8,437 matches
-
trimiterea de păsări (porumbel, rândunică, corb); ieșirea din ambarcațiune după oprirea acesteia În regiunea muntelui NiÌir (sau alte nume asemănătoare); o ofrandă și o jertfă aduse zeilor; mutarea eroului potopului (Împreună cu familia sau, cel puțin, cu soția) Într-un loc misterios, unde va trăi pentru totdeauna; reproșurile zeiței-mamă Nintuxe "Nintu" adresate lui Enlilxe "Enlil" pentru că a decretat potopul; reproșurile lui Enlil pentru Enki/Ea pentru că, prin intervenția sa, cineva a scăpat de potop; autoapărarea lui Enki/Ea În fața lui Enlil. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
neolitic pe coastele Mediteranei de răsărit și mai ales În Anatolia, dacă nu să situeze de-a dreptul originea caracterelor fundamentale ale religiei minoice În aceste regiuni. S-a voit chiar să fie pus În legătură cu Asia Mică și sugestivul și misteriosul disc de la Phaistos, o placă de argilă acoperită pe ambele părți cu semne ideografice, citită totuși ca un fel de carte de astronomie sau de calendar astral legat de ciclurile agriculturii 1. În misterul ce continuă să Învăluie realitatea concretă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figurează și animale destinate personalului unui templu sau unei zeități și este probabil ca măcar unul dintre aceste animale să fi fost sacrificat. Oferirea unui bou, a unei oi și a unui porc, poate lui Poseidonxe "Poseidon", dar cu siguranță misterioasei divinități pereja (vezi subcapitolul 3.2) pe o tăbliță din Pilos (PY Un 6 + 1180 + 1250), pare să propună un model pentru suovetaurilia romană, care prevedea sacrificarea unui porc, a unui berbec și a unui taur pentru purificarea secerișurilor. La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest timp, pe continent s-au instalat alte populații, În grupuri mici, poate misterioșii dorieni (subcapitolul 3.1a). Dacă apoi nimic nu dovedește că practicile rituale au rămas, În ansamblu, neschimbate timp de veacuri, multe locuri de cult, cum ar fi grotele, dovedesc o frecventare ce a durat din epoca minoică până În cea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr venerate de către locuitorii insulei ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe "Auge" și Opixe "Opi", ajunse din Îndepărtatul și misteriosul ținut al hiperboreenilor ca să aducă daruri la Delos, unde au murit și au fost Îngropate. Cu toate acestea, continuitatea cultelor miceniene sau vreo formă de readaptare, ca În cazul Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cele pentru care să moară cu o speranță mai bună” (Cicero, De legibus, II, 14, 36). La fel, În Samotracie aleargă În număr mare soldați și negustori, În special romani și italici, ca să obțină din celebrarea riturilor secrete ale misterioaselor zeități cabirice, conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceeași semnificație, Își au corespondent doar În avestică, spenta-, „sacru, sfânt”; 6) termenul rus vopit’, a „invoca”, corespunde avesticului ufyeimi, „eu invoc”; 7) termenul rus zvat’, „a invoca”, corespunde avesticului zbay³ , „eu voi invoca”; 8) termenul rus gatat’, „a vorbi misterios”, poate fi confruntat cu termenul avestic g³th³, „imn sacru”; 9) cuvântul rus åașa, „cupă”, are corespondent doar În limba pahlavi, *åașak, cu aceeași semnificație (care se continuă În armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tot orașul, Însoțit de blesteme, pentru ca astfel să ia asupra lui toate păcatele cetății, iar apoi era aruncat În jos. Așa a scris Petronius. La rândul lor, Adnotationes super Lucanum (cu referire la X, 334) precizează mai clar sensul acelui misterios „era aruncat În jos”: pharmakòs sau țapul ispășitor era aruncat de pe un munte. Este clar că acest sacrificiu nu se referă la cetatea greacă Marsilia, din secolul I d.Hr. (trebuie să se țină cont că primul izvor este Petronius), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele două panteonuri - chiar toate panteonurile - sunt esențialmente identice, iar diferențele existente sunt de natură lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după cum am arătat deja, era un uriaș vestit pentru Înțelepciunea sa. Odin și-a jertfit un ochi pentru a obține acea Înțelepciune supraomenească identificată cu puterea magică: iar această putere apare ca fiindu-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare cumplită pe care a suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod special m³yin-, adică dotat cu m³y³ , „forța magică” (cf. Dumézil, 1977, p. 65), și care „leagă” folosind lanțurile vrăjitoriei. Faptul de a fi zeul suprem, dotat cu puteri magice, Îl pune inevitabil pe Odin În legătură cu evenimentul sacru și misterios al morții și a ceea ce urmează după moarte, la fel cum se Întâmplă și cu Varuñaxe "Varun{a" În India, și el zeul lumii de „dincolo”; ne putem gândi la versurile Închinate Într-un imn vedic defunctului: Vai, vai de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
egal de două divinități majore, foarte diferite una de alta. Acest lucru este evident mai alesîn religia indiană, unde pe această poziție Îi găsim pe Varuñaxe "Varun{a" și Mithraxe "Mithra". Primul, după cum am văzut deja, are un aspect magic, misterios, obscur: este zeul care stăpânește prin vrăjile sale și care deține astfel legături cu moartea: corespondentul său german este Odin. Mithraxe "Mithra", dimpotrivă, este personificarea legământului, Înțeles desigur nu În sens notarial, ci ca pe respectul religios și conformarea fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
