10,028 matches
-
P.S.D. are pregătit un guvern de o mie de ori mai bun decât guvernul actual. Este această declarație o lăudăroșenie tipic infantilă, de politician diletant, de care și preșcolarii ar râde. Din păcate, atât domnul Victor Ponta, cât și domnul Crin Antonescu nu fac altceva decât jignesc (căutând nod În papură, Îl ironizează pe premier că nu-i Înalt ca dânșii), mint și chiulesc de la lucrările parlamentare, neplăcându-le să muncească. Tot acești lideri ai opoziției parlamentare se opun cu obstinație
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
morale caracterul neînfricat, eroic, patriotic și creștin numit Ion Golea și cel al incoruptibilului Teofil Mija. Acesta, respingând demonicele reeducări bolșevice din timpul detenției sale și nefăcându-se, nicicând, În nici un fel, frate cu dracul, Își va păstra sufletul de crin prin comportarea exemplară de binefăcător creștin și În anii de după 1964, când a ieșit din Închisoare. Trecând la analiza propriu-zisă a cărții „Noi nu am avut tinerețe”, se cuvine să Începem prin a releva succint biografia eroului Ion Golea. Teribil
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
astăzi de un scriitor precum enrico emanuelli, autorul unui roman intitulat O minunată călătorie. el este însă un veritabil as al teaser-ului : întîiul capitol POPAS PE AEROPORTUL DIN CAVALCAS Plecarea de la 20 martie — Sosirea la Cavalcas — Un omagiu floral și crinul alb — întîlnire cu doctorul Venceslao Compagnero și cu alte personaje — Regizorul și actrița — Salutări reciproce — La ce poate servi un tablou din școala flamandă — Aperitivul lapas (local) și felul cum se bea — Plecarea la aeroport. mă opresc puțin la acest
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dintr-un șantan de la Brăila, șantan de marinari. Azi să n-ai încredere în nimeni. Fata asta poate să-ți fie nefastă, poate să-ți transmită, pricepi... ești băiat inteligent, ce naiba, viitor doctor. Dumneata trebuie să te păstrezi ca un crin pentru Otilia. Las' că-ți găsesc eu altă fată, mai faină. Georgeta, îți spun între patru ochi, e o escroacă. Are un general, pe care-l toacă... Uitând imaginea lilială de la început a Otiliei, Stănică adăugă: - Fiindcă ai fost prost
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fler! Felix ridică din umăr. - Avea amant, puiule, avea amant un cocoșat, cu care făcuse și doi copii admirabili, cel puțin ca ten. Nu știu ce învățați dumneavoastră la medicină, dar cocoșații fac copii albi, planturoși, cu pielița ca de chiparoasă și crin, ca de plantă ținută în pivniță. Mor însă matematic după un an. Ei, eu mă întreb la cine rămâne Marina dacă, doamne ferește (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se păcălește sau se procopsește? În locul dumitale, eu aș pipăi terenul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar ce fată, ce G. Călinescu gingășie! Eu, când tot glumesc că o iei pe Otilia, în fond îmi trădez o dorință lăuntrică: s-o iei odată cu adevărat. Da, domnule, dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix scăpă cu greu de Stănică. Acesta trecu și la Aglae, și denatură lucrurile după metoda lui, adăugând (ca să se răzbune că i se stricase combinația cu studenta) că Felix e un băiat bun, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în flori și grătare, aducând aminte de fructul ananasului, părând mai degrabă operă de bijutier decât de sticlar. Cele mai frumoase ședeau pe o bază masivă de cristal, tăiat în ovule clasice, se subțiau apoi și se redeschideau ca un crin. Rozete de cristal pecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine roșii poleiau tot paharul, conturând tăieturile și desfășurând festoane de trandafiri caligrafici. Stănică nu se mulțumi numai cu cântărirea paharelor, ci le și mirosi. Agripina se slujea de pahare ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar să convingă pe tânăr să meargă să i-o arate. - Domnule, zise el, nu anticipez cu nimic și nu pretindnimic. Am eu așa un gust, o slăbiciune de unchi, ce vrei! Vreau să vezi o nepoată a mea, un crin de fată, s-o contempli ca pe-o icoană, fără să-i spui o vorbă, și să pleci. Atât pretind. Să vedem, e numai amor propriu