8,623 matches
-
decît în mare numărul ratărilor sale. Bacovia debutează ca un tînăr îmbătrînit interior. Să spun, împreună cu un autor de la începutul secolului XX, în loc de explicație, că „totul atîrnă de la vîrsta inimii”? A lui e, de la început, în plină toamnă. De ce? Motivul invocat: absența iubitei, despre care nu știm dacă l-a părăsit, a plecat în altă parte, a murit. Un răspuns ar putea fi chiar „Plumb”, în care - s-ar părea - rescrie, mai bărbătește, aceeași întîmplare, sau alta similară. Oricum, e vorba
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Jenkins sau Medbh McGlickian. În Punțile Stalinskaya (Editura Brumar, Timișoara, 2004), sunt pomeniți Ray Johnson (inițiatorul mișcării Mail Art), peritextele reproduc, între altele, versuri din Naomi Shihab Nye, Bukovski sau Duchamp, iar în textele poetice propriu-zise sunt citați, amintiți sau invocați Vladimir Hlebnikov, James Duffy, Dick Allan, Bukowski, Dickinson (ca să nu mai vorbim despre românii Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu ori Dan Lungu), în fine, Pădurea metalurgică (Cartea Românească, București, 2008) se deschide cu un motto
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bufon plângând în singurătate", clovni cu "pelerina înăcrită/ de râs", "clownii falșii profeți" (Pune-ți și tu o mască, Interior cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
circulație: zeițe și regine din panteonul egiptean și creștin (Nefertiti, Cleopatra, Estera, Elisabeta, Maria Antoaneta) sau alte figuri istorice și livrești notorii (Evita, Hillary, Anna Karenina, Ana lui Manole, Gioconda, My Fair Lady), așadar reprezentante ale feminității pur-sânge, sunt evocate, invocate sau examinate ca potențial hermeneutic postmodern. În numeroase alte texte ale lui Adi Cristi, erotica se interferează cu reflecția asupra artei și artistului, așa încât discursul ce debutează sub zodia sentimentului viril se termină, adesea, în artă poetică: "în epiderma ta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de joc (Vorbește copilul, Transparență), Dumnezeu rămâne marea Prezență a lumii circumscrise poeziei Carmeliei Leonte, chiar și atunci când aceasta este sau doar pare străbătută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei pânze imbricate. Pe de o parte, rețin atenția numeroasele referințe culturale, de cele mai multe ori interpretate cu finețe și umor de un remarcabil cunoscător al esteticilor (în particular) moderne și postmoderne. În textele fără titlu, numerotate simplu, sunt mai întâi invocați sau interpelați Ulyse și Calypso, Don Quijote și copiii lui Faust, Achim Von Arnim și Creangă, Dostoievski și Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul captiv în atelier... redă apoi succint și interpretează cu gust detalii biografice (mai mult sau mai puțin picante
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar) câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanțări până la epuizarea lor". La fel, noctambulismul invocat adesea și în cărțile anterioare pare a deveni acum starea onto-poetică de recurență a unui individ frământat în permanență de preocuparea creației care să dea sens și mai ales să vindece ființa de frigul incertitudinilor: Pe un munte de sare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale lui Edouard Drumont (mai ales în Sfîrșitul lumii), denunțarea Puterii evreiești este strîns asociată unei tentative de analiză cvasiclinică a ceea ce este descris ca un inexorabil proces de descompunere. De fapt, deși tonul păstrează în el ceva apocaliptic, aspectele invocate, foarte caracteristice și foarte bine percepute, țin de instaurarea a ceea ce s-ar putea numi "Franța burgheză", de emergența unor structuri sociale noi, legate de dezvoltarea capitalismului industrial și comercial. Fie că e vorba de dominația Banului, de escrocheriile speculațiilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lucru pe seama ideologiei comuniste. Paradoxal e că în timp ce regimul stimula un anume naționalism, susceptibil a sprijini discursul puterii, el bloca orice șansă de dialog real și orice posibilitate de a întemeia un alt discurs. Un fals concept al armoniei sociale, invocat doar în culise, trebuia să ofere, la nevoie, o explicație. Nu era cazul să se mai vorbească despre granițe (ele fuseseră trasate pentru totdeauna, ca și drepturile puterii), nici despre adevăratele probleme ale minorităților (acestea au fost rezolvate, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revoluția trebuie să fie o sinteză, sub semnul Unirii, ca mijloc indispensabil de a garanta acele "condiții" de putere, dincolo de care nu se putea închipui izbânda revoluției. Sunt ele împlinite acuma? Se poate spune, în perspectiva timpului scurs de la analiza invocată, că acel ideal a fost realizat în parte la 1918, că desăvârșirea proiectului, în diverse registre ale vieții sociale, trebuia să fie opera perioadei ce a urmat, dar că împrejurările au fost cu totul nefavorabile, antrenând convulsii și în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
