8,487 matches
-
În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele două panteonuri - chiar toate panteonurile - sunt esențialmente identice, iar diferențele existente sunt de natură lingvistică; această convingere este cu siguranță alimentată de faptul că multe divinități romane puteau fi suprapuse peste cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele două panteonuri - chiar toate panteonurile - sunt esențialmente identice, iar diferențele existente sunt de natură lingvistică; această convingere este cu siguranță alimentată de faptul că multe divinități romane puteau fi suprapuse peste cele grecești (fenomen care, din punct de vedere istoric, este consecința faptului că multe divinități romane sunt importate chiar din Grecia sau sunt create după exemplul celor grecești). Aceste practici duc la nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt esențialmente identice, iar diferențele existente sunt de natură lingvistică; această convingere este cu siguranță alimentată de faptul că multe divinități romane puteau fi suprapuse peste cele grecești (fenomen care, din punct de vedere istoric, este consecința faptului că multe divinități romane sunt importate chiar din Grecia sau sunt create după exemplul celor grecești). Aceste practici duc la nevoia de a lămuri care sunt figurile germanice ascunse sub nume romane; vorbim despre figuri germanice mai mult decât despre figuri ale panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îngrijește de războinicii căzuți În luptă, iar Într-o societate războinică, așa cum era cea germanică, o astfel de funcție trebuie să fi fost cât se poate de definitorie, Într-atât Încât să sugereze unui roman identificarea zeului respectiv cu o divinitate psihopompă, deci cu Mercur. Această identificare se dovedește a fi foarte puternică În cea mai mare parte a lumii germane, unde termenul latin „ziua lui Mercurxe "Mercur"” (miercuri) este redat cu „ziua lui W½danxe "Wo>dan"az” (*W½danesdagaz: În engleză
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acceptată, astfel Încât prevalează cea cu Jupiter care nu posedă o măciucă, ci, Întocmai ca Thunaraz, un fulger; mai mult, „ziua lui Jupiter” (joi) devine În lumea germanică „ziua lui Thunaraz” (În engleză, Thursday; În germană, Donnerstag etc.). Tacitus le atribuie divinităților studiate până acum nume roman, dar intenționează În mod clar să se refere la cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre zeița Isis, cult pe care germanii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Isis, cult pe care germanii l-au preluat de la un popor străin (peregrinum sacrum). Această opinie este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte divinități provenite Într-adevăr din lumea romană. Este vorba, așadar, și În acest caz despre o divinitate germanică, pe care Tacit sau cei care i-au cules informațiile o identificau cu Isis din cauza prezenței unei corăbii În simbolistica acesteia (cf. Lactantiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte divinități provenite Într-adevăr din lumea romană. Este vorba, așadar, și În acest caz despre o divinitate germanică, pe care Tacit sau cei care i-au cules informațiile o identificau cu Isis din cauza prezenței unei corăbii În simbolistica acesteia (cf. Lactantiu, Divinae Institutiones, I, 27: „În calendar există o zi În care se sărbătorește corabia lui Isis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care se sărbătorește corabia lui Isis”); iar faptul că aceasta este singura mare zeiță despre care vorbește Tacitus În prezentarea sa despre religia germanică ne poate face să ne gândim că sub numele de Isis se ascunde o mare divinitate feminină, probabil Nerthusxe "Nerthus". 4. SPAȚIILE SACRETC "4. SPAȚIILE SACRE" Afirmația lui Tacitus (Germania, IX) conform căreia germanii nu aveau temple și imagini ale zeilor nu corespunde deloc realității. De fapt, chiar Tacitus, În Annales (I, 51), vorbește despre templul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din limba antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de Tacitus, mai există o descriere destul de diferită realizată, cu un secol Înainte, de către Cezar (De bello galico, VI, 21): „Germanii așază În rândul zeilor doar pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de Tacitus, mai există o descriere destul de diferită realizată, cu un secol Înainte, de către Cezar (De bello galico, VI, 