9,277 matches
-
-l face existența - o laborioasă carieră publicistică, o anume prolificitate literară (privită cu ironie balcanică groasă de toți cei care, născuți cu apetit și chiar cu talent „artistic”, după primele „mângăieri” ale Miss-Gloriei, se „retrag” În lene, alcool și bavardaje nesfârșite, unde se cheltuiesc tone de spirit și genialitate.Ă Iată, succint, unul din sensurile pe care le dau propriei mele existențe: capacitatea de a „Împlini un vis din adolescență”; capacitatea, norocul de a fi „solidar” cu acele pulsiuni ale tânărului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-o ponegrim, acordându-ne nouă Înșine false valori și dovedind exacerbate pretenții, de parcă cineva, Înainte de naștere, ne-ar fi făcut promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-ar fi făcut promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la București?Ă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eram „nemulțumit” de stilul meu literar, de felul În care-mi ordonam materia epică În fraze, de pletora de epitete - cînd unul singur, bine ales, ar fi fost suficient și mai expresiv! -, de abundența de subordonate care se despleteau la nesfîrșit, trădându-mi nu numai gândirea, să zicem de tip arborescent, retorică, dar și „febra persoanei” care scrie, „incapacitatea autorului” de a fi detașat, calm și rece În actul, zis obiectiv, al creației. Mai ales În cazul „romancierului realist” care trebuie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stângă a melancolicului, situez pulsiunile și boala psihică a schizoidiei și schizofreniei, iar la „dreapta”, la extrema dreaptă a celor patru pulsiuni esențiale - melancolic, flegmatic, sangvin și coleric -, percep pulsiunea și boala paranoidiei și a paranoicului. Deci, Îmi spuneam În nesfârșite ceasuri de auto-observare și teamă, dacă voi „luneca”, În accesele mele de furie sau ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-„i” treacă pragul, Încât orice tânăr, dar și fiecare copil, aproape, e „avertizat” că viața se termină cu o traversare neagră și tristă, Încărcată de boli și de neputințe, supusă unor umilințe și pierderi de drepturi umane și sociale nesfîrșite!... Aceasta, se’nțelege, mai ales În timpurile noastre numite moderne, care au preluat multe din principiile și chiar instituțiile sau normele Antichității, dar nu și cultul acesteia pentru bătrîni. Trăim, evident, o eră a cultului tânărului, oricare și oricine ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dacă o comparăm cu cea a „istețului” Anton Pann sau cu cea a pervertitului În magia Orientului care a fost Ion Barbu; nemaivorbind de titanul Arghezi, pe care l-am „respins” toată viața, dar din care citesc și recitesc la nesfârșit, cu voce tare, Încântat de sunetele meșterului, de forța epitetului său, de gigantismul unor metafore! Neputând eu Însumi să mă „transform”, să mă „adaptez”, să mă „aclimatizez” metropolei, am făcut din „defectul” meu o „armă” și, În cartea mea „experimentală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și răspunsul. Astăzi suntem cu siguranță mult mai bine informați; mă Îndoiesc Însă că am fi mai obiectivi sau mai dezbărați de prejudecăți decât Herodot. Privim „ceva“ bine definit; dar privim mereu cu propriii ochi. O țară se multiplică la nesfârșit. Ea Înseamnă o mulțime de oameni și de lucruri, fiecare cu propria-i individualitate. Înseamnă și o istorie, așadar nu un tablou static, ci un film alcătuit din multiple secvențe. Și Înseamnă nu numai ceea ce este și ceea ce a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cei de astăzi. Este foarte corectă remarca lui Marc Bloch, care cita un proverb arab: <endnote id="7"/> Disputa În jurul continuității Cât ar fi de complicate originile românești, ele par de-a dreptul simple În raport cu ceea ce urmează: faimoasa și la nesfârșit controversata problemă a continuității. Până acum, am făcut abstracție de acest aspect, luând În considerare strict teritoriul fostei Dacii (și al României actuale). S-a conturat Însă la un moment dat ideea că românii nu s-ar fi format ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nicicând aplicat, fiindcă i-ar fi pus pe maghiari În minoritate. S-a desfășurat și o acțiune de maghiarizare — prin administrație, justiție, școală —, fără efectele scontate, dar În mod sigur cu efectul de a-i irita pe nemaghiari. De aici, nesfârșite proteste.<endnote id="16"/> Românii pretindeau revenirea la autonomia Transilvaniei (cerere la care au renunțat În 1905 — cu atât mai mult cu cât autonomia privea exclusiv fostul principat, fără Banat, Crișana și Maramureș — insistând de acum Înainte asupra unei depline
