11,959 matches
-
tortură, la a ceda produsul muncii lui, tot În favoarea preotului și soldatului. Cât despre Biblie, ea Îi rezervă lui Adam, după stadiul de culegător, o agricultură trudnică, ca pedeapsă: “Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mâncat din pomul despre care Îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el În toate zilele vieții tale;” (Geneza, 34.17). Un agroecosistem, adică tarlaua și cultura propriu-zisă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decursul timpului, la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care pătrundeau. Introducerea conștientă, dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un studiu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care pătrundeau. Introducerea conștientă, dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un studiu complex privind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o posibilitate de alegere a plantei, Încă din faza formării mugurelui, a uneia dintre cele două direcții de diferențiere: asimilația, hrănirea plantei adică, respectiv Înmulțirea. Și, adesea, iar pentru a justifica acest adverb amintesc numai că Înainte de a Înfrunzi orice pom se Îmbracă efectiv În flori, adesea deci, planta alege a doua cale: Înmulțirea. Această opțiune e o necesitate poate mai stringentă, căci ea iese din cadrul interesului individului vegetal, hrănirea și supraviețuirea individuală adică, și intră În cadrul unui interes de ordin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
castravetele de mare, dar și Încadrarea Între plante a bacteriilor descoperite Între timp. Unele confuzii de acest gen au stârnit chiar hazul; amintiți-vă de Topârceanu și bacilul lui Koch, clasat ca plantă: “Văzut-ați dumneavoastră o floare sau un pom/Să sară din grădină și să se dea la om?” Viul e Însă un continuum; dovadă e codul genetic, identic de la virusuri și bacterii până la plante și animale. Cel puțin pe Pământ; pe alte planete o fi poate alt cod
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
felurite; Religie, s’o exemplific cu interdicția, fixată În Vechiul Testament, de a aduna spicele rămase În urma secerătorilor ori strugurii nebăgați În seamă la cules; acestea aparțineau străinilor, văduvelor, orfanilor, săracilor. Sau o tradiție, bazată pe o uitată magie, ca “pomana pomului”, adică câteva fructe, de regulă greu accesibile, ce se lasă, la noi, după cules. Ori, În sfârșit, limitele tehnologice care nu permit, mai ales la mecanizare, o recoltare integrală. Prin alte părți, În Franța de exemplu, suprarecoltatul e o practică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu vreo 20 de ani, mai ales în dreapta potecii. Astfel că lumina ajunge la sol oarecum din această direcție, creând o imagine feerică a zonei. Toată coasta este brăzdată de șanțuri prin care au fost trase la vale trunchiurile de pom tăiate pe vremuri, astfel că în urcuș poți să o iei mai pe stânga sau pe dreapta cu 5-10 metri, dar întorcându-te întotdeauna spre linia principală de urcuș, care de altfel este și marcată cu un triunghi roșu, cam
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
forțat bancheri ca spioni ai poliției dacă ei înșiși nu doresc să sfârșească în proces cu clienții lor. (Naylor 1999: 45) În mod asemănător, președintele Comisiei Bancare Federale a Elveției a observat cu abilitate că supraveghetorii financiari suferă de ,,efectul "pomului de Crăciun", în care funcționarii guvernamentali își ușurează treptat munca prin adăugarea unor noi însărcinări decorative la funcțiile noastre deja îngreunate" (Hauri 2000). Propria Federație a lui Hauri, alcătuită în 1935 ca răspuns la criza economică ce afecta Elveția și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
în spatele lor se proiectează pe un ecran imagini cu o deplasare pe o șosea. Dacă ar fi fost într-un automobil real, aflat într-o deplasare reală, de mult și-ar fi rupt gâtul și ar fi aterizat într-un pom sau într-o prăpastie ca Gracia Patricia (Kelly) din Monaco. Tot așa, în filmele de epocă, se arată uneori mari bătălii între cavaleri îmbrăcați în armuri grele mânuind lăncii, săbii și spade enorme. Adevărul este că acești cavaleri grei erau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
românești. Dar ca să cunoști toate astea, trebuie să le înveți. Și ca să le înveți trebuie să fie cineva care să ți le arate, să ți le explice, să ți le prezinte cu dragostea celui care sădește o floare sau un pom, pentru ca această dragoste a învățătorului să prindă rădăcini și să rodească în sufletul elevului. Numai așa vom ajunge să iubim și să apărăm tradiția neamului românesc, să ajungem să ne mândrim cu frumoasele noastre tradiții, să ne asigurăm supraviețuirea ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
apă plată, nici atât. Ieșeam afară să ne jucăm și singura condiție era să fim acasă la ora mesei. Sau când se însera. Mergeam la școală, desigur. Dar veneam acasă abia după ce șterpeleam toate fructele verzi pe care le găseam în pomii de pe drum. Nu aveam telefon mobil și nimeni nu știa pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat. Ne tăiam, ne juleam, ne pierdeam câte un dinte, ba chiar ne rupeam câte un picior. Dar niciodată nu a fost vreo plângere
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
face uneori, pentru un ban grămadă. Nu e ea de vină că trebuia să îndeplinească întocmai dorința clientului. Și problema se punea în felul următor: de ce mama naibii indivizii ăștia își pun în curte gazon artificial, de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
