8,858 matches
-
Zacharia al-Zubaidi a fost arestat. Dar e altceva, pentru că Autoritatea Palestiniană nu are de fapt autoritate. Nu mă poate proteja de armata israeliană atunci când intră în Jenin. Nu poate ajuta pe cineva care e luat prizonier. Nu poate împiedica armata israeliană să intre in Jenin. Aici, totul e sub controlul armatei israeliene. Peste tot în media auzi de Autoritatea Palestiniană, îi vezi cum cer drepturi la ONU și așa mai departe, dar astea sunt glume! Dacă ieși pe stradă, lucrurile stau
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
nu are de fapt autoritate. Nu mă poate proteja de armata israeliană atunci când intră în Jenin. Nu poate ajuta pe cineva care e luat prizonier. Nu poate împiedica armata israeliană să intre in Jenin. Aici, totul e sub controlul armatei israeliene. Peste tot în media auzi de Autoritatea Palestiniană, îi vezi cum cer drepturi la ONU și așa mai departe, dar astea sunt glume! Dacă ieși pe stradă, lucrurile stau cu totul altfel. Dar trebuie să spun că după proiectul nostru
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
nu se gândesc decât la moarte, care vor să se sinucidă în Tel Aviv și care urăsc evreii. Dar asta nu-i adevărat! Prin arta noastră putem să spunem că suntem oameni, ca nu avem nimic cu evreii, nici măcar cu israelienii. Lupta noastră e împotriva celor care ne iau libertatea! Eu locuiesc în Jenin, iar de aici până la Haifa se face o oră cu mașina. Acolo e marea. Iar eu n-am văzut niciodată marea în viața mea! Nu pot să
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
a întors la Polonia și a vrut să emigreze în Israel, dar a fost refuzat. În 1950, Serciuk a obținut un pașaport și a mers în Israel. Imediat după sosirea în Israel, el a fost înrolat că soldat în armata israeliană. După serviciul militar, s-a căsătorit, stabilit în Yad Eliyahu în Țel Aviv și a început activitatea de afaceri și antreprenoriat. De-a lungul anilor, Serciuk a mers la Europa de mai multe ori pentru a depune mărturie în procesele
Iosif Serciuk () [Corola-website/Science/330767_a_332096]
-
fost singurul martor de urmărire penală. După ce Raschendorfer a fost condamnat la închisoare pe viață, lui Serciuk i-a fost acordat un premiu special de la Departamentul pentru Investigarea Crimelor Naziste al Poliției statului Israel. În 1967, Levi Eshkol, prim-ministrul israelian, i-a dat Medalia Luptătorilr contra Naziștilor, iar în 1968 a primit în plus Fighters Medal. Joseph Serciuk a murit în 1993, în Țel Aviv, la vârsta de 74. El a fost căsătorit, si a lăsat în urmă nouă copii
Iosif Serciuk () [Corola-website/Science/330767_a_332096]
-
ज़ूबिन मेहता, născut la 29 aprilie 1936 la Mumbai) este un dirijor indian de muzică clasică, fiu al etniei parși. A fost dirijorul Filarmonicii din New York, este directorul muzical pe viață al Filarmonicii Israeliene din Țel Aviv, dirijorul principal al Operei din Valencia și prim-dirijorul Festivalului Maggio Musicale din Florența. Mehta posedă cetățenia indiană și nord-americană. s-a născut într-o familie parși bine situată din Mumbai,India, ca fiu al lui Mehli
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
medicină, dar s-a răsgândit și la 18 ani a început studii de muzică la Academia de muzică din Viena cu dirijorul Hans Swarowski. A fost coleg în acei ani cu dirijorul italian Claudio Abbado și cu pianistul și dirijorul israelian Daniel Barenboim Prima sa soție, începând din anul 1958, a fost soprana canadiană Carmen Lasky. Lor li s-a născut un fiu, Mervon, si o fiică, Zarina. În 1964 au divorțat. După doi ani, Carmen Lasky s-a măritat cu
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
New York și a rămas în post până la demisia să în anul 1991, fiind cel care a îndeplinit cei mai mulți ani această funcție. În această calitate, în 1978, Filarmonica din New York a dat un concert rămas în istorie cu pianistul Vladimir Horowitz. Orchestră Filarmonica Israeliană din Țel Aviv l-a angajat pe Mehta în anul 1969 că consilier muzical, iar din anul 1977 ca director muzical. În 1981 i s-a acordat această funcție pe viață. Începând din anul 1985 Zubin Mehta este și prim-
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