absența subvențiilor. Însă, în anii ’90, modelul a intrat într-o anumită criză, fiind etichetat drept o structură narativă simplificatoare despre dezvoltare (development narrative): „voci” multiple au susținut, pe baza unor evaluări separate, că succesul nu depinde de mecanismele comunitare invocate, ci de capacitatea instituției de a menține costurile scăzute, de a oferi împrumuturi atractive calibrate la potențialul de economisire-investiție al clienților și de a pune presiune asupra acestora din urmă pentru a returna împrumuturile. Sunt probabil exagerări - după cum au recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mod sistematic acordă note mari este probabil să fie compensată de aceea a evaluatorilor mai severi, în așa fel încât, la nivelul fiecărui proiect evaluat, influența stilului evaluatorului să fie neglijabilă. Acest fapt se întâmplă în cazul majorității proiectelor: indexul invocat aici prezintă o distribuție normală, în jurul unei medii de 7,8-8 (vezi figura 1). Aceste proiecte au fost evaluate fie de evaluatori cu o severitate moderată, fie de perechi de evaluatori care și-au compensat unul altuia tendințele extreme (permisivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
modeste în cadrul unor volume colective care iau forma unor generalități acceptate. Cartea lui Durand și Weil (1990) consacră un capitol acestei teme, dar numai pentru a ajunge la constatarea imposibilității de a edifica o sociologie a culturii... Care sunt motivele invocate? În principal, hegemonia sociologiei loisir-urilor, fondată pe conceptul "culturii de masă"; în egală măsură, o puternică dispersie disciplinară între diferite sociologii: artă, literatură, sport, cotidian, sociabilitate, socializare, științe, migrații... Un alt exemplu: Tratatul de sociologie coordonat de Boudon (1992
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
publice (Heinich, 1998). Înțelegerea fără actori Oricât de uimitor ar putea părea, sociologia comprehensivă nu face întotdeauna mare caz de afirmațiile actorilor, și asta pe linia clasicilor. Mai puțin frapant la Durkheim, acest lucru este mai surprinzător la Weber: "Motivele invocate sau refulările (motive nemărturisite) îi ascund de prea multe ori agentului însuși ansamblul real în care își desfășoară activitatea, încât mărturiile, chiar cele mai sincere subiectiv, nu au decât o valoare relativă". Max Weber, 1995, p. 36. "Toate chestiunile legate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unor superstiții și obiceiuri. În unele locuri continuă să mai fie aprinse focuri în noaptea de Paști (com. Rădășeni, jud. Suceava, de exemplu) și să fie păzite cu strășnicie. Însă nimeni nu mai cunoaște semnificația originară a acestui fapt. Motivația invocată acum este una de felul următor: "așa făceau bătrânii noștri", "am auzit că este bine" sau, pur și simplu, "așa se face". Focul are utilizări cu semnificații speciale, mai ales în practicile magice, vrăjitorești și divinatorii. El este "ingredientul" principal
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
p. 145). Proverbul ar fi în opinia autorului expresia verbală a unei solidarități de tip organic. Așa putem explica de ce în societățile moderne, caracterizate printr-o solidaritate mecanică, nu se mai creează producții de acest gen. 263 Cel mai des invocate probleme cu care se confruntă cei ce se îndeletnicesc cu practica divinației sunt legate de tripticul existențial uman (naștere, nuntă, moarte), urmate de cele socio-juridice. Preocuparea actuală a oamenilor pentru aspecte atât de familiare le subliniază, de fapt, importanța. Omul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
