9,277 matches
-
sine. Singura cale de conciliere și de readucere a speranței ar fi însăși moartea: "Poemele trăiau în vraja morții, fascinate de armoniile elementare și de ritualul cosmic"148, când: Treceau clipe mari zdrențuite pe cer,/ Mișcând pe zăpadă umbre abia colorate,/ Le priveam cum răsar, cum vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din confuza stare de veghe,/ În brusca iluminare a somnului,/ Strălucire interioară,/ Formă de lumină desenată,/ Cu lumină pe lumină,/ Încât nu se mai distinge/ Decât o misterioasă combustie/ Care semnifică totul./ Așa cum raza albă a diamantului,/ Se face țăndări colorate/ Așa cum șarpele își înghite coada/ Și devine inel,/ În adâncul rădăcinilor fără sfârșit,/ Popoarele lumii delirează la fel". (Mandala) Din nou jocul antitezelor, între aparență și esență stabilindu-se de fiecare dată o punte stabilă, în poeziile Anei Blandiana, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Uite, uite și peștișori. Mina: (cu un mare efort) Dar nu-s peștișori... Ilie: Cum nu-s peștișori? Ba îs peștișori toată ziua. Mina: Eu credeam că-s niște broaște... Ilie: Broaște pe naiba! Tu nu vezi că-s pești colorați? Ai mai văzut tu broaște colorate? Toate broaștele sînt verzi. (o fulgerătoare reacție după care-și revin) Mina: Dar aia de-acolo ce-i? Ce pește e? Ilie: Care aia? Aia-i frunză. O frunză verde. Mina: Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un mare efort) Dar nu-s peștișori... Ilie: Cum nu-s peștișori? Ba îs peștișori toată ziua. Mina: Eu credeam că-s niște broaște... Ilie: Broaște pe naiba! Tu nu vezi că-s pești colorați? Ai mai văzut tu broaște colorate? Toate broaștele sînt verzi. (o fulgerătoare reacție după care-și revin) Mina: Dar aia de-acolo ce-i? Ce pește e? Ilie: Care aia? Aia-i frunză. O frunză verde. Mina: Trebuie să fie rece apa. Ilie: Nu cred. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Place piesa...; tabloul I, cu pitoresc necesar pentru surpriza ce urmează să vină: sînt lungimi: replică inteligentă: se poate face un spectacol cu bucurii pentru toată lumea: e caldă, cu mult omenesc. DANA MARINESCU, artist plastic,... o piesă care o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor,... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că... un vinișor... și se împacă toate întrebările... și toate răspunsurile... Maria: Na, acum te-ai apucat și tu de filosofie... Alex: Nu-ți fă griji, că-mi trece. Înfulec o friptură și totul se liniștește... totul e blînd... frumos colorat... de parcă aș mînca cotlete cu morfină... Maria: (oricît s-ar preface că nu înțelege) Vax! Hachițe de odrasle bine hrănite și bine-mbrăcate. Hachițe și nimic mai mult. Mihai: (exprimînd un gînd mai vechi) Din cauza voastră am ratat eu azi (mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iubesc. El 1: Trebuie să găsim primul loc... ei n-o să-și închipuie că mai știm unde e... TABLOUL XIV (Și aici există un copac, dar e împovărat de frunze peste măsură de mari și cu flori de toate felurile colorate intens și exagerat de mari; e ușor de observat că atît frunzele, cît și florile sînt din material plastic; pomul însă este natural; printre frunze și flori se vor vedea mai multe soiuri de fructe, firește tot din ml plastic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l țineți astăzi, circumspect, În mîini. Catalogată de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs În Marea Britanie și interzis În Franța. Cuplul protagonist, format din două prostituate, vă poate aminti de Quentin Tarantino. Iar limbajul, colorat, mai puțin violent decît o spune titlul, descinde dintr-o tradiție literară franceză unde, alături de maeștri ca Céline sau Louis Calaferte, Îi regăsim pe protagoniștii valului sexual textualist din anii 1970, Monique Wittig sau Tony Duvert. Față de literatura ultimilor, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noastre, mai precis la Shanghai și la Beijing, un spațiu extrem de dens el Însuși, sfîșiat Între mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați oameni anonimi - și cine e mai ubicuu și anonim decît chinezul? - la infinitatea unor locuri anonime. Gara din Shaghai, bunăoară, ca loc de Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
determină tema compoziției. Cercurile interne explicite sunt rare în stilul realist al picturii practicate în Renaștere, precum și în secolele imediat următoare. Unul dintre sorii spectaculoși ai lui Van Gogh demonstrează cum o formă circulară, abia detașată pe un cer similar colorat, este cu toate acestea destul de puternică pentru a se afirma față de formele din prim-plan ale semănătorului și copacului (figura 49). Deși discul este țintuit locului de echilibrul compoziției, el este mult mai puțin supus coordonatelor excentrice ale picturii decât
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
