8,849 matches
-
Nisa și Martianus Capella, a scris Comentarii la Evanghelia după Ioan și o predică la prologul ei, apoi comentarii la "De consolatione philosophiae" și la tratatele teologice ale lui Boethius. Titlurile cele mai importante păstrate de la el sunt: Tratatul "Despre diviziunea naturii" va fi condamnat, la rândul lui, în secolul al XIII-lea, pe motivul că ar conține erezii, cum ar fi părerea că toate lucrurile sunt Dumnezeu, apoi teza că „Ideile” sau „cauzele primordiale” creează și sunt create iar apoi
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
potrivit: credința pentru scriptură și rațiunea pentru natură. Cuvântul divin, spune el, are „două picioare”: rațiunea și revelația, cu o sursă unică, înțelepciunea lui Dumnezeu. Creația lui Dumnezeu poate fi înțeleasă folosind ca metodă dialectica, cu cele două operații fundamentale, diviziunea (descinderea de la unitatea genurilor înspre specii și indivizi) și analiza (calea inversă diviziunii, de la indivizi înspre specii și genurile supreme). Cele două operații sunt complementare, constituind de fapt un singur drum dus-întors, cunoașterea adevărată neputându-se dispensa de nici una dintre
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
două picioare”: rațiunea și revelația, cu o sursă unică, înțelepciunea lui Dumnezeu. Creația lui Dumnezeu poate fi înțeleasă folosind ca metodă dialectica, cu cele două operații fundamentale, diviziunea (descinderea de la unitatea genurilor înspre specii și indivizi) și analiza (calea inversă diviziunii, de la indivizi înspre specii și genurile supreme). Cele două operații sunt complementare, constituind de fapt un singur drum dus-întors, cunoașterea adevărată neputându-se dispensa de nici una dintre ele. În "Despre diviziunea naturii", Eriugena folosește această metodă pentru a arăta care
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
genurilor înspre specii și indivizi) și analiza (calea inversă diviziunii, de la indivizi înspre specii și genurile supreme). Cele două operații sunt complementare, constituind de fapt un singur drum dus-întors, cunoașterea adevărată neputându-se dispensa de nici una dintre ele. În "Despre diviziunea naturii", Eriugena folosește această metodă pentru a arăta care sunt nivelurile naturii și ce înseamnă creația. 3. În sfârșit, a treia stare a omului față de Adevăr este cea care va să vină, în care vom vedea Adevărul în sine iar
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
ei", mai precis în capitolul "Ferguson", supoziția lui Ferguson conform căreia monopolul forței coercitive poate fi deținut în mod irevocabil și ostentativ de un grup de persoane sau de o categorie socială. Elementul care ar genera o asemenea situație este diviziunea socială a muncii, specializarea excesivă, separarea funcțiilor militare de cele de productie (de exemplu), pun în mână primelor monopolul forței în detrimentul celor din urmă. Opinia lui Ferguson este că separarea meseriilor într-o societate poate priva un popor de propria
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
separarea funcțiilor militare de cele de productie (de exemplu), pun în mână primelor monopolul forței în detrimentul celor din urmă. Opinia lui Ferguson este că separarea meseriilor într-o societate poate priva un popor de propria lui siguranță. Ferguson precizează că diviziunea muncii are consecințe mult mai grave pe plan socio-politic decât pe plan economic; "problema nu este separarea breslei cizmarilor de breaslă croitorilor ci atunci când oamenii de arme se separă de cei civili". Pericolul îngrijorării lui apare atunci când cei care se
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
și-a demonstrat superioritatea economică și chiar militară față de organismele politice oficiale. Sistemul multistatal a făcut ca superioritatea economică sau militară a unei societăți să le oblige și pe celelalte să o urmeze. Următoarele argumente cu care Gellner neagă pericolul diviziunii sociale a muncii în Europa de nord-vest, pot fi argumente generice(nu se aplică doar situațional) care resping teza lui Ferguson, printr-o comparație a societății tradiționale cu cea contemporană. Un argument important este ideea că în societățile zilelor noastre
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
nu o pot deține în mod absolut, sunt vulnerabili la schimbările politice, la diferite legi(care îngrădesc dorința lor de dominație); pe când cei care produc vor avea mereu proprietățile protejate de lege. Un alt argument a lui Gellner este că diviziunea muncii care apare în societatea zilelor noastre într-o altă formă decât anunță Ferguson. În cadrul social există ocupații distincte și separate dar mai presus de acest lucru există o educatie generală ce pregătește individul pentru toate specializările(educație mai importantă
