8,777 matches
-
solul a fost înlocuit de grohotișuri de șisturi. Această zonă este declarată rezervație paleontologică pentru resturile fosile de pești oligoceni. La Berevoești din Muscelele Plătichii coboară versanți dezgoliți de vegetație pe care s-a instalat și eroziunea în adâncime creând relieful de badlands. Suprafețe afectate mai apar la Valea Iașului, la Corbeni, la Arefu și pe terasele de la Capu Piscului. Șiroirea, ravenarea și organismele torențiale Dezvoltarea acestor procese nu mai depinde foarte mult de roca de bază ci mai degrabă de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
degrabă de morfologia zonei (înclinarea versantului, gradul de fragmentare, profunzimea nivelului de bază local) și de gradul de împădurire a acesteia. De la nord la sud Subcarpații Argeșului se evidențiază prin concordanța trăsăturilor morfologice subcarpatice determinate de tipul și forma de relief. Se disting astfel zone deluroase înalte, culoare de vale coborâte și depresiuni axate pe culoarele de vale. Depresiunile submontane apar imediat la contactul cu zona cristalină de care este unită prin glacisuri deluviale de aceea fiind numite depresiuni de contact
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
spre est și restul spre vest), din care cea principală se află în partea de est. Porțile vestice făceau - la origine - legătura cu terenul de instrucție al armatei. Artera principală de circulație în interiorul cetății este între porțile IIl-IV-V-VI. Statuile și reliefurile care împodobesc aceste porți, au ca sursă de inspirație fapte ale eroilor antici sau războaiele austro-turce, încadrându-se curentului baroc. "Poarta I" "Poarta II" "Poarta III" "Poarta IV" "Poarta V" "Poarta VI" "Poarta VII" Sunt
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros), faunistice (specii enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
așează pe fața nicovalei îmbrăcată cu lemn de brad și, cu ajutorul creionului amplificator de contururi, se copiază modelul cu mâna liberă, apăsând creionul oblic pe folia de cupru, uniform și cursiv. Pe partea opusă a tablei, desenul apare ușor în relief. După aceasta, tabla trasată se așează pe suprafața nicovalei prevăzută cu un covor de cauciuc cu grosimea de cel puțin 10 mm. Se accentuează desenul, cu circa 5 mm, prin presare pe urmele inițiale. Tabla se ciocănește cu ciocane și
Metaloplastie () [Corola-website/Science/327508_a_328837]
-
care patina se realizează înainte de fixarea lucrării pe placa de suport din lemn: tabla prelucrată se încălzește din nou la flacără, pentru a se înnegri. Odată înnegrită, se lustruiește cu nisip cernut fin amestecat cu apă, până ce formele ieșite în relief se deschid la culoare. Fundalul rămâne în mai multe nuanțe de negru. După umplerea cu smoală și fixarea pe lemn, ultimul pas constă în aplicarea unui strat protector de lac transparent. Patina se poate realiza și cu argint electrolitic.
