9,547 matches
-
socială și economică în comitat. Se constată o diminuare a obligațiilor iobăgești în deceniile 6-7, așa cum reiese din conscrierea din 1770: locuitorii satului Bălnaca nu plăteau dijmă, aveau dreptul la pescuit și să-și ducă porcii în pădure, aveau o moară proprie, în schimb trebuiau să facă lemne pentru construcții și foc. S-ar fi putut ca aceste avantaje să fi atras iobagii din alte părți. Din punct de vedere al structurii sociale a populației satului până în 1723 sunt amintiți numai
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
1753 se mai cultiva grâu, ovăz, secară, obținându-se, de exemplu, în 1753 din porumb 204 câble, din grâu 57 și 3/4 câble, din ovăz 5 și 1/2 câble, din secară 36 câble. La 1713 este semnalată prima moară în sat, în proprietatea lui Simion Martin, moară ce aducea un venit de 5 câble de grâu în 1723 și 20 câble de grâu în 1753. Această moară era așezată pe malul drept al Crișului Repede, care avea albia prin
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
1/2 câble, din secară 36 câble. La 1713 este semnalată prima moară în sat, în proprietatea lui Simion Martin, moară ce aducea un venit de 5 câble de grâu în 1723 și 20 câble de grâu în 1753. Această moară era așezată pe malul drept al Crișului Repede, care avea albia prin locul numit azi „Moara bătrână". După construcția căii ferate, în secolul al XlX-lea a fost mutată, împreună cu matca Crișului, de cealaltă parte a terasamentului căii ferate, unde
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
proprietatea lui Simion Martin, moară ce aducea un venit de 5 câble de grâu în 1723 și 20 câble de grâu în 1753. Această moară era așezată pe malul drept al Crișului Repede, care avea albia prin locul numit azi „Moara bătrână". După construcția căii ferate, în secolul al XlX-lea a fost mutată, împreună cu matca Crișului, de cealaltă parte a terasamentului căii ferate, unde va funcționa până la mijlocul secolului al XX-lea. Din 1779 este amintită încă o moară, așezată
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
azi „Moara bătrână". După construcția căii ferate, în secolul al XlX-lea a fost mutată, împreună cu matca Crișului, de cealaltă parte a terasamentului căii ferate, unde va funcționa până la mijlocul secolului al XX-lea. Din 1779 este amintită încă o moară, așezată pe malul stâng al Crișului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se extinde pomicultura, locuitorii dădeau dare de fructe uscate și proaspete și după cazanele de fiert țuică. Începând cu anul 1753 sunt semnalate meșteșugurile, fără
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
numește și Valea Țibleșului după denumirea apei care izvorăște din Munții Țibleșului, având ca afluent Valea Găurenilor, făcând confluența în centrul satului Zagra. Apele râului Țibleș au fost valorificate din cele mai vechi timpuri. Pe malul râului oamenii au construit mori și piuă necesare măcinării cerelalelor și prelucrării materialelor din lână. Relieful este variat, de la munți, dealuri și lunci. Munții Țibleșului din partea sudică, proprietate a locuitorilor din Zagra, în partea vestică munții sunt ale poenarilor, în partea estică al găurenilor, iar
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
păsări coccoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și alunarul, unele din acestea sunt însă pe cale de dispariție. ÎN Ridul Baicu există ape minerale. Apele râului Țibleș au fost valorificate din cele mai vechi timpuri. Pe malul râului oamenii au construit mori și piua necesare măcinării cerealelor și prelucrării materialelor din lână. Pioritul a fost o mare îndeletnicireși de venituri bănești făcându-se mai ales toamna și iarna, când oamenii terminau cu muncile agricole folosind timpul pentru aprovizionare cu lemne de foc
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
materialelor din lână. Pioritul a fost o mare îndeletnicireși de venituri bănești făcându-se mai ales toamna și iarna, când oamenii terminau cu muncile agricole folosind timpul pentru aprovizionare cu lemne de foc, transportul gunoiului la câmp și îngrijirea animalelor. Morile erau acționate de apă acesta fiind adusă pe un pârâu din râul care curgea prin mijlocul satului, iar prin cădere pe un jgheab apa cădea pe o roată, iar aceasta mișcă tot angrenajul morii. Roata avea cupe, rotindu-se mișca
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