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
o clasă socială distinctă, ci pregătește oamenii pentru o profesie și nimic mai mult. Este vorba deci de creerea profesiilor(care conform mobilității profesionale se pot substitui) și nu a organizațiilor închise. Un alt fapt imporant care atestă faptul că diviziunea muncii nu poate avea efecte negative în societatea zilelor noastre este ideea autoguvernării politice. Pentru că fiecare individ are conștiința propriei sale evaluări, judecați, alegeri; virtutea nu mai este doar datoria omului de stat, ci devine practicată în mod liber. Astăzi
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
stat, ci devine practicată în mod liber. Astăzi, indivizii și-au întemiat o ordine socială în care vocațiile și profesiile au devenit opționale, astfel că fiecare poate să intre în rândurile celor care conduc, după propria alegere. Aceeași idee că diviziunea socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al solidarității sociale este susținut de Durkheim în cartea sa “Diviziunea socială a muncii”. "Diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic care aduce
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
să intre în rândurile celor care conduc, după propria alegere. Aceeași idee că diviziunea socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al solidarității sociale este susținut de Durkheim în cartea sa “Diviziunea socială a muncii”. "Diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic care aduce prosperitate, crede Durkheim, ci are un puternic caracter moral". Oamenii isi diferențiază specialitățile cu scopul de a diminua competiția și de a coexista în armonie. Așa cum dreptul
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
celor care conduc, după propria alegere. Aceeași idee că diviziunea socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al solidarității sociale este susținut de Durkheim în cartea sa “Diviziunea socială a muncii”. "Diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic care aduce prosperitate, crede Durkheim, ci are un puternic caracter moral". Oamenii isi diferențiază specialitățile cu scopul de a diminua competiția și de a coexista în armonie. Așa cum dreptul este cel mai vizibil
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
viață veșnic competitivă, neplăcută și grea. Pentru Durkheim altruismul este însușirea fundamentală a oamenilor care generează solidaritatea răspândită în cadrul societăților moderne. Astfel solidaritatea socială este cea care impune un mediu pașnic, productiv și stabil. În sprijinul acestor scopuri vine și diviziunea socială a muncii, care separă meseriile și opțiunile profesionale așa încât fiecare să poată accede cu ușurință la statutul profesional pe care îl dorește E. Gellner, “Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei”, Polirom, București, 1998, cap. Ferguson se referă la
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
Gellner, “Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei”, Polirom, București, 1998, cap. Ferguson se referă la proprietatea educației care permite indivizilor să nu fie strict specializați doar într-un domeniu, ci ca dupa preferințe să-și poată schimba profesia Durkheim, Diviziunea socială a muncii http://www.roportal.ro/articole/58.htm
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
Diviziunile teritoriale ale Franței corespund organizării instituționale și administrative ale teritoriului statului francez. Franța este divizată din punct de vedere adminisatrativ în 22 de "regiuni", care se găsesc în cadrul Franței metropolitane (21 situate în partea continentală plus Corsica). Aceste 22 de
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
de comune. Trei comune, Paris, Lyon și Marsilia sunt subdivizate la rândul lor în arondismente municipale. "Regiunile", "departamentele", și "comunele" sunt cunoscute drept "colectivități teritoriale" ("collectivités territoriales"), deținînd ca atare consiliu și executiv propriu, în timp ce "arondisementele" și "cantoanele" sunt doar diviziuni administrative. Pe lângă cele 22 de "regiuni" și 96 de "departamente", Republica Franceză este alcătuită și din cinci colectivitați de peste mări, din care Noua Caledonie are un statut special, și trei teritorii speciale nelocuite. Colectivitățile și teritoriile de peste mare sunt părți ale
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
Bassas da India, Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin. Din data de 1 ianuarie 2015, Franța metropolitană — adică, partea teritoriului francez situată în Europa — este divizată în mod ierarhic în: Deoarece Franța este un stat unitar, nici una dintre aceste diviziuni nu posedă competențe legislative. Diviziunea teritoriului metropolitan provine, pentru departamente, arondismente, cantoane și comune, din 1789. Regiunile sunt mai recente, din anii 1950, ele evoluând de la stadiul de regrupare administrativă a departamentelor, la stadiul de colectivități teritoriale dotate de un
