8,847 matches
-
trebuit s) r)mân) În sala mașinilor carturi duble, pentru c) nu avea deloc ajutoare. Cand nu era de serviciu, citea În cabina să și st)tea de vorb) cu confidentul lui, Mississippi. Echipajul spunea despre el c) bea În prostie În cabina să. În timp ce vasul trecea noaptea pe lang) Stromboli, un șuvoi de lav) roșiatic) se scurgea din vulcan, dar marinării nu au vrut s) plece din fața televizorului că s) admire acest fenomen natural. O bufnit) de pe insul), deranjat) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
veche probabil de o mie de ani - o mie patru sute, insist) ghidul nostru. Pentru a nu m) l)să mai prejos, m) simt obligat s)-l fac s) mai scad) câteva secole. Dar cui Îi mai pas) de date? Mică prostie cu recalcularea secolelor este uitat) repede. Îmi reg)sesc bună dispoziție Într-o Inc)pere veche, frumoas), fierbinte, cu un miros acru. Sofale improvizate din zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
al)turi de ei? Pan) la sfarsitul zilelor mele, ei? Îi admir pe acești oameni. Știu s) lupte. Ins) acum nu prea m) consider) prietenul lor, nu-i așa? — Ei cred c) articolul „Drag) Amos” a fost inspirat de Kissinger. — Prostii. Eu l-am propus. Este lucrul la care m-am gandit tot timpul și ei știu asta. La Washington, Rabin mi-a fost unul dintre cei mai dragi prieteni. Îl iubesc că pe un frate. Dar de ce oare le este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să adaug că, În conformitate cu subiectele la modă, elegia mea avea ca temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau Lenore - pe care n-am pierdut-o, n-am iubit-o, n-am Întâlnit-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o Întâlnesc, s-o iubesc, s-o pierd. În inocența prostiei mele, credeam că scrisesem ceva frumos și minunat. În timp ce o duceam acasă, Încă nescrisă, dar completă, de vreme ce până și semnele de punctuație erau Întipărite În mintea mea ca urma lăsată de o pernă pe carnea unui om care a dormit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi făcut Măriei sale de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum trebuie să pută a pește când Măria sa îi face onoarea s-o strângă în brațe! Termină, Maria! Te chinui tu, îl chinui și pe el! Și Răreșoaia?! țipă Maria. Jură că nu-i adevărat! Jură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu Răreșoaia mai înainte de venirea ta în Moldova. E o chestie veche. Și-apoi... Maria e gata să izbucnească în lacrimi: Tocmai că știu! Prea bine știu! Cea dintâi "Doamnă" a Moldovei nu e Maria de Mangop, ci Maria Răreșoaia! Prostii! Ei, Pescăriței, strigă cu patimă Maria, ei i se cuvine slava Domnului! I-a ridicat și curți domnești în Târgul Hârlăului! mai spune și izbucnește în plâns. Țamblac, moale, împăciuitor: Maria... Hai să judecăm fără patimă. Hai, nu mai plânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a uns... dar și cu Diavolul... Greșești? Nu poți? Plătești! Și cu capul uneori. "Dreptatea absolută" de care vorbeai e deasupra a toți și a toate. Pe domn toți îl lingușesc, toți îl mint, mai ales când greșește sau spune prostii. E plicticos să ai totdeauna dreptate. O să-mi cumpăr un măscărici, să aflu adevărul despre mine. Ioane, să nu te prind că mă minți și tu! Îndrăznește, Ioane! Cu riscul de a-ți pierde capul, râde Ștefan. Ai observat Ioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fericită și... și nefericită totodată! Mai... mai bine să mor! Să mor! și o îneacă plânsul. Voichiță! strigă Ștefan sever. Asemenea gânduri nebune nicicând nu voi să mai aud! Doamne! Atâta tinerețe! Ce comoară! Și tu vorbești de... Vorbești prostii! Voichița continuă înfrigurată, tremurând: "Voichițo! Înțelege! mi-a șoptit Sfânta. Pleacă! Pleacă, până nu-i prea târziu! Pleacă! Din inima ta nu va rămâne decât un pumn de cenușă" chiar așa mi-a spus. Ajută-mă Ștefane! se agață de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să.... Între dragoste și moarte nu-i decât un pas. Eu, spune ea încetișor, abia auzit, eu știu aiasta... O țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tony ni s-a raliat de la bun început, mie și Doinei, necăsătoriți încă și întâmpinând o anumită opoziție din partea unor rude influente care aveau anumite planuri în legătură cu mine și care erau convinse că, însurându-mă după capul meu, fac „o prostie”. Vizita ei la București, în 1964, s-a concentrat, cu timpul, într-o singură seară, seara în care am fost toți trei, tanti Tony, Doina și cu mine, la cinema, la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până și de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iisus. Ceea ce e absurd. Totul despre utopia comunistă, despre eroarea ei fundamentală - în aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov: „Sarcina omului pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind? Sărac, măcar scapi de sărăcie, iar renumele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei fundamentală - în aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov: „Sarcina omului pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind? Sărac, măcar scapi de sărăcie, iar renumele cinstei îți supraviețuiește. * Nu mai e de glumit: am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind? Sărac, măcar scapi de sărăcie, iar renumele cinstei îți supraviețuiește. * Nu mai e de glumit: am rămas (în plan social) singur, singur. * Alături de atâtea conformisme laice, bântuie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să răspund pur și simplu „în Dumnezeu”, termen pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie, spirit, forță, natura naturans...). Dar prefer să afirm Credo-ul tradițional, fără circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pur și simplu „în Dumnezeu”, termen pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie, spirit, forță, natura naturans...). Dar prefer să afirm Credo-ul tradițional, fără circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie, spirit, forță, natura naturans...). Dar prefer să afirm Credo-ul tradițional, fără circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri stupide și, firește, rele, distrugătoare). Prostia este eternă și invincibilă ; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenței, pentru a o ține în șah ; e tot ce se poate face contra ei. Ați
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenței, pentru a o ține în șah ; e tot ce se poate face contra ei. Ați observat că, de câte ori se vorbește despre prostie, așa, în general, se supără foarte multă lume ? E greșit a crede că proștii nu și dau seama că sunt proști. Știu foarte bine că sunt și au un instinct infailibil în a detecta inteligența și în a se mobiliza
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se mobiliza ̀ mpotriva ei, spontan și organic, sistematic și înverșunat. De aceea, există la noi, manifestată fie direct, fie disimulat, dar tenace, atâta ostilitate față de Caragiale, abisalul Caragiale, geniul inteligenței radicale, cel mai eficient dintre marii români demascatori ai Prostiei. Sunt prea mulți proști pe lume, dar din fericire sunt și mulți români care știu că : mai bine cu un deștept la pagubă, decât cu un prost la câștig ! „Proștii sub clar de lună” sau sub lumina sălilor de ședințe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dreptului public, atât penal, cât și administrativ, precum și normele internaționale. E adevărat. Concluzia ? Știința dreptului nu mai face două parale, juriștii nu sunt decât niște clănțăi inutili. Efectul ? Nimeni nu mai știe să replice la arbitrar, abuzurile și samavolnicia (și prostia, firește, sora lor mai mare) câștigă teren nelimitat. Cine pierde teren ? Civilizația, care nu constă în electronică după cum nu a constat nici în mașina cu aburi și nici în arbaletă, ci numai în civilitate, adică în relații civile, adică în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]