11,264 matches
-
sau Orientală și Biserica Romei. Se ajunsese în pragul rupturii ambii ierarhi fiind oameni ambițioși și cu personalitate accentuată -, dar unele evenimente neprevăzute, ca moartea Papei Nicolaie, au amânat-o până în anul 1054, poate cel mai negru an din istoria creștinismului. Foarte pe scurt, lucrurile s-au petrecut în felul următor. Tensiunile dintre Roma și Constantinopol (deftera Romé a doua Romă) începuseră cu câteva secole în urmă, și nu erau numai de ordin religios. Factorul politic juca un rol important, în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
anatema împotriva Papei și Bisericii Romane. Obișnuiți cu fricțiunile dintre Roma și Constantinopol, oamenii de atunci nu și-au dat seama de importanța evenimentului, care abia mai târziu s-a dovedit a fi momentul celei mai dureroase rupturi din sânul creștinismului, ruptură care s-a prelungit până în zilele noastre. Cei din Vest și-au numit biserica lor Catolică adică Universală -, cei din Est, Ortodoxă adică a Dreptei Credințe. Din păcate, istoria creștinismului este nu mai puțin dramatică și plină de conflicte
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a fi momentul celei mai dureroase rupturi din sânul creștinismului, ruptură care s-a prelungit până în zilele noastre. Cei din Vest și-au numit biserica lor Catolică adică Universală -, cei din Est, Ortodoxă adică a Dreptei Credințe. Din păcate, istoria creștinismului este nu mai puțin dramatică și plină de conflicte și tensiuni ca aceea politică. Multă vreme cele două istorii au mers împreună suprapunându-se în mare parte. Orice student la teologie știe ce mulțime de erezii, schisme, lupte pentru putere
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și plină de conflicte și tensiuni ca aceea politică. Multă vreme cele două istorii au mers împreună suprapunându-se în mare parte. Orice student la teologie știe ce mulțime de erezii, schisme, lupte pentru putere a agitat bogata istorie a creștinismului, dar niciuna nu a avut urmări atât de grave ca Marea Schismă din 1054, așa cum va fi numită ea ulterior. Au existat încercări de reunire, unele determinate de evenimente politice dramatice, cum a fost, de exemplu, năvălirea turcilor în Europa
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
au înmulțit, au devenit mai grave și s-a ajuns la un sângeros război civil. Saddam a devenit martir, iar în Islam cu martirii nu-i de joacă. Dar să lăsăm Islamul și să ne amintim de primele secole ale creștinismului: cu cât prigoana împotriva creștinilor era mai dură, cu cât se înmulțeau martirii, cu atât mai mult, paradoxal, creștea numărul adepților noii religii. Sunt convins că prinderea, judecarea și condamnarea lui Ben Laden vor avea aceleași efecte dacă nu mai
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
o luptă (război sfânt) împotriva răului din om, un fel de război psihologic, sufletesc. Nu pot uita, de asemenea, că secole în șir islamul, aflat în culmea expansiunii sale, a fost mult mai tolerant cu alte religii decât, de exemplu, creștinismul de atunci (secolele VIII-XIV e.n.). De aceea, fără a ignora ambiguitatea unor pasaje din Coran, nici faptul că urmașii lui Mohamed au cucerit un imperiu uriaș cu sabia într-o mână și Coranul în cealaltă, eu aș căuta explicația în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
urmașii lui Mohamed au cucerit un imperiu uriaș cu sabia într-o mână și Coranul în cealaltă, eu aș căuta explicația în altă parte. Să ne gândim, de exemplu, că islamul este cu vreo 600 de ani mai "tânăr" decât creștinismul. Musulmanii se află, acum, la sfârșitul secolului al XIV-lea al erei lor (1376), iar în multe țări islamice separarea Bisericii (religiei) de Stat ori n-a avut loc, ori este abia la început. Să ne gândim, așadar, cât de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
toată această atmosferă kafkiană Israelul pare că vrea să mai deschidă un front, de data aceasta diplomatic, dar nu lipsit de pericole. Unii oficiali israelieni religioși și politici amenință Vaticanul cu ruperea relațiilor diplomatice. Marele Rabinat echivalent cu Patriarhia din creștinismul ortodox a rupt deja relațiile cu Sfântul Scaun. Cauza, pe scurt, este următoarea: cu ceva ani în urmă, un episcop catolic, Richard Williamson, a spus că Holocaustul asasinarea de către naziști a șase milioane de evrei în al Doilea Război Mondial
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
masele violente erau religioase: ba că evreii l-au omorât pe Hristos, ba că ucid, ritualic, copii de creștini ș.c.l. Inchiziția însăși a fost, la început, o instituție îndreptată împotriva maurilor (morisci) și evreilor (maranos) convertiți, nesincer, la creștinism, chiar dacă cei mai violenți anti-evrei au fost tocmai unii evrei creștinați (botezați). Așa încât, contenciosul istoric dintre evrei și Biserica Catolică este foarte încărcat, și chiar dacă relațiile dintre Israel și Vatican (ca religie și ca stat) sunt normale, conforme cu actualul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
