9,503 matches
-
cărui sonorități rusofile speram să-i convingă pe cenzorii uteciști că totul se Încadra În liniile acceptabile. Expresia era de fapt un omagiu secret adus lui Meyerhold, care ne inspirase mișcarea, fără nici o sugestie de realism. Piesa devenise un vis, dansat ca la circ de Dan Nuțu și Pittiș, care au luat la Zagreb premiile de interpretare actoricească. În general ne-am umplut de „medalii“: cel mai bun spectacol, cea mai bună regie, scenografie (George Doroșenco), muzică (Costin Miereanu), ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și recuzita sumară (bețe de bambus, plus câteva cutii de carton de diverse dimensiuni, cam asta era tot) Îi amuzau pe localnici și dialogul teatral se Înfiripa spontan. Câteodată, copiii sau chiar cei În vârstă intrau pe covor și participau dansând la diferite improvizații comice, cu care se identificau instantaneu. Fragmentele din Orghast erau mai dificil de Înțeles și acesta a fost primul semnal al pericolului de a clădi un limbaj prea ermetic, cu simboluri greu de comunicat. Sătenii Începeau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prima păpușă, pe care o ținea mult timp lipită de frunte, ca și cum aștepta ca spiritul păpușii să intre În el. Apoi o ridica pe neașteptate În aer și, cu o mișcare rapidă a mâinii, o lăsa să zboare și să danseze lipită de ecran, deasupra flăcării. Cu toții, muzicieni și păpușari, nu aflau decât cu câteva minute Înainte de spectacol care legendă din Ramayana sau Mahabharata urma să fie jucată În acea seară. Maestrul dalang hotăra În funcție de necesități: teatrul de umbre e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care nu le Înțelegeam, privind actori mascați, costumați, parcă venind dintr-o altă lume. Eram fascinat de prezența lor puternică. Uneori rămâneau În nemișcare zeci de minute, dar câtă mișcare lăuntrică era În această imobilitate exterioară! Apoi brusc Începeau să danseze cu o viteză și o vigoare ce mă uimeau. La sfârșitul zilei, după lunga reprezentație, imagini și sunete erau Întipărite extrem de viu În memorie și, deși nu le Înțelegeam, aceste manifestări găseau un ecou În mine. Tinerii japonezi cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reprezentațiile cu Troienele au atins aici punctul culminant. O participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am Întâlnit nicăieri În lume. În momentul cel mai dezlănțuit al umilirii Elenei, ei au Început chiar să danseze laolaltă cu actorii, iar la sfârșitul reprezentației au năvălit pe scenă să-i Îmbrățișeze, să le transmită În felul cel mai direct și necenzurat bucuria și mulțumirile lor pentru experiența serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În fața primăriei, s-a crucit să-i vadă pe actori că apar pe acoperiș, apoi s-a ținut scai de ei să intre prima În pădure. Am observat-o făcând traseul complet și am fost plăcut surprins s-o văd dansând pe pajiște cu zeul Hymen rock’n’roll. Iar la sfârșitul experienței mi-a spus că și-a schimbat părerea despre teatru. Odată ajunși „acasă“, la ferma ei, gazda ne aștepta cu un adevărat festin și cu un vin vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spectacolul de la New York sunt legate de detalii care au avut viață În acel context și care nu au putut fi repetate, atunci când am reluat Livada, nici la Tokyo, nici la București. În actul III, de exemplu, Liubov și invitatii ei dansează frenetic. Dar dansul dă impresia unui coșmar, căci se dansează ca să se uite de licitație, unde e În joc soarta livezii. În vâltoarea dansului, Liubov o caută pe fiica ei, Ania, care e prinsă și ea de ritmul halucinant al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
viață În acel context și care nu au putut fi repetate, atunci când am reluat Livada, nici la Tokyo, nici la București. În actul III, de exemplu, Liubov și invitatii ei dansează frenetic. Dar dansul dă impresia unui coșmar, căci se dansează ca să se uite de licitație, unde e În joc soarta livezii. În vâltoarea dansului, Liubov o caută pe fiica ei, Ania, care e prinsă și ea de ritmul halucinant al mazurcii. Pentru o fracțiune de secundă, Ania se oprește, Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a entuziasmat pe loc că sunt În showbusiness și a vrut să afle ce musical am făcut pe Broadway. I s-a părut foarte suspect când a aflat că specialitatea mea sunt clasicii, unde nu Întotdeauna se cântă și se dansează. Meseria despre care Îi vorbeam nu putea fi decât apă de ploaie, teatru pentru ea Însemnând Broadway musical și atât. N-am Îndrăznit să-i spun că eu mă cam plictiseam de câte ori asistam la un musical, pe Broadway sau out
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dintre cele mai faimoase ansambluri din lume, de fapt la fel cum și corul Operei din Viena se bucură de un mare prestigiu. Am amintiri foarte plăcute din astfel de locuri. Mulți cântăreți sunt la fel de pasionați să se miște, să danseze, să joace ca niște actori și acest chef de a juca Îi ajuta și să cânte mai bine și mai nuanțat. Regia modernă greșește și În teatru, și În operă atunci când, din teamă că „mesajul“ regizorului nu ajunge În sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Indonezia. Cu un talent unic, Taymor a reușit nu numai să adapteze tehnicile orientale În teatrul american, dar și-a găsit un stil al ei, potrivit perfect universului suprarealist al lui Gozzi. Urși gigantici manevrați cu abilitate de păpușari-actori dansau prin aer, păsări cu aripi multicolore zburau peste spectatori (de unde gândul la Pasărea verde, o altă fabulă gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar piele și os (o păpușă manipulată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu m-am deplasat mai mult decât În anii ’80. În acești ani m-am obișnuit să balansez, să oscilez, să schimb direcția, să merg În pas cadențat, să fac ocol, o Întoarcere completă, să iau un nou viraj, să dansez swing, să mă rotesc, să valsez În ritm, m-am adaptat la tot felul de mișcări de du-te-vino ale pendulului, În speranța că voi găsi o forță și o motivație nouă atât În profesie, cât și În viață. Acceptam multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mascat! Acolo era sigur pe el. Își inventase niște pași de dans pentru petrecerea din final, pe care Îi repeta regulat. „Nu știam că pot să fac și coregrafie! Nici când zbor În filme nu sunt mai fericit decât atunci când dansez pe scenă.“ Când mi-a făcut această confesiune, nu Îmi imaginam că va fi ultima. Nu ne-am revăzut până când am aflat că s-a accidentat la o filmare și a suferit mulți ani, redus la scaunul rulant, rezistând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