p-ăla floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină și ele cont de ceva. (...) Ce așteptăm întruniți în forum? Azi trebuie să sosească barbarii de ce în Senat e această apatie De ce stau senatorii și nu legiferează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină și ele cont de ceva. (...) Ce așteptăm întruniți în forum? Azi trebuie să sosească barbarii de ce în Senat e această apatie De ce stau senatorii și nu legiferează pentru că azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rog, în comparație cu el, io n-am avut niciodată simț de observație. V-am povestit scena cu foarfeca. Taică-miu asta zicea tot timpul: „Nimic nu vezi!“. Mă trimitea după ceva, un obiect, o pompă de bicicletă, o foarfecă de tăiat pomii, și eu nu reușeam să văd acel obiect. Nu neapărat din cauză că eram stresat de consecințele negăsirii acelui obiect. Mă atrăgea altceva. Caracterizarea cea mai bună a situației ăsteia aveam să o aflu peste ani, când, lucrând în presă, primul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
șugubăț, dar trebuia să-l țină în priză să nu se blegească. Plecau rar din cartier, v-am spus. Cum ieși pe Iuliu Maniu, parcă ai evada dintr-un canal. Cartier urât. Dacă ar fi după mine, aș planta niște pomi în curtea asta interioară. Pe bune. Și, v-am mai spus, aș dinamita betonul de pe jos, de fapt, aș dinamita tot cartierul și cu oamenii înăuntru pe cât posibil, aș distruge tot și aș planta pomi, domnule. Și iarbă. Să ieșim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după mine, aș planta niște pomi în curtea asta interioară. Pe bune. Și, v-am mai spus, aș dinamita betonul de pe jos, de fapt, aș dinamita tot cartierul și cu oamenii înăuntru pe cât posibil, aș distruge tot și aș planta pomi, domnule. Și iarbă. Să ieșim toți din bloc la iarbă verde. Și-acolo unde e centrala termică și fumează două fâțe de treișpe-paișpe ani, ar trebui să fie o poieniță unde să joace copiii din bloc alergatelea, pititelea. Să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
melodie celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere, „Ce văzui pe Călmățui” și vine, evident, răspunsul în ecou: Oare, copilăria mea ? Oare, doar o parte din rădăcinile mele ? Oare, credința, iubirea, demnitatea ? Sau totul la un loc ? II. Maia Alexandrina și pomul binecuvântat al Sfântului Ilie Pe Maia Sanda, mama mamei mele, mi-o aduc aminte de fiecare dată, cam în același registru vestimentar, mai toată viața a purtat culori terne în veșminte, baticul sau basmaua erau permanent rânduite să-i acopere
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cred că și apele Călmățuiului s-au învolburat pentru că Maia era doar una, era singura care la Sfântul Ilie - povestește mama - la poarta cimitirului, atunci când soarele se ridica pe cer și se finaliza rânduiala tămâierii, putea vedea în înaltul cerului, pomul binecuvântat al Sfântului Prooroc Ilie. Dar pentru aceasta, Maia le spunea răspicat copiilor săi că n-ai voie să bagi în gură măr de la înfloritul pomilor și până la 21 iulie. A plecat să moară un pic, la zi mare, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se ridica pe cer și se finaliza rânduiala tămâierii, putea vedea în înaltul cerului, pomul binecuvântat al Sfântului Prooroc Ilie. Dar pentru aceasta, Maia le spunea răspicat copiilor săi că n-ai voie să bagi în gură măr de la înfloritul pomilor și până la 21 iulie. A plecat să moară un pic, la zi mare, în ziua de Paști a anului 1988, 10 aprilie 1988. Cu o zi înainte, mama revenise de la Pașcani, unde n-a zăbovit decât o noapte, venise să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
constând, mai ales, și pentru ochii lumii, În conferințe cu subiecte vagi și ino fensive, inaugurate, patronate, prezidate sau rostite de câțiva preacumsecade profesori universitari și oameni de știință, ade vărate somități În specialitatea lor, precum G. Țițeica și D. Pom pei, matematicieni cu renume peste hotare, sau filozoful și psihologul C. Rădulescu-Motru, geograful S. Mehedinți și alții, toți oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care trăiesc gândind la bătrânețile lor, pe care le-ar dori Într-o perfectă inacțiune fizică și intelectuală, Într-o zăcere pe picioare, unii dintre ei nepreocupați nici măcar de frumoasele și nevinovatele Îndeletniciri ale vârstei senine: lectura, scrisul și săditul pomilor; cât și celor făcuți anume pentru strânsul averilor și acaretelor, dintr-un instinct al lor propriu și grosier, al posesiunii de bunuri materiale și numai materiale. Găsesc că este cu totul reprobabilă această persistență zilnică a gân dului spre bătrânețile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât să Încapă o fată cu rotunji mile ei; ferestrele, cu lumina lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată până aproa pe de tot, ca să ntinzi mâna la pomii Înfloriți, la iepurii șoldani sărutân du-se, la păsările ciripind și la cucii cu cântatul lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
multor clădiri din județul Argeș: primăria din Bascov În 1914; primăria din Valea Mărului În 1916; biserica din Bascov, pe ale cărei uși s-a iscălit; biserica din Dobrogostea este reparată tot de el; cantonul din Budeasa al școlii de pomi cultură de la Găleșești; biserica din Stroești etc. Când nu avea cu ce plăti datoriile, se achita cu piese de mobilier; lui Petre Leonăchescu i-a plătit o datorie făcându-i două paturi și patru scaune, și scriind pe ele numele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ar fi fost nimic, dar a apărut, parcă ar fi fost înțelese, și o altă palavragioaică faimoasă, doamna Sărăcin, prietenă cu doamna Duțulescu. Evident, s-au pus pe turuit și nu și-au găsit alt loc pentru trăncăneală decât sub pomul unde mă urcasem eu. Proprietăreasa, doamna Duțulescu, nu-mi dă voie să mă cațăr în pomul ei și să iau mere, așa că am stat acolo, sus, pe o creangă subțire, îmi țineam respirația și făceam eforturi supraomenești să nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]