10,156 matches
-
ei. Vechimea bisericii de lemn din Peceiu se poate aproximă pe la mijlocul secolului 18. Conform tradiției locale lemnele fuseseră doborâte dintr-o pădure seculară, Dumbrava, dispărută de multă vreme. O inscripție de pe iconostas păstra anul 1757, ăn în care interiorul fusese pictat, probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărăteasca a lui Iisus era de asemenea datata din același an 1757, marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară a lăcașului. Lăcașul a fost consemnat într-o conscripție din anul
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
făcută de dumnalui șătrarul Tudurachi Bașuta, care să cinstești hramul Adormire Preasfinti Născatori de Dumnizeu, în zile mări sale Costandin Muruz, Vo[i]vod, în an 1779 august 1”". Pereții bisericii au fost tencuiți în exterior și în interior, fiind pictată în 1834 direct pe lutul care acoperă nuielele. Acoperișul bisericii este din șindrilă, fiind refăcut de câteva ori. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Sf. Nicolae" din cadrul mănăstirii, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Suceava ("Sf. Ioan cel Nou") și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". În anul 1391, în timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391), izvoarele vremii consemnează existența Bisericii "Sf. Nicolae" în Poiana Siretului. Acest lăcaș de cult era construit din lemn de stejar, fiind una dintre cele mai vechi biserici atestate
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Țara Ungurească, într-acéia laudă au sfârșit mănăstirea Pobrata, carea era zidită de dânsul și o au sfințit."" ). Această afirmație este însă eronată, deoarece în pisanie se spune că biserica a fost finalizată în anul 1530. Lăcașul de cult a fost pictat în interior și exterior în 1532. Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu robul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. În același an (1993), Biserica "Sf. Nicolae" din cadrul Mănăstirii Probota a fost inclusă de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". Acest fapt a dus la creșterea interesului față de acest monument istoric. În anii 1994 și 1995, Ministerul Culturii a finanțat o campanie de cercetări arheologice care a vizat în cea mai mare parte numai investigarea interiorului bisericii
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Cehia, Elveția și Columbia. În prezent, Mănăstirea Probota are în proprietate 25 ha teren arabil, 3 ha de livadă, o grădină de zarzavat și o gospodărie anexă cu păsări și animale. În cadrul mănăstirii funcționează un atelier de pictură (unde se pictează icoane pe lemn și se încondeiază ouă) și unul de croitorie (în care se confecționează haine monahale doar pentru personalul mănăstirii). Maicile de aici desfășoară o activitate socială concretizată în oferirea de mâncare caldă unor bătrâni și familii nevoiașe din
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
octogonală la exterior. Absida altarului este decroșată față de restul construcției, existând cele două nișe (proscomidiarul - la nord și diaconiconul - la sud). În axul absidei se află o fereastră dreptunghiulară identică cu cele din naos și încăperea mormintelor. Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Numele meșterilor nu se cunosc. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Petru Rareș, dar ele s-au păstrat originale doar în pridvor și pronaos. Cu prilejul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
ale Bisericii", pe arcurile bolților pronaosului. Din păcate, în 1925, un călugăr care a vrut să curețe pictura din pridvor a șters cu cârpe ude picturile bolții, distrugând unele chipuri și alterând tonurile altor picturi. În cupola turlei naosului este pictat Pantocratorul, pe pereții turlei fiind o reprezentare a Liturghiei cerești cu cortegiile de îngeri, iar la baza turlei, în pandantivi, se află chipurile celor patru evangheliști. Pe bolta altarului este reprezentată Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, iar pe
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Pe bolta altarului este reprezentată Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, iar pe pereți sunt reprezentate diferite scene din viața Mântuitorului: Vindecarea slăbănogului, Spălarea picioarelor Domnului, Cina cea de Taină, Învierea Domnului, Duminica Tomei ș.a. Tabloul votiv a fost pictat pe peretele sud-vestic al naosului, cel actual fiind refăcut în 1844. Sunt reprezentați domnitorul Petru Rareș, Iliaș Rareș (moștenitorul tronului și viitor domnitor), Ștefan Rareș (viitor domnitor), Doamna Elena și doi copii mai mici: Constantin și Ruxandra. Domnitorul oferă macheta