Metaloplastie () [Corola-website/Science/327508_a_328837]
-
roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys nu beneficia de existența unui circuit eficient de oxigenare a straturilor de apă de adâncime. În lipsa oxigenului lipseau și microorganismele care să descompună cadavrele, în absența unor procese biologice de descompunere materia organică respectivă pornind pe drumul fizico-chimic
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
care stabilea că vina aparține soldaților turci, a fost citată pentru prima oară în "New York Times". Prentiss sosise în Smirna pe 8 septembrie 1922, cu o zi mai înainte de intrarea turcilor în oraș. El era reprezentantul special al Near East Relief (o organizație de caritate americană al cărui obiectiv era protejarea armenilor în perioada războiului). El a debarcat în Smirna de la bordul distrugătorului american USS Lawrence comandat de căpitanul Wolleson. Superiorul comandantului Wolleson era contramiralul Mark Lambert Bristol, Înaltul comisar al
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 66,40 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu un relief înclinat, străbătut de mai multe pâraie, cu faună caracteristică zonelor aride (stepă dobrogeană) și elemente floristice specifice habitatelor pontice, balcanice, continentale, submediteranene sau celor eurasiatice. Fântânița - Murfatlar prezintă un areal cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, atât la nivel
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
raport nuanțat cu ambientul. Tematica sa este bazată pe scene eroice sau comemorative folosind un limbaj realist în totală consonanță cu comenzile de domeniu public (Timpul Soarelui, 1976), sau în viziuni arhaice, masive, care se integrează perfect cu formele de relief în mijlocul cărora pot fi admirate (Burebista, piatră, 1980). Radu Aftenie este condus la abordarea unor teme mitologice precum Amazoană, Icar sau Talos, fiind preocupat de tehnica folosită și, bineînțeles , de o reconciliere a artificialului urban cu naturalul existențial. Lucrările executate
Radu Aftenie () [Corola-website/Science/326484_a_327813]
-
scade deci spre talveg și crește progresiv spre cumpăna. Scăderea pantei pedimentului are o limita inferioară, ce coincide cu încetarea posibilității de deplasare a sfărâmăturilor. Când acest stadiu este atins, pe cea mai mare pare a unor foste unități înalte, relieful capătă aspect de peneplenă (aproape - câmpie) sau de suprafață reziduală finală (W.Penck, 1924). Mai recent L. King (1951) denumește o astfel de suprafață pediplenă, pornind de la același concept al lui Penck, retragerea paralelă a versanților și formarea de pedimente
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
câmpie) sau de suprafață reziduală finală (W.Penck, 1924). Mai recent L. King (1951) denumește o astfel de suprafață pediplenă, pornind de la același concept al lui Penck, retragerea paralelă a versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
sub formă de con, ce se acumulează la baza versanților sau în sectoarele cu pantă redusă ale acestora; sunt formate din materiale grosiere, de regulă pietrisuri, nisipuri și argile depuse de torenți și ravene la gurile lor; că formă de relief corespund conurilor de dejecție. În funcție de poziție și formă se deosebesc glacisuri: de front structural (în zonele de cuestă sau cu suprafețe strucurale), de piemont (la poalele muntelui), de vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață întâlnim glacisuri: în roca, detritice (domină materialele alohtone) și mixte. Pedimentul este o suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. Se disting două elemente: inselbergul (relieful rezidual) și pedimentul propriu-zis, despărțite între ele de un unghi(ruptură de pantă)-knick. Pedimentul poate fi uniform dezvoltat în jurul inselbergului sau poate avea intrânduri adânci sau mai mici în interiorul abruptului muntos. Se formează cu precădere în regiunile semiaride calde
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
versanților masivului. Și pediplenă, că suprafață finală, are nevoie pentru a se perfectă de stabilitate tectonică. Pediplenă caracterizează climatul arid și semiarid. Ciclul eroziunii - de la munte la peneplenă Într-o regiune muntoasă, eroziunea este acerbă, văile se adâncesc, creând un relief viguros, cu versanți înalți și abrupți; se consideră că relieful și eroziunea sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru, văile se lărgesc, versanții se întretaie sub nivelul vechilor cumpene de ape și se domolesc că pantă
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