gunoiului la câmp și îngrijirea animalelor. Morile erau acționate de apă acesta fiind adusă pe un pârâu din râul care curgea prin mijlocul satului, iar prin cădere pe un jgheab apa cădea pe o roată, iar aceasta mișcă tot angrenajul morii. Roata avea cupe, rotindu-se mișca piatra care se rotea pe piatra de ddesupt unde cădeau grăunțele din coș răsucindu-se obținându-se făina. Crescătorii erau renumiți pentru numărul mare de oi și vite mari. Stânele erau constituite dintr-un
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
de Folclor din Cluj-Napoca se păstrează un manuscris din anul 1931 în care se află descrieri amănunțite a acestui obicei străvechi. La Rusalii se ieșea cu jocul "de-a lungul" de la Macău și se duceau până în Ulița Mare și până la moară. În Ulița Mare se făcea jocul bărbuncul. Când veneau jandarmi maghiari îi prindeau pe feciori și îi duceau la oaste pentru câțiva ani. Jocul era organizat de doi chizeși care angajau muzicanți în Vinerea Mare sau pe la Crăciun. Aceștia erau răsplătiți
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
afluenților săi de pe arealul comunei. Peisajul zonei de nord te duce cu gândul că te afli în ținutul depresiunilor bucovinene. Aspectul de depresiune este întărit de priveliștile “luate”de pe alte două puncte cu frumoasă vedere: fie de pe fruntea cuestei Coasta Morii de la vest de Smârdan, fie cea de pe Dealul Viei din nordul Plevnei, dar ambele spre aceeași direcție, a Comăneștilor. Partea sud-estică și sudică, adică cea de la miazăzi de DN 29A, primește aspectul general al nordului Câmpiei Moldovei: zonă deluroasă silvostepică
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
de cioplire și patina silexului poate fi atribuită paleoliticului superior (fază neprecizată). Se găsește în colecția Muzeului Județean Botoșani, cu numărul de inventar P. 57. La circa 0,8 km nord, nord-vest de sat, în partea de nord a Iazului Morii, sau la sud de acesta s-au identificat două puncte arheologice despărțite între ele printr-o viroagă: punctul Văiugi I pe partea nord, nord-vestică a iazului, unde s-a descoperit o singură piesă de silex (un gratoar pe așchie), atribuită
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
ele printr-o viroagă: punctul Văiugi I pe partea nord, nord-vestică a iazului, unde s-a descoperit o singură piesă de silex (un gratoar pe așchie), atribuită paleoliticului superior (fază neprecizată) și punctul Văiugi II-pe partea nord, nord-estică a Iazului Morii, unde s-au descoperit bucăți de chirpic și fragmente ceramice aparținând primei epoci a fierului (Hallstatt timpuriu) și probabil, începutul epocii migrațiilor (sec. III-IV d. Hr.), precum și perioadei feudalismului dezvoltat (sec. XV) și târziu (sec. XVII-XVIII). Tot aici s-a
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Costești din lunca Siretului este atestat documentar prin actul dat de Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615) Mănăstirii Solca (Anexa 3). La 18 martie 1615 Ștefan Tomșa dăruiește Mănăstirii Solca, ctitorită de el „satul numit Costești pe râul Siret și mori pe apa Siretului cu toate hotarele și cu toate veniturile-fost ascultător de Ocolul și de curțile noastre din Botoșani“. La recensămintele (catagrafiile) populației Moldovei efectuate în anii 1772 - 1773 și 1774, de către Imperiul Țarist, apare în fișa de recensământ localitatea
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
de Hora von Otzellowitz la 1790, intitulată „Brouillon oder Original Aufname der funf Moldavichen Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu râul Siret. Creșterea demografică determină dezvoltarea teritorială a vetrelor celor două sate vecine Corni și Costești până la unirea lor, fapt petrecut în jurul anului 1800. Satul unit a luat numele satului mai mare și pe care l-a dorit proprietarul
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Bisericii, școlilor generale și gimnaziale. Lipsesc după cum se poate observa, serviciile de sănătate, asistență socială, strict necesare unui trai decent, acestea fiind asigurate din reședința de comună într-o măsură total nesatisfăcătoare raportat la nevoile populației. În comună funcționează 2 mori de porumb, 1 abator, 3 prese de ulei, 1 atelier lemnărie, 1 darac, 1 atelier fierărie, 1 fermă piscicolă, 1 brutărie. Activitatea care caracterizează comuna o constituie cultivarea terenurilor agricole și creșterea animalelor. Comuna este recunoscută pentru luciu de apă
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
ani primar. Ultimul primar sas a fost Michael Kiltsch, ales în 1918. La primul recensământ din cele Șapte Scaune (în germană "Sieben Stühle") din anul 1488, în Felmer au fost recenzați 34 de capi de familie, un învățător și o moară. După atacurile turcilor din secolul al XV-lea și din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1532) în Felmer nu mai existau decât 21 de capi de familie. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația a crescut considerabil, dar