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Rareș (viitor domnitor), Doamna Elena și doi copii mai mici: Constantin și Ruxandra. Domnitorul oferă macheta bisericii Mântuitorului, prin intermediul Sfântului Nicolae, patronul acesteia. Chipul lui Iliaș a fost înnegrit în acest tablou, după trecerea sa la islamism. Inițiativa de a picta pereții exteriori ai mănăstirilor din nordul Moldovei a aparținut domnitorului Petru Rareș. De-a lungul a câtorva decenii, începând cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău (1530) și încheind cu Biserica Voroneț (1547), un număr de 15 biserici moldave au fost
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
anume pictarea la exterior a mănăstirilor Râșca și Sucevița în anul 1552, respectiv 1596. Biserica Mănăstirii Probota a fost zugrăvită în exterior în anul 1532 din inițiativa vărului lui Petru Rareș, egumenul Grigore Roșca. Fiind cea de-a doua biserică pictată la exterior din ciclul inițiat de domnitor (după Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău), ea nu a beneficiat încă de o deplină cunoaștere a tehnicii de către meșterii zugravi, fapt ce a condus la degradarea treptată a frescei. Din cauza ploilor și zăpezilor
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Wen Zhengming, Qiu Ying). Ei au creat folosind tehnici, stiluri, și complexitatea în pictură realizată de către predecesorii lor din dinastiile Song și Yuan, dar deasemenea, au adăugat propriile tehnici și stiluri de pictură. Artiștii Ming bine-cunoscuți puteau trăi doar din pictat, ca urmare a prețurilor ridicate cerute pentru lucrările lor și cererea mare, a oamenilor cultivați, de a colecționa prețioasele opere de artă. Artistul Qiu Ying a fost odată plătit cu 2.8 kg (100 uncii) de argint pentru a picta
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
pictat, ca urmare a prețurilor ridicate cerute pentru lucrările lor și cererea mare, a oamenilor cultivați, de a colecționa prețioasele opere de artă. Artistul Qiu Ying a fost odată plătit cu 2.8 kg (100 uncii) de argint pentru a picta un sul lung pentru a celebrarea a optzecea zi de nastere a mamei unui patron bogat. Artiști de renume au adunat de multe ori un anturaj de discipoli, unii fiind amatori care pictau în timp ce urmăreau o carieră oficială iar alții
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
kg (100 uncii) de argint pentru a picta un sul lung pentru a celebrarea a optzecea zi de nastere a mamei unui patron bogat. Artiști de renume au adunat de multe ori un anturaj de discipoli, unii fiind amatori care pictau în timp ce urmăreau o carieră oficială iar alții care erau pictori profesioniști. Perioada a fost, de asemenea, renumită pentru ceramică și porțelanuri. Cele mai importante centre de producție pentru porțelanuri au fost cuptoarele imperiale de la Jingdezhen din provincia Jiangxi și Dehua
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
castelului, cu terase și o fântână, la vest de palat au fost, de asemenea, abandonate după moartea regelui. Interiorul spațiului de locuit regal din palat a fost finalizat în cea mai mare parte în 1886; holurile și coridoarele au fost pictate într-un stil simplu pe la 1888. "Sala maură" dorită de rege (și planificată sub Sala Tronului) nu a mai fost realizată ca și "Baia Cavalerilor", care, modelată după Baia Cavalerilor de la Wartburg, s-a încercat să aducă un omagiu cultului
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
la începutul anilor '80 își amintea de pilda celor 10 fecioare, de scenele din Noul și Vechiu Testament dar și de reprezentarea morții sub forma unui schelet uman cu coasă. În naos și pe bolta cilindrică ce îl acoperea erau pictate scede din Patimile Domnului Nostru Isus Cristos dar și scene din Vechiul Testament. Absida altarului era separată de naos prin iconostas. Altarul era foarte mic și avea tavanul drept. Turnul-clopotniță, așezat peste pronaos era scund și se termina cu o fleșă
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
călugăriță la mănăstirea Sf. Agneta din Maaseyck. Pictorul lucrează mai departe pentru Filip cel Bun și, probabil în 1436, pleacă într-o "misiune confidențială" la Praga. În această perioadă, însă, se dedică mai mult artei. De la jumătatea anilor treizeci, când pictează foarte mult, datează unele dintre cele mai importante opere ale sale, printre care ""Portretul soților Arnolfini"" (1434) și ""Madona cancelarului Rolin"" (1435]). ""Soții Arnolfini"" este, poate, cel mai cunoscut tablou al lui van Eyck. El înfățișează pe negustorul din Lucca