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
parte, se Înțelege, revenirea la suprafață a „românismului“; nici Gheorghiu-Dej, nici alți lideri comuniști apropiați lui nu aveau prea mult de-a face cu cultura rusească sau sovietică (nici cu cea românească, de altfel!); oricum, nu se puteau ignora la nesfârșit sentimentele naționale ale populației. Pe de altă parte Însă, era și refuzul liberalizării, timide, totuși efective, schițate de Hrușciov (denunțarea crimelor lui Stalin În 1957, câțiva ani mai târziu publicarea primelor texte ale lui Soljenițân...). Gheorghiu-Dej nu avea intenția să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din mers. Tranziția nesigură În care s-au angajat după prăbușirea comunismului a accentuat aceste trăsături. Este o mare dezordine În România, profitabilă unora dar care Îi lasă pe cei mai mulți dezarmați. Legile se bat cap În cap, oamenii aleargă la nesfârșit pentru rezolvarea celor mai simple treburi, funcționarii publici Îi tratează ca și când cetățenii există pentru ei, nu ei pentru cetățeni... Oamenii simpli se simt abandonați. Mulți dintre ei și-au pierdut economiile, fiind atrași În combinații financiare dubioase (cel mai recent
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o coaliție, și Încă una destul de pestriță. Românii Își aminteau (chiar exagerând puțin) de interminabilele dispute și crize ale guvernării Convenției din 1996-2000. Așa ceva nu se va mai Întâmpla, au promis câștigătorii. S-a Întâmplat poate chiar mai rău: o nesfârșită gâlceavă Între președinte și primul-ministru, și Între cele două partide aliate: democrații și liberalii. Se avansase ideea ca aceste partide să fuzioneze Într-un mare partid de dreapta, care s-ar fi afiliat la grupul popular din Parlamentul European (cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca președinte de onoare (se speră, cu alegătorii lui specifici, pe care numai el Îi poate convinge. Se Încearcă să se Îmbine astfel modernizarea partidului cu păstrarea, sau recuperarea, bazinului său electoral tradițional). Ne-am fi așteptat, cu certurile ei nesfârșite, la o guvernare proastă. A fost Însă mai curând bună. Economia a mers foarte satisfăcător, cu un ritm de 4% În 2005 și de 8% În 2006. Încasările la buget au crescut (În ciuda scăderii cotei de impozitare; sau tocmai de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unei elite, care În felul acesta s-a distins În și mai mare măsură de masa populației. Deschiderea spre „ceilalți“ s-a conjugat cu o permanentă inerție, venită din straturile profunde ale civilizației românești: de aici caracterul contradictoriu al unui nesfârșit proces de acceptare-respingere. Românul este convins că are o atitudine pozitivă față de străini. Nimeni nu este mai binevoitor, mai prietenos, mai primitor decât el. Fapt În bună măsură adevărat. Însă o asemenea atitudine nu-i caracterizează exclusiv pe români, ci
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
germani. Minoritarul a fost perceput ca străin, Înainte de a fi considerat membru al națiunii române și cetățean român. Confruntarea aceasta a fost ascuțită În perioada interbelică, atunci când România, dublându-și teritoriul, s-a trezit peste noapte cu o colecție aproape nesfârșită de minoritari. Dar și astăzi, când ponderea minorităților e mai mică și s-au făcut câțiva pași spre integrare, minoritarul Încă nu este considerat de românii majoritari cu adevărat român. Cum să spui de un ungur că este român? Sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
