8,912 matches
-
discipol al școlii Wu dar care nu pretindea că predă vreun anume stil de Tai Chi Chuan. Există o tendință prezentă, parțial în Asia, dar mai ales în Occident, de a practica Tai Chi Chuan doar sub o formă de meditație sau dans și de a neglija total aspectul marțial al acestei arte. Se ajunge uneori la o formă de "dans lent" care practic nu mai are nici o legătură cu artele marțiale. În condițiile unei practici corecte, atât cei care practică
Tai Chi Chuan () [Corola-website/Science/296530_a_297859]
-
fiind considerată o formă dimanică de Qigong (Daniel Reid). Structura puternică a corpului necesară se dobândește prin practici precum Cămașa de Fier. Echilibrul care permite practicantului să își stăpânească emoțiile în timpul practicii (ca și într-o luptă) se dobândește prin meditațiile taoiste precum Surâsul interior și Cele 6 sunete vindecătoare, iar flexibilitatea necesară pentru executarea liberă a mișcărilor se obține prin exercițiile de Tao Yin. Tai Chi Chuan este unul din cele mai eficiente exercitii de cultivare a sănătății. Prin circularea
Tai Chi Chuan () [Corola-website/Science/296530_a_297859]
-
echilibrarea energetică a întregului organism. Deși Qigong-ul este practica cu aplicații terapeutice mai cunoscută (existând chiar și Qigong medical), și prin Tai Chi putem obține aceleași beneficii, mai ales dacă practica dinamică este completată și de exercițiile de respirație, de meditațiile vindecătoare și de exercițiile pentru flexibilitate și întărirea tendoanelor. Fără toate acestea, practicantul nici nu are cum să stăpânească și să execute corect Tai Chi Chuan. "Stimularea sistemului nervos": Prin executarea unor mișcări complexe pe ambele părți, practica Tai Chi-ului
Tai Chi Chuan () [Corola-website/Science/296530_a_297859]
-
romantic către un ideal inaccesibil. De asemenea, a fost un maestru al povestirilor și ale jurnalelor de călătorie. Opera sa poetică, valorificată postum, de celebrare a unor bătălii și eroi din Războiul Civil, de evocare a peisajului marin sau de meditație lirico-filozofică asupra vieții, îl situează printre poeții reprezentativi de limbă engleză ai secolului al XIX-lea. s-a născut pe 1 august 1819 la New York. Tatăl lui, Allan Gansevoort Melvill, era scoțian și mama sa, Maria, era olandeză, ambii cu
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
toate acestea scrierile sale au găsit mulți admiratori în cele mai bune cercuri literare din Romă; admiratori pe care ii găsea insuportabili și nici nu se ferea să-și ascundă comportamentu față de ei. Motivele centrale ale operei sunt constituite de meditația neliniștita a eului poetic, pierdut în infinitul misterios al universului, efemeritatea iubirii și imposibilitatea atingerii fericirii umane, constiinta durerii cosmice și a neantului, care anihiliează iluziile și miturile individului, distrăgându-l de la viață ingenua și naturală, instinctuala - considerată că un
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
medicină nu doar biocibernetica și „electrobiologia” (un „bioendoscop” pentru vizionarea pe dinăuntru a trupului omenesc, un „laringostroboscop” care amplifică vibrația corzilor vocale ale persoanelor în comă, pentru a le citi gândurile), ci și elemente de medicină alternativă pe bază de meditație și de autosugestie, ceea ce era, în epocă, o inițiativă curajoasă. Sorin Stănescu a mai publicat în colecția „Povestiri științifico-fantastice” nuvela „Frumoasa din planeta adormită” unde formele vii sunt reproiectate sub o altă formă de agregare a materiei, cristalină și simetrică
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]
-
mai 1971, Filarmonică; • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus 127
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și din 1992 [ambele apărute la Editura Academiei]. Pe plan politic, a susținut poziția socrului său, C. I. Parhon, fiind și membru al Marii Adunări Naționale. În ultimii ani de viață, mai ales după 1982, cînd a fost implicat în Meditația Transcedentală, a fost marginalizat.