vizează în primul rând lumea lăuntrică, dovedindu-se un „intimist înrăit” care, într-un discurs lirico-muzical, expune „radiografii corecte ale unei biografii interioare”. Sustrăgându-se efemerului, el aspiră să se situeze în atemporalitate și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
și lui Cusanus. În ceea ce îi privește pe ceilalți, motivul probabil este cel pentru care Condorcet nu a avut succes în vremea sa. Spre exemplu, De Boland descria „credința irațională în raționalitate” a lui Condorcet ca „o viziune apocaliptică și misterioasă într-un viitor matematic” [Boland în Rothschild, 2005, p. 293]. În aceeași linie, Monjardet (2005) consemna alți doi autori care au respins metoda și rezultatele lui Condorcet: Joseph Bertrand (un cunoscut matematician al vremii) care a considerat cartea (Essay) de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
reale ale corpurilor planetare, aici ea devine un indice poetic al depărtării. Pentru Thucydide, perșii, întrucât sunt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la „capătul lumii“, la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de fildeș, se desprinde din alt spațiu decât cel al experienței curente, își are obârșia în ținuturi necunoscute, a căror depărtare e sugerată poetic prin referirea la „capetele pământului“. Dar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Existența unui popor nu poate fi pusă la îndoială, ea nu poate decît să fie afirmată". Ulterior, ungurii au intensificat acțiunea de maghiarizare. Lupta naționalistă pentru Transilvania a fost dusă fără cruțare. Atît ungurii cît și românii consideră în mod misterios Ardealul ca fiind vital pentru însăși existența fiecăruia dintre aceste două popoare 7. Iorga considera Transilvania ca fiind "inima poporului român!" Românii consideră Transilvania ca fiind mai importantă decît Basarabia, iar pe la 1900, dobîndirea Transilvaniei părea mai realizabilă decît elibararea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alb. S-a oprit lîngă mine și n-am văzut nimic monstruos sau rău la el. Dimpotrivă, zîmbetul lui copilăros și sincer îi învăluia pe sărmanii oameni care-l înconjurau, părînd că este unul dintre ei și, totuși, în mod misterios, diferit. Aureolă este un cuvînt inadecvat pentru a defini forța care emana din acest om. Părea cu adevărat că este una cu pădurea, cu munții, cu furtunile care bîntuie piscurile înzăpezite ale Carpaților, cu lacurile și rîurile. Așa părea stînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bulevardele istorice de pe malul stâng al Senei 18. Revendicările lor - un mediu universitar mai democratic, sfârșitul cenzurii morale sau pur și simplu o lume mai bună - erau accesibile și, În ciuda pumnilor Încleștați și retoricii revoluționare, nu tocmai amenințătoare. Greva națională, misterioasă și tulburătoare, i-a aureolat pe studenți: cei care detonaseră Întâmplător Încărcătura explozivă de resentiment social păreau acum, retrospectiv, creierul și motorul acțiunii. Mai presus de orice, evenimentele din mai au fost neobișnuit de pașnice după standardul de turbulență revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un val de probleme sociale și economice fără precedent, provocate de factori pe care nu Îi puteau controla: majoritatea aveau de-a face, Într-un fel sau altul, cu un fenomen cunoscut deja sub numele globalizare. Globalizarea nu avea nimic misterios. Nici măcar nu era un fenomen nou: impactul rețelelor de transport noi și rapide asupra economiei mondiale la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost cel puțin la fel de dramatic ca și transformarea declanșată un secol mai târziu de internet, de dereglementarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cerești. Este fructul interzis așa cum strugurele, mai mult decât mărul, reprezintă fructul cunoștinței din care Adam și Eva au mâncat încălcând porunca. Raiul și iadul. Cartea lui Jean-François Gautier ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura complexă a vinului: băutură misterioasă rezultată în urma acțiunii unor microorganisme foarte vivace, al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a-l demistifica. Erudiția, dorința de a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
zeul Sôma se identifică treptat cu divinitățile locale ajungând să se suprapună cu cultul lui Dionisos. Legenda spune că acest zeu străin ajuns târziu pe pământul grecesc ar fi fost în Caucaz, apoi ar fi săvârșit o călătorie lungă și misterioasă în India, până la malurile Gangelui, într-un car tras de pantere și, de acolo, ar fi parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu zeul Osiris egiptean, Ut-Napishtin mesopotamian
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia pământului, acesta fiind în același timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau fără îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari 18 deopotrivă, mergeau primăvara și toamna
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de barbari care s-au năpustit asupra Europei secolului al V-lea. Barbarii cruțau adesea mânăstirile deoarece se temeau de presupusa putere vrăjitorească a călugărilor. Aceștia din urmă au căutat întotdeauna să cultive în rândul populației laice legendele cele mai misterioase legate de îndeletnicirile lor. Acest fapt va fi exprimat de Edmond Rostand (în Cyrano de Bergerac, actul al III-lea) în felul următor: "Să fie oare un bărbat? Să fie oare o femeie? Oh! Este un călugăr franciscan!" În realitate
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]