9,443 matches
-
statele democratice și de drept suficient de abile ca să atingă aceleași scopuri fără a trebui să recurgă la mijloace atât de primare, atât de medievale. Tocmai în această situație complicată și-a dovedit ministrul de interne anvergura sa politică și neobișnuita sa flexibilitate tactică și strategică, cine știe dacă nu prevestitoare a unor destine mai înalte. Două au fost hotărârile pe care le-a luat și ambele importante. Prima, care mai târziu avea să fie denunțată ca samavolnic machiavelică, constând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o cunoaștem deja, prin urmare nu are rost să pisăm apa în piuă. Cu toate acestea, e firească dorința de a ști și întrebarea a fost pusă de multe ori, fie de jurnaliști străini, fie de autohtoni, din ce motive neobișnuite nu se produseseră până acum incidente, altercații, tulburări, scene de bătaie sau ceva mai rău între cei care votaseră în alb și ceilalți. Chestiunea dovedește din plin cât de importante sunt unele cunoștințe elementare de aritmetică pentru exercitarea riguroasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din urmă, după ce a ocolit și răsocolit pentru a dezorienta orice eventual urmăritor, i-a lăsat la ușa clădirii cu birouri unde se află firma de asigurări&reasigurări. Portarul nu apăru ca să afle cine intra la o oră atât de neobișnuită pentru rutina unei clădiri cu birouri, e de presupus că cineva l-a convins cu vorbe bune în seara zilei de ieri să se ducă devreme la culcare, sfătuindu-l să nu se despartă de cearșafuri, chiar dacă insomnia l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nevoită să-și arate galoanele în orice moment ca să se facă ascultată, cine mă cunoaște știe că nu fac parte din această categorie, stați jos, stați jos. Puțin stânjeniți, adjutanții se așezară, conștienți că, orice s-ar spune, era ceva neobișnuit în situația respectivă, doi vagabonzi luând micul dejun cu o persoană care, în comparație cu ei, părea un dandi, ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu sunt la curent cu relația furtunoasă dintre comisarul care se apropie și ministerul de care depind, de aceea cred că și el face parte din operațiune și a venit să verifice dacă totul este în conformitate cu planurile. Nu pare ceva neobișnuit. Deși la anumite nivele ale breslei începuse deja să se murmure că ministrul nu era satisfăcut de treaba comisarului, și dovada stă în faptul că ordonase întoarcerea adjutanților, lăsându-l pe el în suspensie, alții spun stand by, murmurele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de el? —De cine? am Întrebat-o, căci nu mai puteam nici pe departe să țin pasul cu ceea ce se Întâmpla În viața sexuală a lui Lauren. —De Giles, spuse ea, apucându-mă strâns de mână. Brusc, expresia feței deveni neobișnuit de vulnerabilă și de dulce. — Păi, chiar sunt. Sylvie, Îl iubesc la nebunie. Exact așa cum am prevăzut. —Deja? i-am spus, cu Îndoială. Nu mai e nici o speranță. Nu o să-l mai văd niciodată. Iar el are de unde alege dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
galbene cultivate special și cu panglici din satin alb legate În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată exhibiționist de Phoebe. Copilul nenăscut Lila Slingsby fusese prezent la atât de multe petreceri din New York pe când se afla Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putere, șopti Lauren, uitându-se, cu atenție, prin mulțime, din strana În care stăteam. Era Îmbrăcată elegant cu o Înfoiată rochie crem de petrecere creată de Oscar de la Renta. Gâtul subțire era Îmbrățișat de un masiv șirag din perle negre neobișnuit de mari. —Toți cei care sunt aici sunt cineva. O iubesc pe Phoebe, dar e dusă. Adică, chiar așa, copilul ei nu are bunici? Sau oamenii mai În vârstă nu pot fi văzuți aici pentru că nu poartă destule haine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
6. Nu mai era nici o speranță. Totuși, descurajată, am Început să formez noul număr. Când făceam asta, am simțit o bătaie ușoară pe umăr. M-am Întors: era Marci. —Nu reușesc să intru, m-am văitat. Marci, cu o expresie neobișnuit de severă pe chip, Îmi flutură prin fața ochilor o legitimație pe care scria MEMBRU MOMA. Mă luă de mână și mă conduce direct În muzeu. —M-am gândit că o să ai nevoie de sprijin moral, Îmi zise. MOMA mă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
răzbunare a lui Salome, a mai existat ceva În noaptea aceea care m-a frapat ca fiind straniu: Lauren nu și-a făcut apariția. De vreme ce era evident că fusese părtașă la planul lui Salome, oricare ar fi fost acesta, părea neobișnuit, chiar dacă nu din cale afară, căci, la urma urmei, Lauren niciodată nu apărea la chestiile la care era așteptată să apară. Numai că, atunci când, În ziua următoare, tot nu aveam nici o veste de la ea și nici nu a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