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
Glorioso, Juan de Nova, Tromelin. Din data de 1 ianuarie 2015, Franța metropolitană — adică, partea teritoriului francez situată în Europa — este divizată în mod ierarhic în: Deoarece Franța este un stat unitar, nici una dintre aceste diviziuni nu posedă competențe legislative. Diviziunea teritoriului metropolitan provine, pentru departamente, arondismente, cantoane și comune, din 1789. Regiunile sunt mai recente, din anii 1950, ele evoluând de la stadiul de regrupare administrativă a departamentelor, la stadiul de colectivități teritoriale dotate de un consiliu ales ce dispune de
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
pentru departamente, arondismente, cantoane și comune, din 1789. Regiunile sunt mai recente, din anii 1950, ele evoluând de la stadiul de regrupare administrativă a departamentelor, la stadiul de colectivități teritoriale dotate de un consiliu ales ce dispune de un buget consecvent. Diviziunea profundă în comune și eventuala redundanță între regiuni și departamente continuă să alimenteze dezbaterea despre o eventuală reformă a acestui sistem, fără însă a exista nici un studiu la ora actuală. În același timp, pentru a ameliora cooperarea între comunele vecine
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
prescurtat "EPCI") ce oferă diferite niveluri de cooperație. În ianuarie 2006, 32 826 comune (adică 89,8% din comunele Franței metropolitane și 50 milioane de locuitori) s-au regrupat în 2 558 structuri de intercomunalitate: Din 1995 există o altă diviziune administrativă: țara (), un teritoriu caracterizat de o coeziune geografică, economică, culturală sau socială al cărei rol este de a reuni aleșii și actorii economici cu titlu consultativ pentru proiecte locale. Republica franceză este de asemenea constituită din mai multe diviziuni
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
diviziune administrativă: țara (), un teritoriu caracterizat de o coeziune geografică, economică, culturală sau socială al cărei rol este de a reuni aleșii și actorii economici cu titlu consultativ pentru proiecte locale. Republica franceză este de asemenea constituită din mai multe diviziuni administrative ale teritoriilor care nu se situează în Franța metropolitană. Aceste diviziuni corespund gradelor de independență ale acestor teritorii față de metropolă. Există 4 regiuni de peste mări ( : Guadelupa, Guiana franceză, Martinica și Réunion. Din 2003 aceste regiuni au același statut ca
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
sau socială al cărei rol este de a reuni aleșii și actorii economici cu titlu consultativ pentru proiecte locale. Republica franceză este de asemenea constituită din mai multe diviziuni administrative ale teritoriilor care nu se situează în Franța metropolitană. Aceste diviziuni corespund gradelor de independență ale acestor teritorii față de metropolă. Există 4 regiuni de peste mări ( : Guadelupa, Guiana franceză, Martinica și Réunion. Din 2003 aceste regiuni au același statut ca și regiunile metropolitane. Fiecare dintre ele este în același timp un departament
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
Economia de piață este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează din și în vederea propriului interes. Statul nu intervine în acțiunile ce fac obiectul pieței. În viziunea lui Ludwig von Mises, virtuțile
Economie de piață () [Corola-website/Science/305745_a_307074]
-
de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția "constituantului nemijlocit", așa cum a fost formulată de lingvistul american Leonard Bloomfeld (1887-1949), metodă de diviziune a frazelor prin care se izolează segmentele care "constituie nemijlocit" fiecare frază, fraza fiind în practică elementul uzual cel mai extins (există și elemente mai vaste: paragraful, capitolul, o carte în întregime etc.). Apoi se definesc segmentele care se degajează
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
membru al British Society of Clinical Citology, din 1983 al European Society of Patology, iar din 1984 al Imunocitochemistry Club London. În 1993 devine membru corespondent al Academiei de Stiințe Medicale, iar din 1999 membru titular. A fost Președinte al Diviziunii Române a Academiei Internaționale de Patologie din 1995, iar din 2000 a devenit membru al International Council of Societies of Pathology. De asemenea a fost membru în Comisia Superioară de Medicină Legală și Expert evaluator la Academia Română și la Consiliul
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]