8,714 matches
-
făptura divină, cât și pentru omul care tinde la în-dumnezeire. Pentru a cunoaște binele și răul are loc înfruptarea dintr-un măr, mărul simbolizând veșnica reînnoire a pământescului, dar și germenele revelației divine: Colo sus la răsărit, / Este-un măr mândru-nflorit; / La tulpina mărului / Este-o masă de mătasă. / Dar la-ntâiul colț de masă / Șade zău / Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de masă / Șade Pătru și Sân-Petru/ L-al al treilea colț de masă / Șade Ion, Sânt-Ion, / L-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă rotilată, / Galbănă de t`atră (piatră), / Da` în cornu mesei / Pomuț rămurat / De poame-ncărcat. / Drumari pe drum trece / Și poame culege / Pe mânuri, p-în sânuri. / Luna-n drum le-o stat, / Mândru i-o-ntrebat: Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate în colindă printr-o adevărată simbolistică a "furtului", ca figurare a lumii căzute
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i vremea de-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Cu cănafi până-n pământ. / Și sculați și slugile / Să măture curțile, / Că-naintea istor curți / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-argintiți. / La mijlocul merilor, / Merilor și-a perilor, / Este-o masă rotilată, / De îngeri împrejurată. / La mijlocu-acelei mese / Șed Ion / Sânt Ion, / Nânașul lui Dumnezeu, / Și cu scump finuțul său. / Iar în partea cealalaltă / Șede Maica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cerbul Carpații, / Ca să joace la toți frații, / Cu covor împiestrițat, / Cu luceferi înstelat. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Pe câmpul cu floriceli, / Pe ape cu pietriceli, / Din copite scânteia, / Cărările deschidea.../ Lumea-ntreagă bucura. / Ța! / Cerbul când boncăluiește, / Anul Nou, mândru, vestește, / Lumea toată-nveselește! / Ța!..."153 Ritmul bicron, format din două unități de timp inegale, aparținând sistemului "aksák", specific jocului caprei și al cerbului, marchează trecerea din Anul vechi, rotund și desăvârșit, la Anul Nou, abia născut: "Printre brazii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se mire mândrele, / Hai s-o facem roată, roată."154 Dacă jocul cerbului presupune "rotirea" în ambele sensuri, tocmai pentru a menține legăturile dintre vechi și nou, jocul căiuților urmează cursul lucrurilor, simbolizând roata timpului, drămuită de soare: "Frunzuliță arțăraș, / Mândru joc de călărași, / Vin pe drumul dorului / Cu voinicii satului. Frunzuliță mărgărit, / Jocul nostru s-a pornit, / Și iar verde busuioc, / Hai, căiuții, la galop. Frunză verde, foaie lată, / Hai, căiuții, roată, roată, / Numai roata roților;"155 Soarele este prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste / Te-oi îmbrăca / Cu brâu de dragoste te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca Soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare.../ Răsai, soare, frățioare / Cu nouă răzișoare! / Nu știu soarele-o răsărit, / Ori un crai o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vin s-o îmbăta / Și de-aici n-o mai pleca. / Apă, apă, eu te bat, / Eu te desbat! Luați fetelor, și beți, zăboviți și-o să vedeți! / Apă, dulce mergătoare, / Pe sub lună, pe sub soare, / Pe sub cetină de brazi, / S-aduci mândri feciorași. / Apă, apă, eu te bat, / Eu te desbat! / Luați, fetelor, și beți, așteptați și-o să vedeți! / Apă, apă, eu te bat, / Eu te desbat!"164 Soarele este astrul care veghează îndeaproape pragurile de trecere ale vieții. Copilul nou-născut este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
