9,370 matches
-
într-o zonă de podiș și dealuri subcarpatice (podișul Sucevei). În nord, comuna se învecinează cu teritoriul comunei Ciprian Porumbescu; în nord-est, comuna se învecinează cu teritoriul comunei Moara; în sud-est, comuna Drăgoiești se învecinează cu comunele Horodniceni și Cornu Luncii. În partea de vest comuna se învecinează cu teritoriul comunei Berchișești. Satul Drăgoiești este încărcat de istorie. Zona geografică a oferit condiții de locuire din cele mai vechi timpuri. Așezări din epoca bronzului, din a doua epocă a fierului (Latene
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
mari diferențe de la o lună la alta și de la an la an. Ca fenomene meteorologice întâlnite în localitatea noastră, este semnalată prezența brumei destul de timpurii, în perioada de primăvară și de toamnă, ca și ceața, frecventă mai ales iarna în lunca râului Suceava, dar și a afluenților săi. Înghețul se produce în luna octombrie, ceva mai devreme decât în restul Podișului Sucevei, iar dezghețul se produce destul de târziu, la sfârșitul lunii martie. Rețeaua hidrografică este compusă din râul Suceava, în cursul
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
ha, din care: • 2.770 ha suprafață arabilă; • 766 ha pășuni; • 34 ha fânețe; • 5 ha livezi. Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră ocupă 1.005 ha. În ceea ce privește solurile, predomină solurile argiloiluviale și podzolice, precum și cernoziomurile și aluviale de luncă. Ramura economică de bază este agricultura, urmată de zootehnie. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dărmănești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,08
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
Suceava, la granița cu județul Botoșani. Poziția matematică este dată de coordonatele geografice de 47°65’ latitudine nordică și 26°42’ longitudine estică. Teritoriul comunei este situat pe malul drept al râului Siret, la contactul podișului Dragomirnei( Podișul Sucevei) cu lunca Șiretului. La nord, comuna Dumbrăveni se învecinează cu comună Siminicea. La nord-est, pe o fâșie îngustă, se învecinează cu comună Adâncata. La est se învecinează cu comună Vlădeni din județul Botoșani. Limită estică a fost trasata pe malul estic al
Comuna Dumbrăveni, Suceava () [Corola-website/Science/301951_a_303280]
-
m în vest. Relieful prezintă o înclinare ușoară de la vest la est și de la nord la sud, lucru pus în evidența de scurgerea apelor din zonă. Microrelieful este reprezentat de Valea Oltului și zona de terasă, ambele făcând parte din Lunca Oltului. În marea lui majoritate, relieful este plan, presărat cu mici zone de terase provenite din tasarea stratului de loess. Fruntea terasei de 3-5 m, este pusă bine în evidență în zona de est, având unele zone care au fost
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
cu Comună Horodnic de Sus, la est cu Comună Volovat și Municipiul Rădăuți și la vest cu Comună Sucevita. b. Forme de relief, fauna, vegetația - specificități, influențe Fiind amplasată la confluienta râurilor Sucevita și Suceava, Comuna Marginea se constituie pe luncile și terasele acestora. În lungul pârâului Sucevita se întâlnesc două nivele de teren cu altitudine între 275 și 350 de metri. Relieful Morfologic teritoriul administrativ al comunei Marginea este situat pe două unități majore de relief și anume Carpații Orientali
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
limita administrativă între județele Neamț și Suceava. (2) Comuna Râșca, al cărei nucleu artistic, cultural și spiritual este Sfânta Mănăstire Râșca, este așezată în depresiunea cu același nume, ce face trecerea de la Carpații Orientali la Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovenesc și lunca râului Moldova. Din punct de vedere administrativ, se învecinează cu urmatoarele comune: Bogdănești, Baia, Cornu Luncii, Mălini și Boroaia (din județul Suceava) și Vânători și Pipirig (din județul Neamț). Din punct de vedere genetic, Depresiunea Râșca a luat naștere prin
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
spiritual este Sfânta Mănăstire Râșca, este așezată în depresiunea cu același nume, ce face trecerea de la Carpații Orientali la Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovenesc și lunca râului Moldova. Din punct de vedere administrativ, se învecinează cu urmatoarele comune: Bogdănești, Baia, Cornu Luncii, Mălini și Boroaia (din județul Suceava) și Vânători și Pipirig (din județul Neamț). Din punct de vedere genetic, Depresiunea Râșca a luat naștere prin eroziune selectivă, fiind o depresiune de contact litologic dezvoltată la linia a două domenii geologice diferite
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Bujoreni este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Bogdănești, Bujoreni, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni (reședința). Comuna "Bujoreni" este situată pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului Vâlcea), în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (drumul național DN7
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului Vâlcea), în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (drumul național DN7 Râmnicu Vâlcea - Sibiu). Comuna "Bujoreni" include localitățile Bogdănești, Bujoreni, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni. Datorită poziției sale geografice, comuna "Bujoreni" s-a aflat pe ruta de acces a armatelor romane conduse de împăratul Traian în cel de-al doilea război dintre Imperiul Roman și Dacia (105 - 106 d.