statului român (bănuială Întărită În urma recentei revendicări a autonomiei secuiești). Sentimentul multor români este că liderii maghiari se preocupă strict de problemele etniei lor, și mai puțin de ale țării și că, odată rezolvate actualele revendicări, vor urma altele, la nesfârșit. Ungurilor din România și fraților lor din Ungaria li se atribuie țeluri tulburi privitoare la Transilvania. Și În Ungaria — ca și În România — există naționaliști extremiști. Se mai aude câte o vorbă din când În când despre Ungaria Mare sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gotică a vampirului. Cum va fi fost Vlad țepeș cel autentic? Principii Vlad țepeș ne conduce spre tipologia românească a principelui. Având de-a face cu o istorie atât de nesigură (și, de vreo două sute de ani Încoace, cu o nesfârșită tranziție care Îi aruncă dintr-o parte În alta), românii sunt tentați de soluții autoritare. Ei cred mai mult În oameni, În oamenii providențiali, decât În sisteme și proiecte abstracte. „Principele ideal“ la români seamănă destul de bine cu țepeș — și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
redactor la ziarul conservator Timpul, unde a promovat Însă mai puțin ideologia conservatoare cât propria lui ideologie) exprimă refuzul modernității și teama de străini. Eminescu visa la o Românie ancestrală și eternă. A scris fără Încetare, dar Își cizela la nesfârșit fiecare vers, așa Încât poeziile se succedă În nenumărate variante, rămase În manuscris. Opera publicată se rezumă la un unic volum de versuri, apărut În 1883 (sub titlul Poezii, tipărit de altfel nu de Eminescu, ci, după Îmbolnăvirea lui, de către Titu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În primii ani, dar tot mai intens după 1960, programul de construcție al noilor cartiere. Vechile mahalale — cu case, ce e drept, În cea mai mare parte modeste și adesea insalubre —, ca și satele din jurul Bucureștiului au lăsat loc unor nesfârșite Întinderi de blocuri. Cine dorește să vadă cum arată ajunge să viziteze un singur cartier: sunt toate asemănătoare, și nu prea frumoase! Asta a schimbat complet Înfățișarea orașului, ca și stilul de viață. Bucureșteanul trăise la casă cu curte — și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
abuziv, alcoolic, orgolios, nervos, paranoic - și chiar după ce părinții au divorțat în adolescența mea (la cererea mamei), puterea și controlul lui au continuat să se răsfrângă asupra familiei (care mai includea două surori mai mici), întotdeauna din rațiuni financiare (certuri nesfârșite între avocați în legătură cu pensia alimentară și ajutorul copiilor). Era misiunea, cruciada lui, urmărind să ne epuizeze, să ne oblige să realizăm cu disperare că noi - nu comportamentul său - eram responsabili pentru că nu mai făcea parte din viața noastră. A plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Oaks, în semn de protest, mutându-se la Newport Beach, iar furia lui a continuat să contrasteze cu împrejurimile calme din sudul Californiei: zile leneșe la piscină sub un cer obstinant de senin, plimbările la voia întâmplării prin Galleria, plimbările nesfârșite cu mașina, șirurile de palmieri legănându-se și ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mai arăta nici pe departe plauzibil. Doar un singur lucru părea din ce în ce mai aproape de mine: bezna, mormântul, sfârșitul. Astfel, pe parcursul acelui an teribil am participat la inevitabilele programe anonime de abstinență în doisprezece pași, în șase centre de tratament diferite, nesfârșitele șanse secunde, o a patra intervenție, inevitabilul regres, multiplele recidive, recuperările ratate, brusca evadare în Las Vegas, degringolada spre abis și, finalmente, epuizarea. În cele din urmă am sunat-o pe Jayne. M-a ascultat. Mi-a făcut o ofertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dispărut. 4 r o m a n u l Am schițat intriga din Teenage Pussy peste vară și am scris destul de mult în ciuda orelor petrecute jucând Tetris pe Gateway și verificării e-mailurilor din cinci în cinci minute și a rearanjării nesfârșitelor rafturi înțesate cu ediții străine care îmi decorau pereții biroului. Interferența de astăzi: trebuia să inventez un citat de copertă pentru o carte banală și inofensivă scrisă de o cunoștință din New York, alt roman mediocru și politicos (Lamentația lui Millipede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]