9,565 matches
-
visele fiecăruia să-și ia zborul... Acesta este punctul de intrare în „Calea Sake”! Cu glas molcom, Taro-san deapănă povestea sake ului pentru o europeană ce-și notează sârguincios spusele sale, care continuă astfel: Sake și Anotimpurile Fiecare anotimp are farmecul, culoarea și gustul specifice. Farmecul este dat de sărbătorile tradiționale, culoarea este reprezentată de gingașa floare de cireș-Primăvara; de peisajele exotice -Vara; Toamna, de arțarii în flăcări, iar Iarna, de crestele înzăpezite ale munților. Gustul este dat de ingredientele de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
zborul... Acesta este punctul de intrare în „Calea Sake”! Cu glas molcom, Taro-san deapănă povestea sake ului pentru o europeană ce-și notează sârguincios spusele sale, care continuă astfel: Sake și Anotimpurile Fiecare anotimp are farmecul, culoarea și gustul specifice. Farmecul este dat de sărbătorile tradiționale, culoarea este reprezentată de gingașa floare de cireș-Primăvara; de peisajele exotice -Vara; Toamna, de arțarii în flăcări, iar Iarna, de crestele înzăpezite ale munților. Gustul este dat de ingredientele de sezon folosite la prepararea mâncărurilor
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lac și o superbă grădină Zen. Am admirat templul din afară, deoarece nu era deschis vizitatorilor. În schimb, am vizitat grădina unde am admirat pinii cu aspect sculptural, peștii din iaz , aleile străjuite de copaci bine îngrijiți, ce-i completează farmecul deosebit. În toată această splendoare, m-a fascinat contrastul splendid dintre auriul templului, albul pur al zăpezii și verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia soarelui, luându-ne ochii. După ce ne-am astâmpărat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
foarte aproape de zona cu temple și bazar, ceea ce ne dă posibilitatea de a o vizita zilnic, ziua și noaptea. Ziua, zona este foarte aglomerată, chiar și atunci când plouă; bazarul este plin de turiști, pentru că este acoperit. Noaptea însă, capătă un farmec aparte. Pe seară se închid magazinele și zona devine o adevărată oază de liniște. În noapte sclipesc sute de beculețe în toate culorile, cele de la reclame oferind un aspect ireal tablourilor pictate cu teme diverse, existente pe obloanele trase la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
este considerat o jignire. După cum am mai scris, hotelul este așezat pe țărmul Oceanului Pacific. Seara și dimineața devreme... ascultăm cântecul valurilor care este deosebit de cel al Mării Negre. Cântecul oceanului are vibrații înalte și sunete melodioase. Este o muzică plină de farmec și magie... ce vine din depărtări, o muzică adusă de valurile ce scaldă țărmul în ritmul bătăilor inimii mele. Kamogawa Joi, 21. 08. 2008 Kamogawa este un oraș din prefectura Chiba, fiind situat pe coasta de est a Japoniei, constituind
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
îmbarcăm la bordul unui vaporaș de croazieră ce ne va duce spre China Town, un cartier atrăgător și plin de culoare. Străduțele înguste, magazinele cu mărfurile expuse pe trotuar, castanele fierbinți, îndemnul vânzătorilor de a le vizita magazinele, dau un farmec aparte acestui cartier exotic. Mi-am cumpărat castane. Procedez la fel, de fiecare dată, când vin aici. Îmi plac castanele! Ținta principală a călătoriei este vizitarea celor două temple chinezești aflate aici. În primul templu pe care l-am vizitat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
câine, un mistreț și un bivol. Fotografiile făcute reflectă îmbinarea armonioasă dintre blocurile înalte (cu forme ce țin de s.f.) și parcul de lângă debarcader, cu trandafiri în toate culorile: albi, galbeni și roșii în nuanțe superbe Trandafirii lila îi dau farmec și unicitate acestui parc.. În Japonia-țara miracolelor, pe lângă trandafirii lila există trandafiri albaștri. Trandafirii, în general, și cel albastru, în special, sunt regii florilor, vibrațiile lor fiind mai înalte decât ale oricărei flori. Ei simbolizează iubirea, iar prin parfumul lor