până să dau întâmplător peste el în anticariatul lui Harry Brightman, pe 23 mai 2000, nu-l mai văzusem pe Tom de aproape șapte ani. Fusese întotdeauna preferatul meu și, de când era doar o gâgâlice, îmi lăsase impresia unei ființe neobișnuite, a unei persoane destinate să realizeze lucruri mari în viață. Dacă nu pun la socoteală ziua înmormântării lui June, ultima noastră conversație avusese loc în casa mamei lui din South Orange, New Jersey. Tom tocmai absolvise Cornell, cu rezultate foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce vreme frumoasă, îmi pare bine că te-am întâlnit și așa mai departe. Conversație de provincie în mijlocul unui oraș mare. Dacă ar fi vreun detaliu demn de semnalat, ar fi acela că nu era îmbrăcată cu salopeta. Ziua era neobișnuit de caldă, iar Nancy purta o pereche de blugi și un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar chiar dacă era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam că termin în vreo două ceasuri. De-aia am zis că o să putem să v-aducem mașina pe seară. Mai țineți minte? — Da. Dar ai mai zis și că s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe care îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui Harry și, pentru că Harry părea neobișnuit de încordat și de agitat când le-a deschis ușa, deloc el însuși, scuturând mâinile vizitatorilor ca o păpușă întoarsă cu cheia, Rufus a început să se alarmeze. În loc să se întoarcă la postul lui de lângă casa de marcat de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tom a dus-o pe fata noastră în sufragerie și a plantat-o în fața televizorului. În mod normal, ar fi fost datoria mea, dar cred că Tom era atât de mirat să dea peste M.F.P. într-un context atât de neobișnuit, încât a trebuit să se retragă câteva clipe, ca să-și găsească suflul. Regina lui reapăruse ca prin minune și nu mă îndoiesc că inima îi bătea nebunește, amenințând să-i spargă pieptul bolnav de dragoste. Rufus era mult mai calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
onoarea lui. Așa însă, am ridicat receptorul și am format numărul lui Gordon. Până la urmă, poate era același lucru. Nu mi-a răspuns, dar, după patru apeluri, a intrat robotul și atunci i-am auzit prima oară vocea - o voce neobișnuit de calmă și de reținută, cu prea puține inflexiuni sau afecte, după cum mi s-a părut. Din fericire, dădea un al doilea număr la care putea fi găsit (al lui Trumbell, am presupus), ceea ce m-a scutit de efortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu capul lui mic și perfect, cu chipul de culoarea mierii, cu membrele lui prelungi și suple, era întruparea desăvârșită a unui individ plăpând și ușor de dominat, a fătălăului. Dar era în el ceva feroce, un soi de idealism neobișnuit care respingea vanitățile și dorințele care ne fac pe noi, ceilalți, atât de vulnerabili la ispitele lumii. Pentru binele lui, speram că se va răzgândi în ce privea moștenirea. Speram că va începe să gândească la fel ca noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de „tehnocrați”, scoasă din cînd în cînd precum asul din mînecă pentru a da soluții inspirate în momente de criză. Se confundă astfel cunoașterea socială cu decizia politică. Nu este doar vina mass-mediei sau a politicienilor, este și vina sociologilor, neobișnuiți încă la noi cu ceea ce se cheamă - și se practică - de mult deja în lume ca „sociologie publică”, un fel de echivalent al criticii de întîmpinare în literatură. învățămîntul nostru face încă o distincție prea apăsată între analize „cantitative” și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
băutură, un cap în gură ș’o băutură... Lecția majoră a venit însă tot din „acel Apus”. „Gîndiți-vă la acest lucru : majoritatea dintre noi nu mai mănîncă ceea ce mamele noastre mîncau cînd erau copii. (...) Istoric vorbind, aceasta este o situație neobișnuită”, constată Michael Pollan într-un recent bestseller dedicat alimentației. Și continuă, identificînd ceea ce numește „paradoxul american” : cu cît sîntem mai îngrijorați de alimentația noastră, cu atît se pare că devenim mai puțin sănătoși. Trebuie să ne întoarcem deci la „hrana
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și-a gheții, dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât putea de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la postul din strada Cometa. Apoi un portmoneu pierdut, al cărui conținut pare foarte, foarte prețios, fiindcă recompensa e de trei ori mai mare decât de-obicei - nu-mi dau seama ce poate să fie, s-a păstrat un secret neobișnuit -, apoi doi escroci care-i păcălesc pe naivi cum făcea și faimosul Andronic, adică le iau toți banii ca să-i înmulțească într-o „mașinărie“... ăăă, ce mai e... un vas turcesc scufundat în Marea Neagră. Și, a, da, asta e cel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ultima fereastră luminată de la Universul, la etaj, cea mai din stânga, cum te uiți din stradă, se cufundă în întuneric la miezul nopții. Domnul Procopiu porni pe jos spre casă. Îi era cam urât, poate și fiindcă vorbiseră de atâtea lucruri... neobișnuite. Așa că grăbi pasul și, când auzi zgomot înăbușit în spatele lui, începu aproape să alerge. Simți o mână pe umăr și scoase un strigăt. 4 Poate că tot ce a fost și o să fie este acum, în prezent. Poate că ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și să-i fie trimis imediat în birou. Cu indicația că băiatul n-o să vină de bunăvoie și că trebuie reținut cu orice chip. Trecu iar la fereastră: se așternuse un strat proaspăt de zăpadă și orașul avea o veselie neobișnuită, în acestă zi de sâmbătă. Se vede însă că-l blestemase vizitiul, fiindcă plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deschiși părea lipsită de mister. O gândise atât de intens cu ochi albaștri, încât nepotrivirea îl irita. Nu aflase până atunci că orice defect joacă, în asemenea cazuri, în favoarea sentimentului. Era, într-adevăr, mărunțică. Și bretonul cârlionțat îi stătea cam neobișnuit. Avu grijă de ea, adică de povestea lui, o însoți, o apără de bădărani, fiindcă în orice societate mai intră câte unul, iar vulgaritatea e azi mai frecventă decât oricând înainte, îi prezentă lumea, familia. Remarcă doar că tânăra e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]