de persoane ucise în războaiele din fosta Iugoslavie. La 29 august 1999 Mehta a dirijat la Weimar, în vecinătatea fostului lagăr de concentrare nazist de la Buchenwald, Simfonia a 2-a de Mahler cu Orchestră de Stat a Bavariei și Filarmonica israeliană. În anul 1984 el a efectuat cu Filarmonica din New York un un turneu în orașul său natal Mumbai, si a realizat apoi acolo un nou turneu de concerte cu Filarmonica israeliană în noiembrie-decembrie 1994, împreună cu soliștii Itzhak Perlman și Gil Shaham. În
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
-a de Mahler cu Orchestră de Stat a Bavariei și Filarmonica israeliană. În anul 1984 el a efectuat cu Filarmonica din New York un un turneu în orașul său natal Mumbai, si a realizat apoi acolo un nou turneu de concerte cu Filarmonica israeliană în noiembrie-decembrie 1994, împreună cu soliștii Itzhak Perlman și Gil Shaham. În anii 1997 și 1998 Mehta a colaborat cu regizorul chinez Zhang Yimou la o producție a operei "Turandot" de Puccini, care a fost reprezentată la Florența, si apoi în
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
convingerile. În perioada 1977-1991 Edward Said a fost membru în Consiliul Național Palestinian, un parlament provizoriu creat cu scopul de a susține dreptul de autodeterminare al poporului palestinian și crearea unui stat palestinian independent. În ciuda numeroaselor critici anticoloniale la adresa politicilor israeliene, Said nu a negat niciodată dreptul statului Israel de a exista, însă a afirmat într-un interviu acordat ziarului The Guardian că "“Eu nu le neg cerințele, dar nu pot să nu observ că acestea presupun întotdeauna deposedarea palestinienilor”" . Acesta
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
că i-ar fi trădat pe refugiații palestinieni, cărora nu le-a susținut dreptul la reîntoarcere pe teritoriile care le aparținuseră în drept până în 1967. De asemenea, Said considera că Arafat nu acordă suficientă atenție amenințării reprezentate de extinderea coloniilor israeliene din teritoriile palestinene ocupate după 1967 de către Israel. Într-un articol publicat în 1994 în London Review of Books, Said afirmă că "“negociatorii palestinieni de la Oslo, nesiguri de cauza, realizările și istoria lor personală, au confundat nevoia personală de afirmare
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
cu o victorie politică reală. [...] Pierderile, suferința și viitorul poporului palestinian au fost înmânate Israelului pentru a le întrebuința așa cum consideră de cuvință.”" Astfel de afirmații i-au adus lui Edward Said noi inamici, atât din partea celor care susțineau politica israeliană dar totodată, din partea liderilor Autorității Palestiniene. În 2003, cu puțin înainte să înceteze din viață, Said a pus bazele, împreună cu Haidar Abdel-Shafi, Ibrahim Dakak și Mustafa Barghouti, pentru o nouă organizație politică numită Al-Mubadara (Inițiativa Națională Palestiniană), condusă de Mustafa
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
lui Edward Said", unde îi aduce prietenului său un ultim omagiu: "“Odată cu moartea sa, națiunea palestiniană și-a pierdut cea mai articulată voce din emisfera Nordică, o lume în care, în ansamblu, continua suferință a palestinienilor este ignorată. Pentru oficialii israelieni palestinienii nu sunt văzuți ca oameni; pentru oficialii americani, ei sunt teroriști; pentru regimurile arabe corupte sunt o sursă de rușine. In ultimele sale articole, Said a denunțat vehement războiul împotriva Irakului și pe apologeții acestuia. Acesta a militat pentru
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
cu sistemul introdus de rabinul Shapira, considerând că nu se accentua destul disciplină învățăturii în sine și că trebuia acordat un mai mare loc literaturii religioase hasidice. O soră a sa, Rahel Liquernik, a fost soacra activistului sionist și politicianului israelian Yitzhak Artzi și bunica din partea mamei a cantautorului israelian Shlomo Artzi.
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
se accentua destul disciplină învățăturii în sine și că trebuia acordat un mai mare loc literaturii religioase hasidice. O soră a sa, Rahel Liquernik, a fost soacra activistului sionist și politicianului israelian Yitzhak Artzi și bunica din partea mamei a cantautorului israelian Shlomo Artzi.