neregulat pe suprafață, încât nu se poate spune că vreuna dintre ele devine dominantă. Nici compoziția în ansamblu și nici vreuna dintre părțile acesteia nu pot acționa ca un centru în jurul căruia formele învecinate să se poată organiza ierarhic. Unitățile colorate apar ici și colo, dar fără a atrage atenția în mod deosebit asupra lor în detrimentul altor forme. Sunt structuri bogate și delicate, dar chiar în cele mai caracteristice exemple ale acestui gen de pictură nu există o temă. Așa cum a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu subiectul căderii lui Icar (figura 69) este centrat în jurul figurii minuscule a păstorului care privește spre locul căderii mortale din ceruri. Deși el întruchipează unica reacție la tragedia la care asistăm, atenția privitorului este distrasă de plugarul mare și colorat care, exact lângă păstor și văzut din spate, se concentrează asupra propriei munci. Totuși, odată ce descoperim micul personaj fascinat în poziția sa centrală, acesta pare să dețină cheia întregii scene. Exemplele anterioare au servit pentru a demonstra puterea pe care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca un veritabil pictor, indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși cel Mare". Toamne colorate și lungi, un paradis cu flori grele de miresme își fac loc în poeme: În toamna asta nimeni nu mai moare." Mircea Ivănescu "Versuri", E. P. L., 1968; "Poeme", 1970; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1970; "Alte versuri", Editura Eminescu, 1972; "Alte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și vom rămâne urma/ prelungii lor ninsori inverse/ cu țipetele-asurzitoare/ o insulă de calcar singuratică". Apare obsesiv ideea de vis, amestec de lumini și întuneric: vise cu păsări, vise pictate cu mari catedrale, vise cu sfincși, cu lei nemișcați, intens colorate, pământul visează și se trezește pe un șarpe încolăcit: "L-am auzit cum vine noaptea/ spre sânii tăi pocnind încet de lapte." Existența este un vis, motivul dublului ("Falduri" de Ion Barbu) declanșează o lume de coșmar într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
desface ca o floare într-o dulce exultanță. Peisajul citadin este surprins în transformările lui, ciobanii mână turmele prin oraș și se lovesc de tramvaie, pentru că nu înțeleg limba vatmanilor. Provincia îi creează o stare de spleen: "Ah, orașul, mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc pământul unde m-aș întoarce, dacă/ Gura suferind de vorbe aș putea s-o fac să tacă." O glosă eminesciană ne invită la stoicism când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn groparul îl îngroapă!..." Apoi sunt nunțile: "din când în când/ Vin chemători frumoși cu clopote pe sate/ și cu năfrămi pe bote de stejar/ Încinși cruciș cu prime colorate..." Apoi botezul. Se naște câte-un prunc/ și iarăși se adună neamurile toate/ și vin cu daruri câte un miel sugaci/ în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vine țăranul crește iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile ca șomoioage de iarbă, peste Casa Scânteii crește "iarbă". Un întreg univers al satului actual într-o adevărată grafie, cu puncte ascuțite și arcuite, delimitează fâșii colorate, ușor geometrizate,"ascut cuțitul pe gura fântânii,/ vin cisterne călare și laptele intră-n cușcă/ mai apoi, mai apoi invalidul cu picior de cireș, o ridică la gură și sticla se deschide ca o goarnă/ se albește calul, iarba, pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
numai pentru el și uite care îmi era răsplata... Nu e cazul să insist cu morala: canarii și carașii aurii sunt ca florile, doar pentru decor. E bine de știut încă un lucru foarte important: nu tot ce este viu colorat se păstrează în apă; numai florile și peștii exotici se țin în apă în glastre, respectiv acvarii; canarii* nu. * La fel de urât a pățit-o o fostă prietenă, manager și ea; tocmai pregătea inaugurarea unei investiții prețioase în viața de cuplu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
folosit la preparare este plicul; nu fierbeți și cutia în care se găsește acesta; - rețeta se schimbă radical în cazul supei/ciorbei la plic*; aici, oricât ați fierbe plicul cu concentrat de supă/ciorbă, tot apă chioară vă iese (viu colorată - în cazul plicurilor inscripționate în culori vii); cel mai bine e să adăugați în apa clocotită doar conținutul plicului, iar ambalajul să-l aruncați la gunoi. * Atât la ceai, cât și la supă/ciorbă, concentrația preparatului depinde de numărul plicurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
umplute, ca să dau numai un exemplu; și, dacă tot vorbim despre deserturi, aș vrea să amintesc una dintre poveștile lui exotice; într-o seară mi-a spus cum se face doșchita de cocobârle; părea un preparat oriental, dar povestea lui colorată și plină de metafore evoca mai degrabă aromele savanei africane sau ale junglei amazoniene; am umblat prin toată lumea și am comandat-o, degeaba; am fost până și la Paris, într-un restaurant specializat pe prăjituri cu fructe, dar nici măcar chef
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mâncare servit în acestea; în schimb, șorțurile se triază pe culori, materiale și grad de murdărire; - exemple: nu spălați simultan: a) șorțurile din nylon (chiar și cele inscripționate bbc 100%) și cele din bumbac; b) șorțurile albe și cele viu colorate; c) șorțurile murdare cu slănină de porc și desuuurile din dantelă purtate concomitent cu acestea; - excepții: șorțurile albe pot fi spălate laolaltă cu cele îngălbenite de vreme, albul imaculat nu iese la spălat; nici gălbeneala; de asemenea, puteți amesteca fără
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă în 19144). Bacovia a publicat-o în 1930. în cei 16 ani istoria n-a stat pe loc, dar sinteza faptelor dă cam același rezultat: „Greve, sînge, nebunie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]