21): „Germanii așază În rândul zeilor doar pe cei pe care Îi văd și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În popor Încât se păstrează până În epoca medievală, când Eligius Îi Îndemna pe franci cu următoarele cuvinte: „Nimeni să nu invoce soarele sau luna, nici să nu jure pe ele” (cf. De Vries, 1956, p. 355). Mamele (sau Matroanele) sunt divinități feminine, niciodată concepute individual, ci numai În grupuri (se pare că, de obicei, erau În număr de trei). Acestea nu au nici soți și nici fii, iar funcția lor este aceea de a proteja, de a salva și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caz, referința poate fi toponimică, cum ar fi Matres Iulinehiae, „Iuliacum (astăzi Jülich)”, sau Matres Nersihenaexe "Matres Nersihenae", „ale râului Nersa (astăzi Niers)”, sau etnografică - Matres Frisiave sau Matres Suebaexe "Matres Suebae". S-a discutat de multe ori dacă aceste divinități sunt germanice indigene sau reprezintă un Împrumut din cultura celtă. Noi suntem de părere că În ambele medii acest cult este o moștenire provenită din straturile populare ale culturii religioase indo-europene; de asemenea, trebuie subliniat faptul că prezența lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de epitete, atribuite În Rig-Veda zeilor sau altor ființe divinizate, care au stârnit uimire În rândul interpreților: este vorba despre dvim³tar, „care are două mame” (lucru spus de două ori despre Agnixe "Agni"), trim³tar-, „care are trei mame” (atribuit unei divinități neidentificabile cu certitudine), saptam³tar-, „care are șapte mame” (atribuit lui Așvinxe "Așvin" și onorariului divinizat plătit preoților care Împlineau sacrificiul - dakÌiñ³) și ihehm³tar-, „care are mame oriunde” (lucru spus despre Agni și Indraxe "Indra"). După cum spuneam, exegeții, perplecși, au recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl schițează izvoarele clasice. Înainte de a analiza figurile divine individuale, este mai potrivit să examinăm structura generală a panteonului german medieval. Divinitățile majore - vom face abstracție pe moment de entitățile minore cum ar fi elfii, piticii și uriașii - sunt Împărțite În două grupuri fundamentale, Aesir (În limba nordică antică, áss) și Vanir (În limba nordică antică, vanr). Din primul grup fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străvechi. Vanir ar reprezenta populațiile indigene (preindo-europene) din peninsula scandinavă: populații de țărani, culegători, crescători de vite și pescari, care locuiau În regiunea În care se considera că Vanir Își exercitau funcția de protectori. În schimb, Aesir, care au trăsăturile divinităților războinice, i-ar reprezenta pe invadatorii indo-europeni care, ajunși În Scandinavia la sfârșitul migrației lor, Îi Înfrâng pe indigeni, iar mai apoi se amestecă cu ei. Această teză (care, de altfel, nu a avut argumente puternice În favoarea ei) trebuie Înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
echivalentul etimologic precis se regăsește și În termenul irlandez vechi ollathir, „mare tată”, epitet al zeului Dagdaxe "Dagda" („Zeul cel Bun”) și, În plus, conceputul de paternitate universală este un atribut des Întâlnit În culturile indo-europene și aparține În general divinităților majore. În Homer (Iliada, I, 544), de exemplu, Zeusxe "Zeus" este definit ca „tată al oamenilor și al zeilor”; În latină, umbriană și ilirică, epitetul trebuie să fi fost atât de stabil Încât a ajuns să fuzioneze cu numele zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veșnică (trad. după Mastrelli, 1951). Odată cu Încheierea noului ciclu, Începe unul nou și totul ia forma unei veșnicii dinamice. În religia indo-europeană, zona sacrului și a suveranității (Înțeleasă aici nu În sens militar) era guvernată În mod egal de două divinități majore, foarte diferite una de alta. Acest lucru este evident mai alesîn religia indiană, unde pe această poziție Îi găsim pe Varuñaxe "Varun{a" și Mithraxe "Mithra". Primul, după cum am văzut deja, are un aspect magic, misterios, obscur: este zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne poate duce cu gândul la Friggxe "Frigg", soția lui Odin, identificată cu Venusxe "Venus" („ziua lui Venus”, vineri, este redată În diferite limbi germanice cu „ziua lui Frigg”, cf. germanul Frietag etc.), lucru evident imposibil din moment ce Frigg este o divinitate feminină, În timp ce Friccus este reprezentat cu