8,539 matches
-
și cu o poantă foarte... actuală. Foarte bine, foarte frumos că, după indieni, neamul tracilor este cel mai mare din istorie. Ei ar putea fi cei mai puternici din neamurile pământului. Dar reproducerea citatului din Herodot (V, 3) se oprește ciudat tocmai aici. Fiindcă el justifică, anticipă, prevestește, într-un fel, din plin, fantasmagoricul... imperialism românesc, visat în transă de mulți, inclusiv de E.M. Cioran. și ce mai spune Herodot? Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
idei și sentimente. (Ă). Punctuația neglijentă - din vina autorului și a redacției - Îngreunează și mai mult desprinderea sensului. Nu numai că lipsesc virgulele acolo unde sunt necesare, dar ele sunt foarte greșit folosite. Uneori virgula Înlocuiește punctul, denaturând Înțelesul. (Ă). Ciudat mi se pare de asemenea perseverența cu care autorul și redacția Încearcă să introducă noi reguli de folosire a virgulei, substituind-o cu regularitate semnului de Întrebare, ori de câte ori după interogație mai urmează, o lămurire. (Ă). În această scenă ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
insectă și crisalida ce-o înconjoară ca o pernă rotundă. Această particularitate este vădită cu limpezime de capul balenei, așa cum se va vedea în treacăt într-un alt capitol al cărții. Ea este de asemenea demonstrată, într-un chip foarte ciudat, de aripa laterală, ale cărei oase corespund aproape exact oaselor mîinii omenești, cu excepția degetului gros. Această aripă are patru degete osoase: arătătorul, mijlociul, inelarul și degetul mic; dar toate sînt ascunse în veșmîntul lor de carne, așa cum degetele omului sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din clipă în clipă, dezlănțuind lațurile astea oribile, ca niște fulgere circulare: pus într-o asemenea situație, el nu poate să nu simtă un fior ce-i face să tremure ca o gelatină pînă și măduva oaselor. Și totuși obișnuința - ciudat lucru, obișnuința! - de cîte nu-i de în stare?... Nici deasupra mesei voastre de mahon nu veți auzi glume mai vesele, rîsete mai zgomotoase și replici mai spirituale decît acelea care răsună deasupra bordului subțire, din lemn alb, de cedru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cașaloți. Cîteodată, nimeni nu e vătămat, în afară de omul nimicit în felul acesta; se întîmplă însă uneori ca prova ambarcațiunii se fie sfărîmată sau, ca scîndura de care-și reazămă coapsa atamanul, să fie smulsă odată cu corpul acestuia. Dar cel mai ciudat este faptul că. în numeroase cazuri, cadavrul recuperat nu vădește nici cea mai mică urmă de violență: omul e mort și atît.) întreaga scenă, încununată de căderea lui Macey, fusese observată limpede de pe corabie. Scoțînd un strigăt ascuțit - „Cupa, cupa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un cap de șarpe? Ă Dă-l dracului! Nu mă uit niciodată la el. Dar dac-o să-l văd în vreo noapte întunecoasă, rezemat de parapet, fără nimeni pe-aproape, uite ce-o să-i fac, Flask! Și, făcînd un gest ciudat cu amîndouă mîinile îndreptate spre mare, adăugă: Ă Da, așa o să fac! Să știi, Flask, că Fedallah ăla e diavolul în carne și oase, eu, unul, așa îl văd. Crezi cumva în povestea c-a stat ascuns în cală? Prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semnalată următoarea deosebire importantă între un cașalot și o „balenă normală“: pe cînd primul are urechea deschisă în exterior, cea de-a doua are urechea în întregime acoperită cu o membrană, încît e absolut invizibilă din afară. Nu e oare ciudat că o făptură uriașă ca balena privește lumea printr-un ochi atît de mic și aude tunetele printr-o ureche mai măruntă decît cea a unui iepure? Dar dacă ochii ei ar fi la fel de mari ca lentilele giganticului telescop al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adesea frînturi de harpoane, în jurul cărora carnea e complet vindecată și a căror prezență nu e semnalată de nici o umflătură - în cazul de față ulcerația despre care vorbesc se datora, desigur, unei alte cauze, cu totul