din partea mea, ori fata e o făptură divină? Ah, iubitule, să nu fiu însurat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i se asociază o părere de rău corespunzătoare? Timiditatea împrumută ființei umane ceva din discreția intimă a plantelor, iar unui spirit agitat de el însuși o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale. Sânt gelos pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie. Și viața însăși - cu inutilitățile ei sfâșietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fierberea elementară a simțirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce în noi e nestăpânit, tulbure, iraționalul alcătuit din vis și bestialitate, deficiențe organice și aspirații turmentate, ca și explozii muzicale ce umbresc puritatea îngerilor și ne fac să privim disprețuitor spre crini - constituie zona primară a sufletului. Aici se află melancolia acasă, în poezia acestor slăbiciuni. Când te crezi mai îndepărtat de lume, adierile melancolice îți dovedesc iluzia apropierii tale de spirit. Forțele vitale ale sufletului te atrag în jos, te obligă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenii care mor în ea sânt singurele punți spre absolut. Când totul înflorește, muritorii devin voluptuoși ai stingerii, ca să salveze periferia metafizică a primăverii. La-nceput a fost Amurgul. Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe să scuipe și crinii ar deschide un bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de vreun sfânt vesel? Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi altceva decât oglinda Marelui Amărât. Totul mă rănește și raiul îmi pare prea brutal. Orice atingere-i o rostogolire de stânci și răsfrângerea stelelor în ochi visători de fecioară mă doare, ca materie. Florile răspândesc parfumuri mortale și un crin nu e destul de pur unei inimi fugare din tot. Doar visul de fericire al unui înger ar putea oferi un pat legănării ei astrale. Lumea s-a vestejit în periferiile inimii, iar mintea zace-n înserări. Universul își întinde zâmbetul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bolnav astral, senzații tulburător de fine să te apropie de taina muzicală a ființei. Auzi totul, plânsul eteric al unei lumi ascunse? Parcă florile și-au rupt rădăcinile în inimă... și ai rămas singur cu suspinele lor... Asculți amurgul unui crin? Sau melodia sfâșietoare a unui parfum necunoscut? De-am mirosi un trandafir până la sunet, ce marș funebru ne-ar deschide mai delicat o lespede-n azur? Și azurul însuși nu-și pierde strălucirea, suptă-n o muzică scoborând spre noi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sânt inimi, a căror muzică de s-ar concentra într-un trăsnet sonor - viața ar începe de la capăt. De-am ști atinge coarda cosmogonică a fiecărei inimi... Duplicitatea esențială a oricărei tristeți: cu o mână ai vrea să ții un crin, și cu cealaltă să mângâi un călău. Poezia și crima să aibă același izvor? În tristețe, totul are două fețe. Nu poți fi nici în iad și nici în rai, nici în viață și nici în moarte, nici fericit și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tăinuite, prefăcîndu-se a fugi de amorul meu și eu s-o urmăresc... Nu! fără ea ar fi raiul pustiu. Și cine era ea, Maria? Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un înger blond ca o lacrimă de aur, mlădioasă ca un crin de ceară, cu ochi albaștri și cuvioși precum albastru și cuvios e adâncul cerului și divina sa eternitate. Ades ea privise din cartea de închinăciune la fața adâncită și palidă a călugărului; o văzuse el ades răsărind - o floare în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei de mărgăritar oceanului și se lasă îmbrățișărei lui zgomotoase, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptuos pe patul ei de valuri... {EminescuOpVII 151} Părea un crin aruncat în ocean... și numai din când în când se vedea apărând câte - o rotunzime albă a corpului ei ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradînd un corp de [alabastru ]. Începuse a-nsera și ea iar se lăsă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui de lângă fereastră, astfel încît clapele sale veneau tocmai alături cu fereastra, în care stau oalele cu