abstract, mai cu speranță), apariția salvatoare a lui Oreste avea o emoție asemănătoare În ambele versiuni. Finalul aici echivala cu un carnaj. Corpuri fragmentate, dislocate, apăreau În fum și ceață, metafora de apocalips oglindea muzica simultan pasionat-romantică și crud-primitivă. Electra dansa În bazinul cu apă Înroșită de sângele proaspăt al Clitemnestrei și al lui Egist, valsând obsesiv și sacadat În ritmul vienez al muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului, la picioarele statuii incandescente a lui Agamemnon. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
comisiei noastre erau așezați printre sutele de spectatori - oameni de teatru de toate vârstele - care umpluseră până la refuz Sala Atelier, curioși să fie martori la acest eveniment. În afara tradiționalului monolog de concurs, o noutate era cerința de a cânta și dansa, acestea dându-le prilejul actorilor să exprime ceva mult mai personal, lăsând loc de manifestare individualității fiecăruia. Pe mine mă interesa să descopăr În ei prezența umană, aspecte din structura fragilă și vibrantă care de obicei stă ascunsă În spatele tehnicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
indescifrabil, i-au luat la Întrebări: „Ce-s astea, băi, mesaje cifrate? Ia descifrați-le!“. Au pus lămpile pe textul Electrei și Priscillei atât i-a trebuit. S-a ridicat ca o furie și a Început să strige și să danseze În ritm: Paresin ouk, paresin ouk, Stazis filistis Theos! (era finalul corului din Electra, când Oreste Își omoară mama). Surprinși de forța sunetului, minerii s-au oprit din cercetarea lor „academică“ și, după ce s-au zgâit tâmp, ca și banda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un cadou de fantezie exuberantă și joie de vivre din partea „doctorului“ Rameau. Coregrafia plină de vervă și baroc hip-hop semnată de Blanca Li l-a contaminat și pe dirijorul Bill Christie, care la final a urcat din fosă pe scenă, dansând și dirijând În același timp un bis al celebrului calumet de la paix, În care era angajat tot colectivul de soliști, dansatori, mimi, acrobați, alături de coriștii și muzicienii ansamblului Les Arts Florissants. Grațioasele zeițe ale teatrului baroc mi-au spulberat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să Încetăm să ne-o punem, În ciuda faptului că pe unii Îi incomodează, iar altora li se pare inutilă. Când am fost În Bali, datorită lui Artaud, În căutarea surselor artei noastre, am asistat la ceremonii tribale unde tot satul dansa În cerc, o acțiune percepută ca necesară pentru sănătatea comunității. Cu mii de ani În urmă, În India, preoții, neștiind cum să transmită credincioșilor de rând Înțelegerea abstractă a cărților sacre, au inventat dansul și cântecul pentru a face mesajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aici originea teatrului. În Grecia antică, În imensele amfiteatre, oamenii se adresau zeilor și intrau În relație cu ei pentru a Înțelege și a servi mai bine viața, iar În Japonia secolului al XII-lea exista un ceremonial de incantație dansată pentru a opri influența răului și pentru a aduce fericirea. Astfel de ritualuri mistice de proveniență zen erau și ele acțiuni teatrale, În care intenția se Îndrepta spre bunul mers al planetei și Însănătoșirea lumii. Mi-i imaginez pe actorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu un aer foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de noapte Urania montat În ghips. „Cum m-ai Îmbrățișat și cum ai mai dansat de bucurie!“ exclama ea zeci ani mai târziu, În timp ce inventa un trecut nou-nouț. Medicul nostru de țară, căruia i-am lăsat pupele unui fluture de noapte rar, când am plecat Într-o călătorie În străinătate, mi-a scris că totul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un troheu În mintea mea, urmată imediat de deplasarea făcută În șoaptă În taxiul electric bej care ne ducea acolo. Ne așteptam la tot felul de compensații ca răsplată pentru suportarea acelor cumplite dimineți. Fratelui meu Îi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
treceam la patinele cu rotile cu ușurința cu care orice bărbat trece de la brici la aparatul de ras. Am Învățat foarte repede doi-trei pași mai complicați pe ringul de lemn și nici Într-o sală de bal n-aș fi dansat cu mai mult zel și mai multă iscusință (noi, familiile Sik și Buketovs, eram de regulă proști dansatori de bal). Erau mai mulți instructori În uniforme stacojii, jumătate de husari, jumătate de oameni de serviciu la hotel. Toți vorbeau engleza
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei rotundă și frumușică se golea de orice expresie. Dar imediat după ce treceam de ea și Îmi Întorceam o clipă capul, aruncând o ultimă privire Înainte de a o lua În sus, gropița se ivea din nou și lumina aceea enigmatică dansa iarăși pe chipul ei drag. N-am vorbit niciodată cu ea, dar la mult timp după ce Încetasem să mă plimb cu bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei flașnete. Pe undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]