Ștefan-Marius Milcu () [Corola-website/Science/307203_a_308532]
-
săi, Sima (născută Herșcovici) și Alter Gherșin Marcus, au fost croitori. De mic, a fost nevoit să învețe să conviețuiască cu diferitele dictaturi, războiul, restricții de exprimare și gândire și antisemitism. De la vârsta de 16-17 ani, a început să ofere meditații elevilor mai mici pentru a contribui la întreținerea familiei. Deși trece examenul de capacitate, datorită legilor rasiale, urmează ultimii patru ani ai liceului la o școală particulară, constituită ad-hoc pentru etnicii evrei. La examenul de bacalureat reușește primul din cei
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
pentru etnicii evrei. La examenul de bacalureat reușește primul din cei 156 de concurenți. După absolvirea studiilor liceale în orașul natal, a urmat începând cu toamna anului 1944 cursurile Facultății de Matematică din cadrul Universității București. În perioada studenției a continuat meditațiile: „Erau ani de sărăcie și trebuia să mă întrețin. Eram mereu înfometat! Până la vârsta de 20 de ani, eu n-am avut niciodată hainele mele. Le purtam pe cele rămase de la frații mei mai mari.”. În 1950 absolvă facultatea de
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
reculegeri, exercițiile spirituale devenind obligatorii. Aceste exerciții spirituale aveau loc în Catedrala „Sfânta Treime”, la care erau aduși cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul era îngrijorat de situația românilor secuizați, lucru care i-
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul era îngrijorat de situația românilor secuizați, lucru care i-a produs nenumărate zile și nopți de zbucium. În viața particulară, Mitropolitul Vasile Suciu a fost de o
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
de mândrie. În timp ce la școală părea mai degrabă plictisit, pe la vârsta de 12 ani a început să facă diverse experimente științifice în camera sa. Era destul de clar că învăța mai mult acasă decât la școală. Mama sa i-a plătit meditații și i-a permis să sară un an școlar. Nash și-a arătat pentru prima dată interesul pentru matematică la vârsta de 14 ani. Cum a pus mâna pe cartea lui ET Bell, „"Man of Mathematics"”(„Omul matematicii”) este neclar
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
strigă să fie ascunși se supun aceleiași reguli. Christina Rossetti era o poetă victoriană care credea că stimularea simțurilor de către lumea naturală își află sensul firesc în moarte și în Dumnezeu. Al ei "The Face of the Deep" este o meditație asupra Apocalipsei. În opinia ei, ceea ce Apocalipsa ne învață este răbdarea. Răbdarea este cea mai aproape de perfecțiune, atât cât o permite firea omenească. Cartea sa, care este scrisă în mare parte în proză, erupe frecvent în poezie sau jubilare, la
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
aproape de perfecțiune, atât cât o permite firea omenească. Cartea sa, care este scrisă în mare parte în proză, erupe frecvent în poezie sau jubilare, la fel ca însăși Apocalipsa. Importanța viziunilor lui Ioan aparține creștinilor din toate timpurile ca o meditație la prezentul continuu. Aceste treburi sunt eterne și se află înafara considerațiilor umane obișnuite. „Acea iarnă care va fi moartea Timpului pare că nu are să se sfârșească. O iarnă după care nu urmează nicio primăvară... - cine o poate suporta?” Ea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
a întors în țară în 1855, unde a intrat în cercul ziarului "Concordia". În 1857, la 14 martie, a murit la București, bolnav de antrax. În același an a apărut volumul Armonii intime cu 24 din poeziile sale care cuprinde meditații, reverii și balade, dominate de sentimentul fantasticului și al macabrului. Cu toate că avea un vers curgător și imaginație puternică, Alexandru Sihleanu nu reușise să se libereze de influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două volume cuprind o antologie comentată a întregului material documentar pe baza căruia a fost realizată această istorie: vol
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
lirică în maniera poeziei de curte a epocii, alcătuită din versuri erotice, satirice sau burlești. Este autorul volumului de versuri „"Coplas por la muerte de su padre"” (1476), considerată capodopera sa, care exprimă, în sonorități grave și reținute, o elevată meditație asupra destinului uman, prefigurând Renașterea. Nu se cunosc cu exactitate nici data, nici locul de naștere ale poetului. În general se consideră că s-a născut în Paredes de Nava (Palencia), deși nu e exclus s-o fi făcut în