violență fizică? să includem și violența "morală"? Cercetările mondiale sunt foarte diverse și avem de-a face cu un câmp semantic vast: hărțuire și brutalitate, tulburări de comportament, purtare necuviincioasă, chiar scandal, indisciplină, infracțiune sau delincvență sunt, pe rând, termeni invocați. Să fie o simplă chestiune de cuvinte fără interes practic? La urma urmei, ar spune dascălul și elevul care suferă de pe urma uneia dintre aceste forme de "violență", nu contează! Important e să înceteze. Totuși, iar aceasta va fi miza capitolului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a doua fază poate fi abordarea unui punct de vedere tolerant, dar simultan critic și circumspect. Dispariția umanului (teoriile precum: disoluția eului, dematerializarea trupului sau diseminarea conștiințeiă nu poate fi un proces practic complet, indiferent de situația sau de finalitatea invocate, de valența negativă sau pozitivă implicată. Dimpotrivă, promovarea și deplângerea acestei idei sunt ambele fenomene de negare a umanului însuși. În contextul unor discursuri extreme, care învestesc în tehnoștiință speranța găsirii naturii „ultime” a corporealității și a universului însuși, considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unui muzeu simpla prezentare prin acroșaj a operei de artă nu mai este suficientă: publicul vrea să cunoască mai mult, să învețe, dar și să se relaxeze. Astfel, pornind de la această afirmație, putem spune că "unele dintre cele mai des invocate motive pentru care publicul se îndreaptă către muzee sînt: operele de artă în sine, educația și plăcerea"8. Interacțiunea joacă în acest context un rol determinant, ea poate comunica publicului un sentiment de valorizare și de apartenență, poate să favorizeze
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
mele" (Ronsetul 44), "Doar spinii-au mai ràmas de așezat,/ càmașa doar de aruncat la gloatà./ În trupul care nu-i decît o cioatà/ mi-e sîngele cu tine botezat..." (Ronsetul 45). Nu întîmplàtor, forma ronsetului gàzduiește texte de descîntec, invocații càtre o divinitate obosità, pentru a reașeza lumea; filonul expresionist, blagian chiar, pe care critica l-a citit în lirica lui Bàdescu încà de la primele volume, continuà sà țeasà, ascuns, metaforele: "Așazà, Doamne, lumea cum am vrut!/ Veacul se duce
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
în care atenția ne-a fost atrasă asupra lor din alte cauze. Mai general, fenomenele inconștiente privilegiate, cele susceptibile de a deveni conștiente sunt cele care, direct sau indirect, ne afectează cel mai profund sensibilitatea. Poate vă miră să vedeți invocată sensibilitatea atunci când vorbim de demonstrații matematice, care par să nu prezinte interes decât pentru inteligență. Dar asta ar însemna să uităm sentimentul frumuseții matematice, al armoniei numerelor și formelor, al eleganței geometrice. Este un sentiment estetic veritabil pe care toți
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
turbarea zeloților ne lasă mărturie chiar și marele plăsmuitor ivrit J. Fla-vius care, în lucrarea Antichități iudaice, in Cartea XVlll, capitolul l, la pagina 442 scrie: ,,În iureșul atacurilor date de tîlhari, au fost răpuși numeroși bărbați de frun-te, pretextul invocat fiind lupta pentru libertate, dar adevăratul motiv era setea de cîștig. De aceea au izbucnit răscoale care au provocat măceluri publice, îndreptate fie împotriva concetățenilor(căci aveau ambiția de a nu-și lăsa în viață nici un adversar), fie împotriva dușmanilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
săbiilor pentru a perpetua o stare de tiranie și îndobitocire absolută asupra popoarelor din imperiul roman. Despre această scriere nu există nici o menționare afară de cele mozaice plăsmuite de ivriți în secolele l și ll ale erei noastre. Născocirea este o invocată traducere a Torei și Talmudului făcută în Alexandria de către rabinii mozaici în secolul lV sau lll î.e.n. în grija lor fără margini, astfel ca Neamurile ,,să o ducă numai bine” și să aibă la ce se gîndi și gudura. Dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în toată starea...socotindu-să ca chiar gospodari și însurăței, cum erau numiți tinerii căsătoriți, care într-un interval scurt de timp, de numai 6 ani, însumau, în satul Belcești, un număr de 101 noi plătitori de bir. Pe lângă aceștia, documentul invocat menționează alți 12 căpătăieri, care au fost înscriși la bir, iar în urma reviziei făcute de comisia centrală, numărul birnicilor proveniți din căpătăieri a crescut cu încă 744. Interesantă, de asemenea, este ascensiunea în plan socialeconomic a unor elemente din lumea
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]