chestiunile politice sunt mai puțin sensibile, așa încât Papa, în mod firesc, și-a concentrat atenția pe relația cu musulmanii. Problema nu este deloc simplă, ca, de altfel, orice problemă care trimite la relațiile dintre religii. Istoria relațiilor dintre catolicism și creștinism, în general, cu islamul este una deosebit de dramatică. Secole în șir, mulțimi de oameni s-au exterminat în numele celor două religii. Cruciadele au fost o culme a acestui conflict. Multă vreme și după cruciade, războaie deosebit de sângeroase au fost purtate
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Papă cu cele mai mari onoruri. În Israel a fost și mai greu. În fața Papei se aflau trei mari probleme, grele ca pietrele de moară: 1. războiul veșnic dintre palestinieni și evrei; 2. istoria lungă și tragică a relațiilor dintre creștinism și iudaism; 3. unele gesturi ale Papei Benedict și un moment din tinerețea neamțului Joseph Ratzinger actualul Papă Benedict. 1. Patriarhul latin al Ierusalimului, monseniorul Fouad Twal, a sintetizat în mod magistral dilema unui papă care trebuie să țină un
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
poate aduce pacea între evrei și arabi, însă nu putem subestima eforturile pe care acesta le face, la vârsta sa de peste 80 de ani și cu un trecut ca al său. 2. Conflictul arabo-evreiesc este foarte tânăr în raport cu cel dintre creștinism și iudaism. Acesta din urmă a durat secole în șir și a adus mari suferințe, în special evreilor. Conflictul nu a început chiar odată cu Iisus, așa cum au susținut unii "talibani" de-a lungul timpului. O perioadă, după Iisus, trecerea de la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Acesta din urmă a durat secole în șir și a adus mari suferințe, în special evreilor. Conflictul nu a început chiar odată cu Iisus, așa cum au susținut unii "talibani" de-a lungul timpului. O perioadă, după Iisus, trecerea de la iudaism la creștinism a cunoscut faza intermediară a iudeo-creștinismului. După legalizarea creștinismului de către împăratul Constantin, acesta a învins, treptat, vechile culte, cu excepția unuia singur, iudaismul. Și nici nu putea fi altfel, din moment ce creștinismul se trage, totuși, din iudaism, iar Vechiul Testament este carte canonică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a adus mari suferințe, în special evreilor. Conflictul nu a început chiar odată cu Iisus, așa cum au susținut unii "talibani" de-a lungul timpului. O perioadă, după Iisus, trecerea de la iudaism la creștinism a cunoscut faza intermediară a iudeo-creștinismului. După legalizarea creștinismului de către împăratul Constantin, acesta a învins, treptat, vechile culte, cu excepția unuia singur, iudaismul. Și nici nu putea fi altfel, din moment ce creștinismul se trage, totuși, din iudaism, iar Vechiul Testament este carte canonică pentru ambele religii. Și, totuși, dușmănia dintre cele două
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
lungul timpului. O perioadă, după Iisus, trecerea de la iudaism la creștinism a cunoscut faza intermediară a iudeo-creștinismului. După legalizarea creștinismului de către împăratul Constantin, acesta a învins, treptat, vechile culte, cu excepția unuia singur, iudaismul. Și nici nu putea fi altfel, din moment ce creștinismul se trage, totuși, din iudaism, iar Vechiul Testament este carte canonică pentru ambele religii. Și, totuși, dușmănia dintre cele două confesiuni a crescut cu timpul, atingând apogeul în Evul Mediu, pe vremea Cruciadelor când mulți evrei au fost omorâți doar pentru că
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
au adăugat și altele, care țineau de ignoranță, prejudecăți sau superstiții. Multe dintre victimele Inchiziției mai ales în Spania au fost evrei. Este, de asemenea, adevărat că unii dintre marii persecutori ai evreilor au fost evrei botezați trecuți, adică, la creștinism. Așadar, istoria relațiilor celor două religii este una dramatică și, uneori, tragică. Timpurile moderne au adus și primele încercări de conciliere dintre creștini și evrei. Cea mai importantă a fost Conciliul Vatican II, și chiar acest Conciliu a fost invocat
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
spunând că dorește să continue eforturile inițiate de acest conclav istoric. Și charismaticul Papă Ioan Paul al II-lea a avut același scop atunci când a vizitat Israelul. Fără îndoială că o istorie atât de încărcată ca aceea a relațiilor dintre creștinism și iudaism nu poate fi modificată în câteva decenii; totuși, unele rezultate deja există. A dispărut ura confesională dintre creștini și iudei la nivelul credincioșilor simpli, și numai unele grupări radicale și unii indivizi mai fanatici conservă această relicvă istorică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