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
abia influențat de secolele care trec peste ele lăsându-și paradoxal o amprentă care le cruță de Îmbătrânire. M-am găsit aici Într-o atmosferă aproape familiară, Într-un loc unde oamenii se acceptă cu deschidere și Înțelegere, spo rind farmecul orașului. Dar am avut și alte motive. Printre ele, fascinația istoriei unei familii princiare pragmatice, ducii Zähringer, „Înte meietorii de orașe“, care au Înființat, pe lângă Freiburg, orașe ca Villingen, de la izvoarele Dunării, Berna, Fribourg, din Elveția, și altele, cu o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tură cu Adelheid, tot ce face, cum se poartă, ce cred ceilalți, mă rog, tot. Hildebrand tăcu furios, scărmănându-și bărbia cu degetele, ceea ce era semn de mare nemulțumire. Ce scorpie putea fi muierea asta! Rishawa se liniștise ca prin farmec, ascultând cu atenție cuvintele soțului. Ca de obicei Îl făcuse să spună mai mult decât trebuia! — Ptiu, viperă blestemată. Ai vrut să știi ce-i cu Adelheid, nu-i așa? Ministerialul se ridică cât era de lung și se proțăpi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prețioasă dacă voia să rămână În grațiile stăpânului. Adelheid era cheia recu noștinței princiare și doamna ministerialului trăise prea mult la Curte ca să nu știe cât prețuia aceasta. În anii care au urmat, Adelheid deveni o fată frumoasă, plină de farmec. Bătrâna castelană Încerca mereu să-i descifreze pe chip asemănarea cu ilustrul ei tată. „Are toate trăsă turile ducelui“, Își spunea ea. „și, când e furioasă, te seceră cu privirea Întocmai ca el. În toate are o ținută, un aer
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
i-o dau mai târziu. Poate că am să aflu odată ce Înseamnă toată Întâmplarea asta“, Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vei potoli pofta slugilor mele, așa cum s-a Întâmplat cu slujitoarea ta. Ha, Ha, ha, izbucni el Într-un râs plin de răutate. „Nu pot să spun că oamenii mei n-au avut o noapte plăcută. Mititica era plină de farmec. Cu atât mai mult trebuie să fie stăpâna ei! Ministerialul se apropie cu pași mari și Întinse mâna s-o apuce: — O să-mi facă o plăcere de două ori mai mare la gândul că ducele te va vedea după aceea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cârpe murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și de sub zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de frumoasă și nu cred că a existat vreun bărbat care s-o vadă fără să se Îndrăgostească pentru totdeauna de ea. De la ea a moștenit Bodo ochii aceia ca vioreaua, cum nu mai are nimeni, și părul buclat și farmecul de neuitat, con ti nuă călugărul cu o voce visătoare... — Vrei să spui părinte, iertare, monseniore, bâlbâi Urs uluit, că Bodo... Da, consiliere, asta vreau să spun. știu că ți se pare de necrezut, dar Dumnezeu mi-e martor că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase cum de se petrecuse o asemenea minune. Când Bodo era cu ea, totul devenea posibil. Îi simțea respirația fierbinte și buzele care-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cum ia el hotărâri În pripă... Numai o emoție foarte puternică o putea face să vorbească atât de puțin ceremonios despre soțul ei. Conrad o privi cu Înțelegere. Simțea o nemăsurată milă pentru ea. Ducesa nu avusese niciodată prea mult farmec, cu fața ei prelungă și osoasă, și numai amărăciunea ce i se citea În ochi Îmblânzea Întru câtva expresia de trufie care Îi Înde părta pe toți din jurul ei. Bertold n-o iubise niciodată. Fusese, cum bine se știa, o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
intersecția cu șoseaua Roman - Fălticeni, evitând întoarcerea pe drumul deja cunoscut. Până la stația autobuzului erau, totuși, câțiva kilometri. Neavând lumină la bicicletă (dinamul părea blocat), mergeam pe lângă Mircea, ajutându-mă de farul lui. Întunericul profund, pietrele și multele gropi, anulau farmecul cerului, cu puzderia lui de stele luminoase. Până să ajungem la șosea se luminase. În dreapta, Fălticeniul, sub un soare roșu intens, era scăldat în norii care-l aureolau ca într-o poveste. La Băisești, locul în care începea Bucovina, am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