daruri, ca ființă pământeană împlinită, omul se adresează soarelui, alegoric, prin rugăciune: "Sfinte Soare, / Sfinte domn mare, / Sfântă lună și sfinte stele, / Dați-mi bucuriile mele: Să fiu cuminte; Pământule bun, / Învață-mă să cânt; Apă blândă, / Fă-mă fată mândră; / Sfinte Soare, / Sfinte domn mare, / Dă-mi razele tale / Într-o zi bună / Să-mi fac cunună!"166 Soarele omniscient este invocat la cumpenele vieții, pentru ajutor: " Eu de nuntă-s bucuroasă, / Da nu mi-i bărbatu-acasă; / Mi-i bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca soră a soarelui, Ileana Cosânzeana s-a demonstrat că numele Ileana ar proveni din numele grec "Ila" care desemna sora soarelui, Ilios 191 se transformă în zână a apelor, în urma propriului sacrificiu făcut pentru restabilirea ordinii primordiale: Umbla, frate, mândrul soare, / Umbla, frate, să se-nsoare / Nouă ai / Pe nouă cai / Care noaptea pasc în rai. Umbla cerul și pământul / Ca săgeata și ca vântul, / Dar toți caii-și obosea / Și potrivă nu-și găsea / Ca sora sa Ileana, / Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și prin iad încă-ai trecut, / Ce mai zice gândul tău?" / Zice că sufletul meu, / Aleg iadul chiar de viu / Numai singur să nu fiu, / Ci să fiu cu Ileana, / Ileana Cosânzeana!" / Soarele se cobora, / La sora lui se oprea, / Mândră nuntă pregătea, / Pe Ileana și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să nu fiu, / Ci să fiu cu Ileana, / Ileana Cosânzeana!" / Soarele se cobora, / La sora lui se oprea, / Mândră nuntă pregătea, / Pe Ileana și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o lumânare, / Să se vadă ca din soare, / Că intră Malanca-n casă. / Să puie stative, să țasă / Pânză, scoarță, testemele, / Pânzături, catrinți, sumane, / Trase-n furcă de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase / Și la flăcăi drăgăstoase. / Ascultați-o cum urează / De Anul Nou, cum înserează, / Cerul nalt să dăruiască, / Casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din ist sat, / Cu surcele de la lemne, / Cu așchii de la proptele, / Cu sulfină din grădină, / Apă lină din fântână, / Cu pană de liliac, / Bine i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
proptele, / Cu sulfină din grădină, / Apă lină din fântână, / Cu pană de liliac, / Bine i-a dat peste leac."266 În mentalitatea arhaică a țăranului român, figura mitică "Păunașul Codrilor" este un semizeu al codrilor, înfățișat ca un voinic "tânăr, mândru și mintos", "mândru ca păunul și misterios ca Pan, zeul codrilor"267: "Frunzulița bobului, / Veler, Velerița mea, / Dimineața se scula, / Pe ochi negri se spala, / Mâneci albe sufleca, / De colaci se apuca, / De colaci / Din nouă saci. / Ș-o pupăză
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din grădină, / Apă lină din fântână, / Cu pană de liliac, / Bine i-a dat peste leac."266 În mentalitatea arhaică a țăranului român, figura mitică "Păunașul Codrilor" este un semizeu al codrilor, înfățișat ca un voinic "tânăr, mândru și mintos", "mândru ca păunul și misterios ca Pan, zeul codrilor"267: "Frunzulița bobului, / Veler, Velerița mea, / Dimineața se scula, / Pe ochi negri se spala, / Mâneci albe sufleca, / De colaci se apuca, / De colaci / Din nouă saci. / Ș-o pupăză / Dintr-o mierță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ilustrată de înlănțuirea imperativelor care creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu pană mândră, / Ș-apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de n-am rămas / Și-s ca cioara pe obraz."295 Ipostaza cucului mesager este ilustrată de versul-replică, vers construit oximoronic ce exteriorizează și prezentifică frământarea lăuntrică: " Cucule, de unde vii? / De prin munți și de prin vii. De-a mea mândră ce mai știi? Știu bine că-i sănătoasă, / Șade la gherghef și coasă. Nu știu: coasă ori descoasă, / Ori strică niște mătasă / Lăcrămioare știu că varsă. Lacrimi mici ca și bobu / Și ușoare ca plumbu; Unde cad, / Pământul ard, / Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe pervazul ferestrei, / A zis cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși din casă, / Ieși din casă, oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au fătat. Ți-au fătat miei, boierule, / Cu lâna de aur, bălăiori, / Lâna lor e ca mătasea! / Gospodare... / Iepele ți-au fătat, / Căiuți mândri ți-au fătat, / Cu coame aurii, cu steluțe-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au fătat. Ți-au fătat miei, boierule, / Cu lâna de aur, bălăiori, / Lâna lor e ca mătasea! / Gospodare... / Iepele ți-au fătat, / Căiuți mândri ți-au fătat, / Cu coame aurii, cu steluțe-n frunte, / Sirepi cu zvelte crupe! / Iar albinele toate ți-au roit, / Câte trei roiuri la fiecare stup, / Pe fiecare ramă câte patru faguri, / Vor da miere, bliduri pline..."325 La polonezi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În poezia populară, șarpele este prezent ca dușman, ca pericol care pune în dezechilibru ordinea lucrurilor: "În jos înspre răsărit / Este-un măr mândru-nflorit, / Dulce somn de adormit / Și șerpele m-a găsit. / Jumătate m-a mâncat, / Jumătate nu mai poate. / Vină, Doamne, de mă scoate / Din gura șerpelui / Din mâna călăului."363 Sau "Limon, Limon, Dragul mamei, / Ce-ai strigat în gura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
povestește că, odată, când Brahms a participat la un concert în casa lor părintească, ea și cu sora ei, Gretl, l-au așteptat la ușa de la intrare. Brahms le-a luat de mână și ele au urcat cu el treptele, mândre și fericite. „Noi, copiii, am crescut cu adevărat înconjurați de muzică și am cunoscut compozițiile marilor maeștri la vârsta celei mai mari receptivități. Pe deasupra, le-am ascultat interpretate în modul cel mai adecvat de către cei mai serioși artiști. Unii dintre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus multe lucruri de care acum nu îmi mai amintesc. La un moment dat mi-a scăpat exclamația: «Despre ce este vorba? Vreți oare să fiți perfect?» Atunci, el s-a îndreptat mândru și mi-a spus: Firește că vreau să fiu perfect.»“ (Fania Pascal, Meine Erinnerungen an Wittgenstein, în (Hg.) R. Rhees, op. cit., pp. 67-68.) 16 Vezi R. Monk, op. cit., p. 74. 17 Negăsind un tren, la o oră potrivită, pentru o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau crede că este cineva, ci străduința sinceră de a se apropia de adevăr face valoarea omului. Căci nu prin posesie, ci prin cercetarea adevărului se amplifică puterile sale, ceea ce constituie desăvârșirea lui crescândă. Posesia îl face fără grijă, leneș, mândru.“86 Nu este greu să înțelegem însuflețirea lui Wittgenstein. Căci cuvintele lui Lessing exprimă bine semnul sub care stă gândirea lui târzie. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ Cei care au participat la lecțiile pe care le-a ținut Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ar fi bine", ,,s-ar putea", ,,posibil", ,,se recomandă", ,,probabil" etc.); • stimularea motivației școlare și precizarea crizei de timp (,,astăzi", ,,acum", ,,imediat", ,,repede", ,,curând" etc.); • aprecierea efortului depus pentru învățare, nu numai a rezultatului obținut; • adăugarea cuvintelor cu rezonanță afectivă (mândru, avantaj, încredere, merit, interesant, plăcut, etc.) la argumentarea logică. Printre efectele persuasiunii se numără toate schimbările de natură cognitivă, emoțională, motivațională, atitudinală și comportamentală. Indiferent de tematica dezbătută, profesorul trebuie să urmărească cultivarea sentimentelor pozitive la elevi (de prietenie, generozitate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]