militarii superiori ai statului. Puternica înflorire a civilizației greco-romane n-ar fi fost posibilă fără organizarea unui sistem de educație propriu, adecvat imperativelor economice, politice, sociale și culturale ale acelor timpuri. EDUCAȚIA RELIGIOASĂ MEDIEVALĂ Zămislit în primul secol al e. n., creștinismul, prin intermediul vieții lui Iisus, viață relatată în Evanghelii, devine religia oficială în Imperiul Roman înainte de a se structura statul și societatea medievală și de a deveni sistemul social-politic dominant în plan european. Începând cu anul 313, când Constantin cel Mare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
vieții lui Iisus, viață relatată în Evanghelii, devine religia oficială în Imperiul Roman înainte de a se structura statul și societatea medievală și de a deveni sistemul social-politic dominant în plan european. Începând cu anul 313, când Constantin cel Mare instituționalizează creștinismul ca religie oficială în stat, lumea romană intră într-un proces lent de decădere și declin pe toate palierele vieții sociale. Imperiul începe să se destrame, chiar dacă transformarea creștinismului în religie de stat se voia a fi un factor care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
plan european. Începând cu anul 313, când Constantin cel Mare instituționalizează creștinismul ca religie oficială în stat, lumea romană intră într-un proces lent de decădere și declin pe toate palierele vieții sociale. Imperiul începe să se destrame, chiar dacă transformarea creștinismului în religie de stat se voia a fi un factor care să contribuie la unitatea sa, s-a dovedit curând că noua religie răspândită rapid devine un factor dizolvant a unității sale politice. Școala căpăta tot mai mult un accent
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educării religioase a tinerilor, prin disciplinele și conținuturile de învățământ pe care le propuneau, aceștia au îndepărtat definitiv educația școlară de cunoașterea lumii înconjurătoare, de cercetarea naturii lucrurilor și ființelor. Aurelius Augustinus (354-430), unul dintre cei mai însemnați ideologi ai creștinismului, canonizat de Biserica Catolică, fiind considerat printre primii părinți latini fondatori ai Bisericii, susținea teza păcatului originar, iar în plan teosofic argumenta ideea grației divine și a predestinării. Marele teolog a avut un rol decisiv în cristalizarea dogmaticii catolice în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
evoluția ei și istoria doctrinelor pedagogice, fiind vorba despre aceeași procedură pe care o aplicase profesorul său Ion Găvănescul. Narly n-a reușit să realizeze decât un prim volum din proiectul său de istoria pedagogiei, cel care tratează doar debutul creștinismului, Evul Mediu și Renașterea. Din restul proiectului, Narly va reuși să înfiripe doar simple monografii asupra unor pedagogi români și străini, și care ar fi trebuit să fie asamblate în volume ulterioare (scurtele sale monografii se referă la următorii autori
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
creștine din Evul Mediu. Viața. Cunoscut în literatura noastră sub numele Sfântul Augustin, filosoful s-a născut la Tagaste (astăzi Souk Ahras), Numidia, în nordul Africii. Tatăl său, Patriciu, era păgân iar mama sa, Monica, era o practicantă exemplară a creștinismului. Educația elementară a lui Augustin, primită în orașul natal, era creștină. A învățat mai apoi la Madaura și Cartagina. Aici a intrat pe drumul păcatului, după cum spune în Confesiuni, una din scrierile sale importante, adică a dus o viață carnală
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pământești, iar ceilalți l-au părăsit pe Dumnezeu fiind sclavii plăcerilor și desfrâului. * Societatea cerească are în centrul ei biserica pe care se sprijină permanent. * Lupta dintre aceste două organizări sociale nu poate da câștig de cauză decât societății cerești. * Creștinismul autentic este de ordin transmundan. În lumea aceasta, lumea lui Dumnezeu, viața omului nu poate fi în întregime laică și materială, după cum valorile noastre primordiale nu pot fi puterea, onoarea, averea și sexul; aceste valori nu reprezintă o cale către
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Clerul în special cel înalt își schimbă modul de viață, renunțând la preocupările exclusive de cult și aspirând la o participare activă în politică. Papi, cardinali și episcopi nu se mai deosebesc în comportarea lor de negustori sau conducători politici. Creștinismul rămâne totuși elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena și teologi sau prelați ca Sant'Antonio din Florența sunt ascultați și onorați de credincioși. În același timp însă, învățații umaniști se ocupă de problemele teologice și adaptează cunoștințele
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]