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
italiene, atât datorită unor autori anteriori precum Francesco Petrarca, cât și unor autori contemporani cu Garcilaso, precum Jacopo Sannazaro, autor al cărții „"Arcadia"”, publicată în 1504. Garcilaso își va „apropria” lumea descrisă în „"Arcadia"”, în care sunete, culori... invită la meditație, acompaniind sentimentele. O altă influență este Ludovico Ariosto, de la care împrumută tema nebuniei dragostei. În Italia Garcilaso și-a întărit orientarea clasicistă, deja învățat de la umaniștii castiliani de la Curte, și îi redescoperă pe Virgiliu cu „"Bucolicele"” sale, pe Ovidiu cu
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche. Pe timpul vieții, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitățile sale ca om de stat decât pentru cele de scriitor. Tendința afișată în eseurile sale de a divaga spre anecdote și meditații personale era văzută pe atunci ca un defect mai degrabă decât o inovație, iar moto-ul său „"Eu însumi sunt tema cărții mele"” a fost privit de către scriitorii contemporani ca o formă de „răsfăț”. Cu timpul, însă, Montaigne va fi
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
în latină - și chiar să discute între ei numai în latină în prezența lui Michel. Studiul latinei a fost acompaniat de o stimulare constantă a intelectului și spiritului copilului. Științele i-au fost prezentate prin intermediul jocurilor, conversațiilor, a exercițiilor de meditație solitară etc., dar nu și a cărților. Muzica a fost o prezență constantă în viața sa. Un „"épinettier"” (cântând la o ceteră originară din regiunea franceză Vosges) îi însoțea mereu pe Montaigne și profesorul său, cântând o melodie de fiecare
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
Secția de discipline umaniste din cadrul Universității din Bordeaux a fost numită în onoarea sa. Scrierile sale sintetizează o erudiție impresionantă, ale cărui surse sunt: stoicismul, scepticismul și epicureismul antichității greco-latine. Se remarcă interpretarea personală, care pune în centru observația și meditația morală asupra ființei umane, guvernată de principiul stăpânirii de sine, moderației și căutării înțelepciunii, sublimare a sensului existenței, supusă necontenitei auto-perfecționări. Eseurile sale reprezintă cea mai importantă creație a umanismului târziu în Franța și prima operă filozofică în franceză.
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
doar nouă ani. În luna octombrie a anului 1817 Emerson a fost admis la Harvard și numit președintele bobocilor, o funcție care îi asigură cazarea gratuită. Emerson a primit o bursă, si, pentru a-și completă salariul infim, a dat meditații și a predat în timpul vacanței sale de iarnă, în cadrul școlii unchiului său Ripley din Waltham, Massachusetts. După ce Emerson a absolvit Harvard-ul în 1821, la vârsta de optsprezece ani, și-a ajutat fratele la o școală pentru domnișoare înființată în casa
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
slavă „tichy” înseamnă „liniștit”, „pașnic”, asa ca prin călătoriile sale Iijon Tichy trece prin întâmplări ciudate, ce au loc într-o atmosferă de o naturalețe dezarmantă și care sunt povestite nu cu accente de bufonadă, ci sunt însoțite de adânci meditații filozofice pe tema poluării și autodistrugerii. Astfel, în călătoria „a opta” a lui Tichy, Pământul cere să fie primit în Organizația Planetelor Unite, dar candidatura sa este respinsă datorită nivelului înapoiat de civilizație și al marii rușini de care se
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
călătoriile sale se numără una în Quebec, patru în Cape Cod și trei în Maine; acele peisaje i-au inspirat cărțile de „excursii”, precum „"A Yankee in Canada"”, „"Cape Cod"” și „"The Maine Woods"”, în care itinerariile constituie cadrul unor meditații privind geografia, istoria și filozofia. Alte călătorii l-au purtat spre sud-vest, în Philadelphia, respectiv New York City în 1854, și spre vest, trecând de regiunea Marile Lacuri|Marilor Lacuri și vizitând Cascadele Niagara, Detroit, Chicago, Milwaukee, St. Paul și Mackinac
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]