odihniți, cu poftă de mâncare. Am ajuns pe baraj și de aici am coborât în oraș. Din piață am luat iaurt și pâine pe săturate. Mircea propusese să luăm trenul, dar eu m-am opus pentru a nu-și pierde farmecul excursia noastră. Spre Piatra Neamț, drumul (28 de kilometri), n-a fost nici frumos, dar nici plictisitor. Ne-am abătut la mănăstirea Bistrița, unde era o slujbă specială, transmisă prin stații de amplificare și afară. Intrarea în Piatra ne-a confirmat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
improvizate, care chiar au prins câțiva peștișori. Continuând înconjurul spre șoseaua principală, vedeam locuri de neuitat: căpițe de fân, garduri specifice zonei de munte și mai jos lacul, ca fundal fiind pădurea. Fâneața era plină de flori sălbatice, care dau farmecul zonei de munte. În dreapta, pe o stâncă, se zărea motelul. Întorcându-ne pe un asfalt chinuit, am întâlnit un camion forestier care scăpase un trunchi imens pe șosea, chiar în fața mea. Bine că rămăsesem destul de departe de Mircea, care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era un proces cu dublă acțiune terapeutică: pe de o parte se eliminau toxinele acumulate în sufletele obidite ale oamenilor, iar, pe de altă parte, se încărcau bateriile cu energia necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
petrecut la computer nu doar la muncă, ci și pe social media -, cînd apuc, măcar o oră de plimbare sau măcar mers pe jos, citit destul de mult, mai ales seara si noaptea... Pe fondul acesta, apar și evenimentele care fac farmecul discret al fiecărei zile. A.B.La ce scrieți în prezent? Acum nu scriu ceva în mod special, mă pregătesc, cumva mai mult sufletește, să mă apuc de unul dintre cele vreo șase romane pe care le am în cap
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ne povestiți o întâmplare cu un scriitor care vă vine acum în minte? Veselă sau tristă? Am povestit unele întîmplări, le prefer pe cele vesele, firește, chiar în cartea pe care o pregătiți, dedicată unor astfel de momente care dau farmec vieții literare. O să reiau una cu regretatul Laurențiu Ulici, marele jucător. Laurențiu Ulici era campionul jocurilor de tot felul. Juca șah, bridge și multe altele, unele inventate chiar de el. Așa era jocul cu ghicirea unui scriitor (de regulă român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
străzi de la est la vest. De la nord la sud sunt traversate de imense avenue, Între care cea mai lată, fiind denumită strada lată - Broad Way - 30 km lungime. Orientarea În acest oraș geometric este extrem de ușoară, dar e lipsită de farmecul Parisului sau al Berlinului. New-Yorkul Își duce viața la verticală. După atâtea zile de tangaj, la al 20-lea etaj unde ne-am instalat, am impresia că hotelul dansează cu mine. Scot capul pe fereastră, dar sus, deasupra mea, ca
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să rămânem aici. Până la localitatea următoare e cale lungă. Ce faceți, În plină 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 81 noapte dacă aveți o pană? Glasul Bărăganului mă Îndeamnă Însă la drum. Vreau să gust din plin farmecul călătoriei de noapte. Când eram În școlile primare, bunica mea Mitana Cornățeanu, mă lua cu căruța pentru a merge noaptea În plin Bărăgan de la Călărași, prin Tonea și Rosetti, apoi spre nord la Cosâmbești - Cimbășeni, pe malul Ialomiței, unde avea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu mă piardă, mă așeza În fundul unui butoi, ca pe un al doilea Diogene, de unde puteam să admir bolta Înstelată și să aud talanga turmelor de oi. Mergeam toată noaptea În pasul cailor, pe când acum o pană ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu mai știu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]