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
din partea de nord a județului Olt. Cu o veche istorie, atestată de numeroase monumente, așezarea își găsește originea în vremurile îndepărtate ale preistoriei. Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au stabilit aici, datorită condițiilor favorabile de trai, reprezentate de lunca apropiată a Oltului, cursuri de apă domoale, cu debit mic dar permanent, solul fertil al regiunii și terasele cu numeroase izvoare, favorabile cultivării viței de vie, pomilor fructiferi și grădinilor de legume. În sedimentele care formează Piemontul Getic se găsește
Runcu Mare, Olt () [Corola-website/Science/302012_a_303341]
-
s-au unit abia la sfârșitul secolului 19 pentru că așezarea satului a fost probabil la început pe dealuri pentru a că sătenii să fie protejați de atacurile pasei de Vidin frecvente în veacurile trecute. Din spusele bătrânilor așezarea satului pe lunca râului Cerna s-ar fi făcut în vremea lui Cuza. Pe dealurile din jurul satului cresc livezi de pomi fructiferi iar pe crestele dealurilor se află păduri seculare de fagi și goruni alături de carpen, frasin și ulm. Satul are 5 cătune
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
și grădinile ilustrează gusturile, interesele și aspirațiile monarhilor din familia Habsburg. Palatul se află la vest de centrul orașului Viena, în cartierul Hietzing. Până în 1642 se numea "Katterburg". În anul 1569, împăratul Maximilian al II-lea a cumpărat o întinsă luncă inundabilă a râului Wien aflată sub un deal situat între Meidling și Hietzing, în care fostul proprietar construise în 1548 un conac numit "Katterburg". Împăratul a poruncit ca zona să fie împrejmuită și a dispus să se aducă acolo fazani
Palatul Schönbrunn () [Corola-website/Science/296755_a_298084]
-
constituit din 6 șiruri a cate 7 tamburi de calcar. În preajmă, pe altă terasă, întalnim cel de-al patrulea sanctuar a cărui orientare este NE - SV; el are în componență 6 rânduri a câte 6 tamburi fiecare. Începând din Lunca Grădiștii și până lângă zidul sudic al cetății dacice și ramura de vest a buclei sale, drumul era pavat cu piatră locală. Astăzi din tronsonul drumului pavat cu lespezi de calcar și mărginit de borduri este vizibilă doar porțiunea care
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
Fizeșu Gherlii (în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Bonț, Fizeșu Gherlii (reședința), Lunca Bonțului, Nicula și Săcălaia. Pe teritoriul comunei a fost descoperit un depozit de bronzuri (sec.IX î.C.), ce cuprinde fragmente de căldărușe, cupe hemisferice, brățări, fibule, vârfuri de suliță etc. Un element extrem de interesant este dat de faptul că
Comuna Fizeșu Gherlii, Cluj () [Corola-website/Science/300329_a_301658]
-
Așezată pe drumul național DN 1 și european E 60 ce leagă Cluj-Napoca de Oradea, aproape la jumătatea distanței dintre cele două reședințe de județ. Amplasată de o parte și de cealaltă a râului Crișul Repede, cu casele înșiruite în luncă sau împrăștiate pe pantele mai domoale ce coboară la nord de Vârful Vlădeasa și la sud de Munții Meseș și Plopiș, comuna este în mare parte răsfirată, fiind formată din satele: Negreni, Bucea și Prelucele. Pe lângă acestea, mai are 33
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
de municipiul Dej. Relieful aparține Podișului Someșan din Depresiunea Colinară a Transilvaniei, cuprinzând dealuri cu altitudini de 300-600m, printre acestea fiind: Cornul Fundăturii-571m, D.Măgura, D.Jiuța, D.Laz, D.Coasta Mare. De-a lungul râului Sălătruc se află o luncă asimetrică, cu lățime de până la 0,7km și cu lățimea mai mare în aval de confluența cu Valea Gugii. Rocile care apar pe teritoriul satului fac parte din categoria rocilor sedimentare: argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri. Legat de formațiunile
Rugășești, Cluj () [Corola-website/Science/300350_a_301679]
-
o serie de arbuști cum ar fi păducelul, alunul, etc.; mai rar pot fi întâlnite ulmul, plopul, salcâmul, mesteacănul, bradul și frasinul. Apare frecvent fenomenul de eroziune, fapt pentru care s-a recurs la împăduriri -plantații de pin. Vegetația de luncă apare de-a lungul văilor Feneșului și Someșului: sălcii, arini, trestie, papură, rogoz. Între Valea Popii și Luna de Sus a fost descoperită în 28 mai 1939 de către botanistul Nyárády Antal, un exemplar unicat de Hieracium X auriculoides Lang. var.
