9,140 matches
-
pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri: să guste sau să nu guste din zeama ceea? Până la urmă, curiozitatea a învins și cu mare precauție a gustat din lichid până... l-a terminat... La scurtă vreme, însă, omul nostru a simțit că se află pe aripile unui spirit care îl înalță și îl face să viseze frumos... Măi, să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături urmau: Iacob Negruzzi - secretarul perpetuu al Junimii - Vasile Pogor, Titu Maiorescu și ceilalți junimiști... Când s-a oprit din vorbit, nu m-am putut împotrivi curiozității și l-am întrebat: Și care era pățania popii de la Neamț? Păi... „Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamț cetea la o lumânărică din biserică, din viața sfinților patriarhali, având pe dascăl lângă el. Când popa, în glasul lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din vii și din grădini, din tot locul”. Dăruind bunurile mănăstirii Păun celei a lui Dancu din Iași, vodă încearcă să aducă la ascultare mănăstirea Zlataust, care abuza fără drept de bunurile rămase de la mănăstirea Păun. Știi că am o curiozitate, vere? Nu sunt ghicitor în stele. Care-i baiul? Mai există mănăstirea Dancu? Să fii matale sănătos. Și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul până în 1903, când din cauza ruinei la care ajunsese, a fost dărâmată. Să nu crezi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din cauza ruinei la care ajunsese, a fost dărâmată. Să nu crezi că ai scăpat. Cine a fost ctitorul și unde a fost locul bisericii? Da’ știi că nu te încurci la pus întrebări? Ei, ce să fac și eu, vere? Curiozitatea e vinovată. Apoi mănăstirea se afla pe locul Uzinei de astăzi a Teatrului Național și a fost ctitoria din 1541 a lui Iurie Danco, spătar în vremea lui Petru Rareș voievod. La început a fost biserică de mir, iar de la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
era greu de ales...” După acest duș rece ca gheața, te-aș ruga să pornim mai departe. Nu înainte, însă, de a-mi spune de când dăinuie aici această minune arhitectonică, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”? Da’ știu că te zăhăie rău curiozitatea, dragă ieșene. Dar când îi intra și tu în morișca întrebărilor mele!... Numai să apuci să mă întrebi înainte de a o face eu... La această remarcă, mi-a trecut prin minte, așa ca o fulgerare: „Să știi că are dreptate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
moș Toader, care plângeau de sărea cămeșa de pe ei, și o plecat cu ochii în pământ, fără să întoarcă capul măcar o dată. Da’ de unde le știi dumneata pe toate, așa bob numărat? a întrebat din nou Vasile Hliboceanu, plin de curiozitate. Cât le știe, cât le înflorește...Pâcu îi mare meșter. La scorneli nu-l întrece nimeni - a intrat în vorbă moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade și pace.” „Bine, Ițic. Spune, să aud și eu întrebarea care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce vrei să ști, Ițic băiete?” „Vreau să știu dacă calu’ nostru iap-o fost?” „O fost cal, măi Ițic. Tu nu știi că dacă îi potcovit și trage la ham îi cal?” „Stiu, tată. Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprobare, și zâmbea cătând cu ochii în jur. Când moș Dumitru a sfârșit ce avea de spus, crâșmarul a râs cu poftă și s-a dus la treburile lui. Ce i-ai spus lui Costache? a întrebat Pâcu arzând de curiozitate. I-am spus să te dea afară din crâșmă dacă mai aprinzi luleaua ceea. Bine, Dumitre! Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Atunci să te văd pe unde ai să-ți scoți cămeșa... Dacă-i vorba numai de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-a codit Pâcu. Spune și ne-om tălmăci noi dacă treaba la care te gândești tu îi de soi sau nu face două parale. Mi se pare că tu cam ai dreptate. Dă-i drumul, Pâcule, că mor de curiozitate. Iaca la ce mă tot gândeam. Ce-ar fi să-l luăm cu noi și pe gospodarul cela cu mustața tăciunie care o stat lângă tine atunci seara...Pare un om de treabă și ar fi de folos la drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
duceai piatra, om bun? a fost curios Gheorghe Amnar de această dată. Păi se știe că piatră se găsește doar la Măgură. O luam de acolo și o duceam într-un sat, unde se ridica o biserică - i-a satisfăcut curiozitatea Vasile Hliboceanu. Numai că, cu încărcătură la deal, nu-i ca la vale. Mai ales prin hârtoapele iestea din pădure. La deal s-ar putea ca dobitoacele să nu poată duce greutatea. La vale, însă, carul încărcat dă peste boi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu facem treaba, Chirică! Nu!” Când o auzit asta, Toader numai n-o căzut jos...Avea el ceva pe suflet săracul băiat. Dar cum să spună în fața tuturor ce-l doare? Si îl durea, nu șagă!... Ca să lungească nedumerirea și curiozitatea celor din jurul mesei, Vasile Hliboceanu a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu încetineală de melc, a dus-o la gură. In acest timp, cu ochii lui tăciunii încărcați de o lumină hâtră, îi urmărea pe cărăuși... Si până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vorbit moș Dumitru. Ii ia ca din oală pe bieții chitici, veniți să tragă o gură de aer. Dar voi nu știți că asta îmi aduce aminte de bunicul meu...Ii o poveste întreagă cu el - le-a zgândărit Pâcu curiozitatea. Dacă-i așa, las-o pe diseară, Pâcule. Poate până atunci chiticii mai cresc olecuță și ne prindem și noi pofta - l-a sfătuit moș Dumitru.. Printre nămeții cu spinările cocoșate, Crâșma din drum apărea ca o arătare care și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început să cerceteze cu ochi visători tot ce îl înconjura...Covorul de flori de pe costișă i-a reținut atenția cel mai mult...Moș Dumitru îl urmărea plin de curiozitate. „De când îi Pâcu așa de retras și tăcut?” gândea el. In cele din urmă l-a întrebat: Ce ai rămas așa dus pe gânduri, Pâcule? Ei, mi-am adus și eu aminte de un vis pe care l-am avut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea vie - și-a arătat curiozitatea Gheorghe Amnar. Apoi Surcică o aflat de la directorul spitalului, care vă închipuiți cât de frumos s-o purtat cu el, ca să nu moară de inimă... Si apoi și de frica doctorului din menester... Odata cu ultimul cuvânt al lui Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
