președintele României, Ion Iliescu, a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, maestrului , în semn de apreciere pentru îndelungata și fructuoasa activitate artistică, pentru dăruirea și talentul puse în slujba artei spectacolului și a teatrului românesc. În calitate de membru în Partidul Alianței Civice (PAC), Ștefan Radof a fost ales senator în circumscripția electorală
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
1410 între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și aliații lor pe de-o parte și Cavalerii teutoni pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic și una dintre cele mai mari bătălii ale evului mediu european. Cavalerii teutoni au fost învinși în mod decisiv în această bătălie și nu și-au mai revenit niciodată. Puținele mărturii care s-au păstrat sunt contradictorii. Bătălia a avut loc în zona unor sate mici, numele bătăliei fiind diferit în funcție de limbă
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]