un mare membru viril: așadar, cu siguranță e vorba despre Freyrxe "Freyr"; eroarea ar fi putut fi ușor determinată de faptul că Frigg este probabil dublura lui Freyjaxe "Freyja", aceasta fiind sora lui Freyr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentat cu un mare membru viril: așadar, cu siguranță e vorba despre Freyrxe "Freyr"; eroarea ar fi putut fi ușor determinată de faptul că Frigg este probabil dublura lui Freyjaxe "Freyja", aceasta fiind sora lui Freyr: este vorba deci despre divinități care nu numai că aparțin aceleiași sfere funcționale, ci, mai mult, sunt plasate chiar În același mediu familial. Însă, esențialul constă În faptul că cei trei zei venerați În templul respectiv alcătuiesc o triadă, ai cărei membri sunt, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucru pune În mod clar probleme, având În vedere că identitatea numelui este Însoțită de diferența de sex; desigur, au fost formulate diferite ipoteze. S-a considerat, de exemplu, că o zeiță inițial feminină a agriculturii s-a transformat În divinitate masculină odată cu transformarea agriculturii din activitate tipic feminină Într-una tipic masculină. De asemenea, s-a crezut că Nerthus ar fi fost la origine sora (anonimă) a lui Njördr, de la care el i-ar fi avut, În urma unei iubiri incestuoase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistematizarea genealogică ce Îl vedea pe Njördr ca tată al lui Freyrxe "Freyr" și Frejya să fie mai degrabă târzie (așa cum consideră Puhvel, 1988, p. 205), pentru că, În tradiția indo-europeană, a treia funcție - cea economică - este acoperită constant de două divinități majore, strâns Înrudite dar asimetrice. Este ceea ce se Întâmplă În India cu gemenii N³satyaxe "Na>satya", dintre care unul este fiul Cerului, iar celălalt al unui muritor; În Grecia Îi avem pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux", gemenii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perechea este asimetrică: Romulus apare mereu ca fiindu-i superior lui Remus). Funcțiile regale și militare ale lui Romulus reprezintă, așadar, achiziții sau transferuri ulterioare. Freyrxe "Freyr" și Freyjaxe "Freyja" (a căror asimetrie se manifestă prin diferența de sex), ca divinități ale celei de-a treia funcții, veghează nu doar asupra producerii bunurilor materiale - adică asupra agriculturii și a creșterii animalelor -, dar și asupra plăcerilor vieții, deci și asupra sexualității. Am vorbit deja despre falusul foarte vizibil pe care tradiția i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
povestește În Locasenna, strofa 32: Taci, Freyjaxe "Freyja"! Ești o nelegiuită și un monstru de răutate, căci zeii te-au surprins cu fratele tău (trad. Mastrelli, 1951). Promiscuitatea sexuală este, de altfel, tipică personajelor celei de-a treia funcții. 10. DIVINITĂȚILE MINORETC "10. DIVINITĂȚILE MINORE" În panteonul indo-european, alături de divinitățile majore, exista un număr mare și nedefinit de divinități minore, fiecare dintre ele (evident, cu excepția celor trifuncționale) fiind Încadrată unei anumite funcții și legată adesea de zeii majori. De exemplu, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strofa 32: Taci, Freyjaxe "Freyja"! Ești o nelegiuită și un monstru de răutate, căci zeii te-au surprins cu fratele tău (trad. Mastrelli, 1951). Promiscuitatea sexuală este, de altfel, tipică personajelor celei de-a treia funcții. 10. DIVINITĂȚILE MINORETC "10. DIVINITĂȚILE MINORE" În panteonul indo-european, alături de divinitățile majore, exista un număr mare și nedefinit de divinități minore, fiecare dintre ele (evident, cu excepția celor trifuncționale) fiind Încadrată unei anumite funcții și legată adesea de zeii majori. De exemplu, la Roma, În templul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o nelegiuită și un monstru de răutate, căci zeii te-au surprins cu fratele tău (trad. Mastrelli, 1951). Promiscuitatea sexuală este, de altfel, tipică personajelor celei de-a treia funcții. 10. DIVINITĂȚILE MINORETC "10. DIVINITĂȚILE MINORE" În panteonul indo-european, alături de divinitățile majore, exista un număr mare și nedefinit de divinități minore, fiecare dintre ele (evident, cu excepția celor trifuncționale) fiind Încadrată unei anumite funcții și legată adesea de zeii majori. De exemplu, la Roma, În templul lui Jupiter Capitolinul, mai erau venerați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]