o roză roșie și-nflorită și cu un palid crin, ca o copilă înamorată, și strălucit ca argintul. Ea-și aruncă blana de pe sine și rămase într-o rochie cu talie, de mătase sură. Tălioara ei subțire, s-o coprinzi cu mâna, zâmbetul și ochiul ei cel viclean, apoi un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era un foc, strânsoarea mea o turbare. - Poesis, zisei cu voce înecată, te iubesc! - Tst! tată-meu! țipă ea încet, sculîndu-se și răzimând mâna dreaptă de marginea ferestrei. Mă sculai din genunchi la această veste neașteptată. Ea rupse floarea de crin din oala din fereastră și apăsă cu ochii mai închiși o sărutare arzîndă pe floare - astfel încît se păru că albul cel d-argint al crinului se roșește, apoi c-o espresiune limpezită de amor mi-o întinse cu brațul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
marginea ferestrei. Mă sculai din genunchi la această veste neașteptată. Ea rupse floarea de crin din oala din fereastră și apăsă cu ochii mai închiși o sărutare arzîndă pe floare - astfel încît se păru că albul cel d-argint al crinului se roșește, apoi c-o espresiune limpezită de amor mi-o întinse cu brațul stâng mie. Am depus și eu sărutarea mea pe acel crin ce nu putea fi mai alb și mai curat decât fața verginei mele mirese - o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o sărutare arzîndă pe floare - astfel încît se păru că albul cel d-argint al crinului se roșește, apoi c-o espresiune limpezită de amor mi-o întinse cu brațul stâng mie. Am depus și eu sărutarea mea pe acel crin ce nu putea fi mai alb și mai curat decât fața verginei mele mirese - o sărutare de foc, o sărutare eternă! Mă repezii spre ușă... dar mă-ntorsei în prag și-o priveam răpit cum nalta și subțirea ei statură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
brună floare de mormânt, de ce, copilă care semeni cu poezia cea vergină și visătoare, privești în caliciul ei și plângi cu dor. Buha bătrâneței potrivește cântecul ei pe sufletul meu. Tu caută în senina grădină a lumei o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
porții sună un clopot... I se deschise, portarul se plecă până la pământ înaintea lui... El trecu pe o cărare lungă în urma unei alei de castani, ajunse la scările nalte acoperite de un baldachin suspendat pe columne în forma lujerilor de crin, intră înăuntru... Sui repede scările acoperite c-un covor moale... intră într-o sală splendidă... a cărei tablouri pe pereți se zugrăveau șters și neclar în semiîntunericul luminei de lună. Pe-un jeț lângă fereastă ședea o fata naltă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prevenire... Și ce frumoasă era Ella...! Ella avea frunte de marmură, cu părul de aur cenușiu, cu ochii mari, în care cerul se-namorase... gândeai că universul înstelat se uită asupra pământului numai de dragul ochilor ei. Și mînele ei de crin și umerii ei de zăpadă... Un poem... și totdeuna când trecea pe lângă el... surâdea... Inima lui întinerea la vederea [ei]... ș-apoi era atât de gingașă... gândirile ei părea c-o leagăna cum * aerul mișcat leagănă o trestie... Astfel apărea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei albastru atât de serios și de atâta lină blîndeță tot odată... Împrejurul gurei și-a umerilor feței ei e o tânără și înduioșătoare umbră de melancolie... Ea ține-n mâna ei de ceară și contemplă liniștită o floare de crin... Capul ei frumos se pleacă puțin și parecă floarea se usucă de amor sub privirea ei... Închipuiește-ți acum că acea copilă ar fi a ta... că ai vedea-o luminând pădurile negre a domeniilor tale cu frumusețea ei angelică, că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Câte grații tăinuite, brațele lor albe și goale, hainele lungi, cununile de roze în părul lor... și numai muzica animă plăcerile cu sunetele ei sfinte, le mișcă cu suflarea ei... Pintre ele, tineri în haine negre, cu veste în floarea crinul[ui ], cu mănușe ca mărgăritarul, cu botine radioase și bumbi de diamant la maneșcă. Prin bolțile ce reprezentau locul ferestrelor lipsinde erau trepte cu oale de flori proaspete și împupite care împleau c-o dulce răcoreală sala, într-un loc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]