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era reședința comunei Lacu Rezii, din plasa Balta, județul Brăila, formată din satele Lacu Rezii și Padina (Fântânelele), cu o populație totală de 886 de locuitori. În comuna Lacu Rezii funcționau o moară cu aburi, o școală de fete cu 5 eleve, o școală de băieți cu 60 de elevi și două biserici una în Lacu Rezii fondată în 1740 de locuitori și alta în Padina, zidită în 1876 de proprietarul G. Petcu
Lacu Rezii, Brăila () [Corola-website/Science/300970_a_302299]
-
urcioare de lut legate în spate cu ajutorul unei fâșii de pânză sau de lână, țesută în război, numită ștergură. Ulcioarele numite ,vase” erau legate două în spate și unul în față. Pe Valea Luncilor și Valea Letii au fost amenajate mori de apă prin cădere, unde locuitorii măcinau secara cultivată pe terenurile proprii precum și grâul și porumbul aduse din zonele de câmpie. Deși este atestat documentar doar din anul 1913, ca un cătun aparținând satului Vadu- Crișului, sub denumirea de ROVTIZFALU
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Refacerea cetății a început la 1632, iar a bisericii la 1665. Clopotnița a fost terminată în 1794 iar în 1808 vechea primărie. În 1833 a fost renovată cetatea. Secolul XIX a adus o serie de facilități orașului: clădiri administrative, școli, mori, abatoare, fabrică de electricitate etc. În 1908 a fost construită rețeaua de apă. În 1928 a apărut primul săptămânal local. În 2004, din Vulcan s-a desprins satul Holbav, acesta din urmă formând o nouă comună. În 1510 sunt menționați
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în componență doar satul de reședință, cu 1393 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi și o școală mixtă cu 90 de elevi, fondată în 1878. Singura biserică din comună era cea de la mănăstirea Măxineni, construită de domnitorul Țării Românești Matei Basarab în 1638 și întreținută în acel moment de Eforia Spitalelor Civile
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
băcanii cu oameni destoinici precum Clement Mija și Traian Ionescu, ultimul venit în sat din regatul mic al Roamniei. Clement Mija avea și o bodega, unde bărbații se cinsteau după izbânzile zilnice. Valea canalizata prin sat punea în funcțiune două mori cu apă, prima fiind proprietatea lui Ioan Șerban iar a doua a lui Ioan Gabor. Un alt om de frunte al satului, cu dare de mână era Ioan Mogos care era proprietarul unei mașini de treierat iar la vremea secerișului
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
în mod specific a evoluției județului Brăila. Are loc un proces de consolidare economico-administrativă în cele două noi comune, caracterizate prin crearea și dezvoltarea instituțiilor (primării, școli, biserici, cămine culturale, etc.) precum și a diferitelor forme de activitate economică (exploatații agricole, mori, bănci populare, comerț etc). în satul Bordeiul-Verde, școala de băieți este înființată în 1864 iar școala de fete în 1879. Biserica, cu hramul „Sfântul Dumitru”, este înființată la 1869 și rezidită, în forma actuală, la 1881). În comună exista o
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
ocazie cu care satul Filiu a fost bombardat puternic și distrus în mare proporție. Prin Deciziunea Consiliului de Miniștri nr. 1307 din 02 octombrie 1948, „"se trece în patrimoniul comunei"” (naționalizează) „"moara, fosta proprietatea Mircea Nicorescu, din comuna Bordei-Verde"”, precum și moara Vlăsceanu din Filiu. Pe parcursul anilor 1950 s-a desfășurat procesul de colectivizare a agriculturii, care a afectat profund structura socio-economică a localităților. S-au înființat cooperative agricole de producție se în toate satele comunei între 1950-1954 iar sub conducerea unor
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
de 130 persoane. S.C. D.P. S. A. are sediul societății în intravilan, cu o incintă de 4885 mp adiacentă căii ferate. Societatea se ocupă cu prepararea mixturilor asfaltice pentru drumurile județene. Numărul de angajați este de 11 persoane. S.C. ‘’MOZAIC’’ S.A. (moara) are sediul societății în intravilan, în partea de sud a localității cu o incintă de 4755 mp. Moara funcționează pe baza cererilor și are 2 angajați. La data întocmirii planului urbanistic general, acesta nu funcționa. Activitățile de tip agricol sunt
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]