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
tablou al lui van Eyck. El înfățișează pe negustorul din Lucca, Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsătoriei sale cu Giovanna Cenami. Tabloul constituie o excelentă ilustrare a ceea ce Panofsky a numit "simbolismul ascuns" al lui van Eyck. Într-adevăr, artistul flamand pictează cu atâta naturalețe personajele și obiectele legate de sfera sacrului, încât ele nu prezintă nicio deosebire față de oamenii și obiectele obișnuite. Din punct de vedere pictural, trebuie evidențiat efectul deosebit produs de imaginea din oglindă și care, așa cum arată André
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
o excepțională capacitate compozițională, obținută prin simetria consecventă pe care o păstrează în relația dintre personajele tabloului precum și în raportul dintre figuri și arhitectura din imagine. Tabloul se distinge printr-o uimitoare staticitate, toate mișcările par încremenite. Van Eyck a pictat numeroase Madone cu pruncul Iisus, dintre acestea una dintre cele mai frumoase este ""Madonna Lucca"". Tabloul - în prezent în "Staldesches Kunstinsitut", Frankfurt - făcuse parte din colecția lui Carlo Luigi, duce de Lucca, de unde și denumirea sa. Spre deosebire de compoziții anterioare, în
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
nu-l poate întrece în acest domeniu. Culorile devin transparente și, deoarece uleiul se usucă încet, artstul își poate permite să finiseze mai minuțios detaliile. Compozițiile lui van Eyck sunt saturate de o lumină fină, și acest mod de a picta îl preia de la el artistul italian Piero della Francesca. Opera lui Jan van Eyck va influența pictura din întreaga Europă, în special din Italia și Flandra. Entuziasmul italienilor este stârnit nu numai de tehnica artistului, ci și de realismul său
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
pleacă cu Carrier-Belleus la Bruxelles și va colabora cu acestă până în 1872, cănd Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare. Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric "Le Petit Comique". Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florența și la Romă, pentru a "descoperi secretele lui Michelangelo" și un
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
de ceramică din țară. Ca elemente de decor, predomina formele geometrice și cele vegetale. Centrul de ceramic de la Baia Sprie se încadrează în familia ceramicii românești zmăltuită și nezmăltuită. În Baia Sprie se află și astăzi casă în care a pictat între anii 1932 - 1960 unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai școlii băimărene de pictură, Aurel Popp. Prieten cu Ady Endre și Nicolae Tonitza, Aurel Popp a adus cu el în oraș de-a lungul timpului mulți prieteni pictori
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
Cultură, funcționeză cenaclul literar "Pană cărășană", al cărui nume a fost sugerat de poetul Gheorghe Azap. Membrii acestui cenaclu își aduc contribuția la revista "Confluențe". Nu este lipsită de interes organizarea taberelor de vară ale pictorilor din toată țara care pictează în jurul Oraviței, unde peisajele sunt încântătoare și nici activitatea grupului de speplogi din Caraș care anual se întâlnesc cu speologi din toată țara și fac cercetări în acest domeniu. Cele arătate mai sus dovedesc că viața culturală a orașului include
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
prefectul de Mureș Ioan Vescan, subprefectul Petru Roșca și directorul medical al Băilor Sovata, Marius Sturza. Importante lucrări de reparații au avul loc în anul 1986: a fost retencuit exteriorul și interiorul și a fost refăcut acoperișul. Biserica a fost pictată între anii 1990-1994 de pictorul Viorel Maxim în colaborare cu pictorii Daniel Mărășescu, Cristian Corneanu și Vasile Maxim. Biserica, care este folosită în lunile de vară, a fost resfințită la data de 14 august 1994 de I.P.S. Andrei Arhiepiscop de
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
imitând (de pildă) cupele grecești de tipul celor din Delos; dar formele vaselor geto-dace sunt în marea lor majoritate originale. Și dacă la aceasta se mai adaugă și faptul că ceramica fină, cerută de clienții bogați, mai era uneori și pictată cu motive animale sau vegetale (mai rar umane), se constată că meșterii olari din Dacia nu erau întru nimic inferiori meșterilor celorlate popoare antice care la acea dată se aflau pe aceeași treaptă de civilizație. Chiar din perioada secolelor V-
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]