februarie. Pornise la plimbare, și crenguțele plecate sub stratul gros de zăpadă proaspătă, transparentă, erau arcuite, de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți pui), curiozitatea îi înfrâsese frica și ajunsese în luminiș. Ca într-o poveste frumoasă, găsisese acolo o cabană mică din lemn, uitată de lume. La câte nu se gândise atunci! Își închpuise tot felul de scenarii, care aveau în centrul acțiunii căsuța
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
augur pentru el. Pe parcursul vacanței de vară preferase să rămână la școală, lucrând la câmpul de experiențe, în livadă și vie, iar seara se plimba pe aleea cu tei întâlnind-o, uneori. Îi povesti aventurile de elev internist, stârnindu-i curiozitatea pentru românii de dincolo de Prut, care-și păstraseră identitatea națională, în ciuda condițiilor istorice de care nimeni nu mai putea fi învinuit atunci. Ea asculta atentă. Fără a se lăuda, îi spuse în treacăt că promovase prima din clasă. Atunci îl
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
potrivit cu "noua structură", a fost concomitentă cu "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război".Prima scrisoare din romanul "Patul lui Procust" apare în revista "Cetatea literară" sub titlul " În loc de ora ceaiului". Aceasta a produs impresii deosebite și o mare curiozitate în legătură cu "autoarea". Această primire a stimulat "jocul" lui Camil Petrescu, care își continuă "farsa literară" cu încă două "scrisori" semnate de aceeași doamnă T. Adevărata paternitate va fi descoperită târziu, după trei ani, punând la încercare răbdarea confraților scriitori și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mai salvează nimic! Culmea contradicției, își preamăresc zeul pentru că-i vrea ignoranți, temători și lași. Lipsiți de demnitate, formează de bunăvoie mari mase de manevră, atît de convenabile pentru modul lor de organizare socială. Mi-au atras atenția și alte curiozități: cei care mor în lungi perioade numite post sînt tratați și pomeniți diferit! Cărțile lor sacre nu se oferă, ci se vînd! Costă bani, adică valoarea lor spirituală e legată intrinsec de una materială! Unele biserici promovează aggiornamento, corelarea textelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Întâi”... Doctorul... Gruia. “Mâna a doua”... Ei! Aici e aici! Nu știu dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la telefon Îndată ce voi avea un răspuns. ― Vă mulțumesc. Aștept. După ce a Încheiat convorbirea, cu lumină În priviri, profesorul i-a vorbit doctorului Gruia: ― Am trăit și eu aceste clipe, care nu seamănă cu nici un alt moment din viață. Este curiozitate, bucurie, nerăbdare, duioșie, dragoste... Peste toate se suprapune grija ca ființa cea mai dragă, cea care aduce pe lume fărâma de viață nouă, să nu sufere... În acel moment, a sunat telefonul. Doctorul Gruia a tresărit. Profesorul a ridicat receptorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Atunci gândește-te la viitorul tău profesional - i-a răspuns profesorul, cu un crâmpei de zâmbet pe buze. Acest răspuns al profesorului Încurca parcă și mai mult lucrurile. Ca urmare a acestui fapt, chipul lui Gruia părea Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de „sfori”... ― M-ați convins, domnule profesor. După vizită, profesorul l-a luat pe Gruia la el În cabinet. ― Spune-mi, te rog, dacă ai observat ceva deosebit În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam chiar să vă spun, domnule profesor, că pe fața „doctorașului” am descoperit o anume lumină, dublată de o mimică de vulpe care a mirosit că În preajmă s-ar afla niscaiva zburătoare... ― Asta ce ar Însemna? ― Că individul este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care crezi că sunt acei patru cercetași, sergent Toader Toaibă? - a Întrebat căpitanul. ― Întâi și Întâi, Petrică și cu mine. Pe urmă.. Pe urmă, ne mai gândim noi - a răspuns Toader. Cei din jur Își mișcau privirile Încărcate de mare curiozitate de la Petrică la tata Toader și Înapoi. ― Era pentru prima oară când Toader Îmi spunea pe numele mic. În rest, doar: sergent Staniște În sus, sergent Staniște În jos. Am rămas surprins, dar am tăcut chitic, să nu-l deochi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băutură, dar povestea a rămas neterminată. Cine o Înnoadă, ca s-o ducă mai departe? - a Întrebat Nicu. ― Știu eu pe unul care a promis să spună povestea până la capăt - a răspuns Petrică. ― Și cine-i acela? - și-a exprimat curiozitatea Nicu... ― Dacă nimeni nu-și oferă „serviciile” - cum se spune - am să mă sacrific eu... Așa că, așezați-vă bine În „foteluri”, și atenție, fiindcă inamicul nu doarme... Încă. Întâi, Însă, spuneți și voi precum țiganul: „Mulțumescu-ți ție Doamne, c-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]