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010: Masivul de sare de la Valea Florilor, de forma ovalizată, apare foarte aproape de suprafață, uneori la abea 0,5 m adâncime, în luncile Văilor Bogomirii (Călmanilor) și Lupului. Sarea gema străpunge stratele acoperitoare tortonian-sarmațiene, în sâmburele anticlinalului diapir Cojocna-Valea Florilor. Diapirul de sare, lung de 2 km și lat de 0,1-0,5 km, este acoperit de strate subțiri argilo-marnoase. Grosimea masivului este
Valea Florilor, Cluj () [Corola-website/Science/300361_a_301690]
-
Băcelul aparținea de comuna Chichiș, având ca, “primar” pe Dimitrie Cimpoieș. La Marea Unire din 1 Decembrie, locuitorii din Băcel au plecat în număr foarte mare la Alba Iulia, pe jos. Dintre aceștia menționăm pe: Gheorghe Iuga sau “moșu de pe luncă”, Gheorghe Comanița de doar 19 ani, Gheorghe Vlad, toți fiind conduși de Gheorghe Comaniță. Aceștia au elaborat un document numit “Hotărârea noastră” care a fost semnat de 193 de persoane printre care parohul Moise Grecean și profesoara Lucreția Grecean. Documentul
Băcel, Covasna () [Corola-website/Science/300370_a_301699]
-
și profesoara Lucreția Grecean. Documentul se află la Muzeul din Alba Iulia și arată dorința băcelenilor de unire cu patria mamă, România. Satul este unul alungit pe malul stâng al Râului Negru, de el fiind alipit un sat mai mic, Lunca Mărcușului Satul are o populație de 622 de locuitori (2002). Satul are o școală generală, un dispensar, o grădiniță, un teren de fotbal,o fabrică de ambalat zahar și multe lacuri de agrement. Istoria școlii din Băcel este una la fel de
Băcel, Covasna () [Corola-website/Science/300370_a_301699]
-
respectiv Culuarul Someșului, care reprezintă aproximativ 13% din suprafața sa, și una colinară, respectiv Dealurile Dejului, care reprezintă aproximativ 87% din suprafața sa. Culoarul Someșului are aspect terasat și o lățime medie de 1,5-2 km. Prima terasă, cea de luncă, are o lățime medie de aproximativ 700 metri și o altitudine de 230-235 metri (2-3 metri față de Someș). A doua terasă a culuarului, are o lățime medie de aproximativ 600 metri și o altitudine de 240-250 metri (8-12 metri față de
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
de către localnici. Apele de suprafață sânt reprezentate de văile Văcăreț și Sărături aparținătoare bazinului hidrografic al Someșului. Toate au debite inconsecvente, semipermanente, torențiale în timpul ploilor. Someșul are un debit de aproximativ 72 m3 și, mai ales primăvara și toamna, inundă lunca. Datorită depunerilor de aluviuni, fundul albiei sale minore s-a ridicat astfel încât, la debite mari, apele se revarsă producând înundații și pagube. Cea mai mare inundație cunoscută s-a produs în mai 1970, când nivelul apelor a atins peste 8
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
zona Biborțeni , deține o vegetație spontană relativ bogată, conținând și specii ocrotite. Luna pârâului este ocupată în mare parte de fânețe, iar în zonele joase, cu o vegetație caracteristică șesurilor aluvionare (milaștini, stufărișuri). O caracteristică aparte este faptul că deasupra luncii lipsește etajul dealurilor piemontane. Locul lor este ocupat direct de etajul natural al pădurilor foioase spontane (fag, carpen, gorun, cer, stejar). Pe partea de nord a albiei, pe dealul Tirco se găsește un pinet artificial conținând speciile Pinus silvestris și
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
acestora. Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany. Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, în monografia comunei natale, afirmă că de numele localității sunt legate mai multe ipoteze: în vechime locuitorii aveau așezate gospodăriile pe dealurile dimprejur (Dealul Almas), actualele lunci fiind acoperite de apă; oamenii se deplasau folosind bărcile și de la acestea ar fi venit numele Barcani ("barcă"); aici ar fi existat un turc numit Barcan, de unde a venit numele comunei; aici a fost o fabrică de borcane (glajarie) și
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]