necunoscute. încă și mai ciudat era faptul că, nu departe de harpon, a fost găsit un vîrf de lance din piatră, înconjurat de o carne perfect sănătoasă. Cine și cînd, aruncase acea lance de piatră? Poate că vreun indian din Nord-Vest, cu multă vreme înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lovituri năpraznice, însoțite de o ploaie de scîntei, presiunea extraordinară făcu restul: cu un zgomot înfricoșător, legăturile se rupseră, corabia se îndreptă, iar cadavrul se duse la fund. Scufundarea unui cașalot ucis devine cîteodată inevitabilă - ea constituie un fenomen foarte ciudat, căruia nici un vînător de balene nu i-a găsit deocamdată o explicație potrivită. De obicei, cașalotul mort plutește foarte ușor, cu burta sau coastele ridicate mult deasupra apei. Dacă s-ar scufunda numai balenele bătrîne, slabe, cu inima zdrobită, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca marele canal Eric - cu un fel de ecluze îce se închid și se deschid) menite să rețină aerul jos ori să elimine apa în sus - balena nu are voce, dacă nu cumva socotiți că, bolborosind în chip atît de ciudat, vorbește pe nas, ceea ce ar fi o insultă. Și apoi, ce ar avea oare de spus balena? Rareori mi-a fost dat să întîlnesc vreo persoană profundă care să aibă ceva de spus acestei lumi, afară de cazurile cînd e obligată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lumea știe să asculte atît de bine! Canalul de jeturi al cașalotului, menit îndeosebi să vehiculeze aerul, este așezat orizontal; pe o întindere de multe picioare, chiar sub partea superioară a capului său, într-o poziție oarecum laterală; acest canal ciudat seamănă cu o conductă de gaz instalată sub trotuar, într-un oraș. întrebarea care se pune, însă, este dacă această conductă de gaz e și o conductă de apă; cu alte cuvinte, dacă jetul cașalotului este doar aburul răsuflării sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cel Mare, balenele părură să-și piardă mințile, consternate. Risipindu-se care încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asemănătoare celor din fața mea, de îndată ce m-am lăsat toropit de inexplicabila stare de somnolență ce mă cuprindea ori de cîte ori mă aflam la cîrmă, la miezul nopții. Dar în noaptea aceea mi s-a întîmplat un lucru și mai ciudat îpe care n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care eu, dacă l-aș avea acum nu aici, ci la Negro Hill ori la Corlaer’s Hook, nu m-aș uita prea mult înainte de a-l cheltui. Hm! după cum mă duce pe mine capul asta prost, e ceva cam ciudat în treaba asta. Am mai văzut eu destui dubloni în călătoriile mele - din bătrîna Spanie, din Peru, din Chile, din Bolivia, din Popayan - și o sumedenie de moidores, de pistoles, de joes, de jumătăți și sferturi de joes. Ce-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît o vertebră, ca un mic rezumat! Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vertebră, ca un mic rezumat! Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mic rezumat! Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rezumat! Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca unei balene! Pe piciorul ăsta o să stea! Dar ce-o fi vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca unei balene! Pe piciorul ăsta o să stea! Dar ce-o fi vrut să spună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca unei balene! Pe piciorul ăsta o să stea! Dar ce-o fi vrut să spună cu piciorul ăla
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al unui vas sau al oricărui alt lucru, este cel care-l comandă. Ascultă ce-ți spun, conștiința mea e în chila acestei corăbii. Pe punte, hai! Ă Căpitane Ahab, replică secundul, roșind și înaintînd în cabină, cu o îndrăzneală ciudat de prudentă și respectuoasă, ce părea nu numai dornică să evite orice izbucnire, dar și lipsită de convingere interioară-Ăcăpitane Ahab, un om mai vrednic decît mine ar putea accepta din partea dumitale ceea ce n-ar răbda din partea unui om mai tînăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]