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
The este un cotidian israelian independent în limba engleză, disponibil pe internet, care apare la Ierusalim. El posedă și o ediție hebdomadară internațională în engleză "The Weekly", precum și în limba franceză, de asemenea un magazin lunar IVRIT în ebraică ușoară, la îndemâna celor ce vor să
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
după cutremurul de pământ din anul 1927 (care atinsese gradul 6,25 pe scara Richter) i-a întărit în mod special fundațiile și zidurile. Liderul arab palestinean Abd al Kader al Husseini și-a asumat răspunderea asupra atentatului. După istoricul israelian Uri Milstein, bomba a fost preparată de Fawzi el Kutub, specialist palestinian în explozive, zis „Inginerul”, care fusese antrenat în trecut de naziști, și care acționase în complicitate cu doi dezertori britanici, caporalul Peter Marsden și căpitanul Eddie Brown. În ciuda
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
Israel a lui "Wall Street Journal Europe". În anii 2010 linia politică a ziarului a devenit centristă, găzduind articole din ambele principale tabere politice. În domeniul economiei ziarul susține poziții apropiate de neoliberalism. El se pronunță pentru reforma sistemului economic israelian, pentru controlul strict al cheltuielilor publice, limitarea ajutoarelor sociale, diminuarea impozitelor și adoptarea de legi contra creării de companii monopolistice. Ziarul "Jerusalem Post" concurează cu ziarul liberal de stânga "Haaretz" din Tel Aviv, care posedă o ediție în limba engleză
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
și adoptarea de legi contra creării de companii monopolistice. Ziarul "Jerusalem Post" concurează cu ziarul liberal de stânga "Haaretz" din Tel Aviv, care posedă o ediție în limba engleză, înființată de David Landau începând din anii 1990. Ca toate cotidienele israeliene, ziarul apare în toate zilele săptămânii în afara zilei de odihnă legale, sâmbăta, și a sărbătorilor legale evreiești din Israel. Actualul redactor șef al ziarului este Steve Linde. Ziarul are o difuzare de 11.000-15.000 în Israel și de 26
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
este de 481 hectare, area clădită întinzându-se pe 15 hectare. 42% din pământurile locuitorilor și zona siturilor arheologice sunt în aria C stabilită de acordurile de la Oslo dintre Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei ca fiind sub control militar israelian. Localitatea propriu zisă se află în aria A controlată exclusiv de catre Autoritatea Palestiniană. Din anul 1997 a primit statutul de municipiu. Numele localității păstrează numele greco-roman Sevaste sau Sebaste primit de orașul antic Samaria în timpul lui Irod cel Mare în
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
jur. Într-un oraș dinamic și plin de culoare, opt tineri singuri caută dragostea, prietenia și, mai mult, se caută pe sine. Unii dintre ei vor găsi ceea ce își doresc, în timp ce alții vor continua căutarea. Producția are la bază formatul israelian "Matay nitnashek" și a fost adaptat de către HBO și în Ungaria, Polonia și Cehia. Filmările pentru serial au durat 11 săptămâni și s-au desfășurat în 57 de locații, aflate, în mare parte, în București. La filmări au participat 70
Rămâi cu mine () [Corola-website/Science/330444_a_331773]
-
ani la Universitatea din Damasc. Aici își va petrece anii de studenție în mijlocul a numeroase dezbateri precum cea dintre naționaliștii naserieni și cei baatiști, cea dintre seculariști și islamiști, precum și alte dezbateri legate de atitudinea către Vest și asupra ocupării israeliene a Palestinei. În 1965 decide să vadă lumea europeană, incepand o călătorie ce-l va duce prin Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Germania, Franța, Belgia și Olanda. Pentru ași asigura traiul lucrează clandestin la negru în varii domenii, inclusiv că spălător de
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]
-
la data nașterii mele, deoarece primele imagini pe care mi le pot aminti sunt evenimentele de la 1948. Gândurile și amintirile mele pornesc din 48’. La vârsta de 9 ani, regiunea în care acesta locuia devine parte integrală a noului stat israelian în urma unui război sângeros. În aceeași perioadă și-a descoperit menirea în viață, înclinația spre poezie. Într-o zi, profesorul de arabă din școala elementară spune în mod dramatic clasei că acolo se afla un poet. Elevii s-au uitat
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
versurile în întreaga regiune și a fost de mai multe ori închis pentru opera sa cu influențe politice. Mai târziu este recunoscut drept un poet valoros și un intelectual. Astfel că avea să cunoască mai mulți lideri politici palestinieni și israelieni ., La început totul era o chestiune de supraviețuire, doar să stai în patria ta apoi să descoperi că meriți mai mult. Nu doar să locuiești în patria ta, dar să trăiești liber și tratat în mod egal. Deci, limba devine
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]