a se perfectă de stabilitate tectonică. Pediplenă caracterizează climatul arid și semiarid. Ciclul eroziunii - de la munte la peneplenă Într-o regiune muntoasă, eroziunea este acerbă, văile se adâncesc, creând un relief viguros, cu versanți înalți și abrupți; se consideră că relieful și eroziunea sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru, văile se lărgesc, versanții se întretaie sub nivelul vechilor cumpene de ape și se domolesc că pantă, căpătând și ei un profil de echilibru. Este stadiul de
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru, văile se lărgesc, versanții se întretaie sub nivelul vechilor cumpene de ape și se domolesc că pantă, căpătând și ei un profil de echilibru. Este stadiul de maturitate, când relieful evoluează mai încet și mai echilibrat. După sute de mii sau milioane de ani, se ajunge în stadiul de bătrânețe al reliefului, când interfluviile sunt măcinate până aproape de nivelul luncilor râurilor; în locul muntelui eroziunea a creat o câmpie ușor ondulată
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
ape și se domolesc că pantă, căpătând și ei un profil de echilibru. Este stadiul de maturitate, când relieful evoluează mai încet și mai echilibrat. După sute de mii sau milioane de ani, se ajunge în stadiul de bătrânețe al reliefului, când interfluviile sunt măcinate până aproape de nivelul luncilor râurilor; în locul muntelui eroziunea a creat o câmpie ușor ondulată, numită peneplenă. Cea mai rapidă nivelare a reliefurilor înalte are loc în climatele secetoase și se face prin glacizări; aici interfluviile se
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
sute de mii sau milioane de ani, se ajunge în stadiul de bătrânețe al reliefului, când interfluviile sunt măcinate până aproape de nivelul luncilor râurilor; în locul muntelui eroziunea a creat o câmpie ușor ondulată, numită peneplenă. Cea mai rapidă nivelare a reliefurilor înalte are loc în climatele secetoase și se face prin glacizări; aici interfluviile se reduc că lățime, dar rămân mereu înalte, până ce glacisurile le sparg unitatea, divizandu-le în munți insulari(inselbeguri). Când glacisurile au ajuns să se extindă roată
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
în jurul munților insulari, sunt de obicei foarte netede și sunt numite pedimente. Din unirea acestora, pe distanțe mari, ia naștere o câmpie de eroziune mai netedă decât o peneplenă, ce se numește pediplenă. Tot lanțul de fenomene și forme de relief pe care le creează eroziunea de la apariția unui munte și până la transformarea lui în peneplenă se numește ciclul eroziunii.
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
Relieful periglaciar reprezintă un relief climatic dezvoltat la contactul dintre regiunile polare și cele temperate (în tundra) și în munții înalți din etajul alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
Relieful periglaciar reprezintă un relief climatic dezvoltat la contactul dintre regiunile polare și cele temperate (în tundra) și în munții înalți din etajul alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
În plus apar elemente fine, uscate, ușor de deplasat. Vântul inarcat cu nisip, cu zăpadă și cristale de gheață acționează prin coroziune și deflație, adică izbește cu putere și șlefuiește proeminentele rocilor, lărgește spărturile, spulberă materialele fine. Contribuie la formarea reliefului rezidual de tip „babe”, „ciuperci”, „sfincși”. În alte locuri vântul depune praf, dând acumulări loessoide sau dune de nisip. Uneori evacuarea elementelor fine duce la dezvoltarea unui peisaj de câmpuri de pietre și blocuri, asemănătoare ergurilor. Acțiunea fluviatila (fluvio-periglaciatia, gelifluviatia
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
acumulări loessoide sau dune de nisip. Uneori evacuarea elementelor fine duce la dezvoltarea unui peisaj de câmpuri de pietre și blocuri, asemănătoare ergurilor. Acțiunea fluviatila (fluvio-periglaciatia, gelifluviatia) este prezentă o perioadă foarte scurtă și are un efect limitat în geneză reliefului. Rețeaua hidrografica este slab organizată; regimul debitelor este influențat de natură climatului și de stratul înghețat al solului. În multe situații scurgerea se efectuează pe un pat înghețat. Vară sunt caracteristice inundațiile de mare proporție și transportul masiv de aluviuni
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
de o fază înaintată de degradare a pergelisolului, cănd blocurile de gheață din sol se topesc și provoacă tasări și depresiuni lacustre. Este vorba de distrugerea unor strate de roci dure prin dezagregare, îndepărtarea majorității materialelor rezultate și rămânerea în relief a unor vârfuri de diferite forme: crește ascuțite și crenelate (custuri), crește de cocos, ace, vârfuri piramidale, turnuri, ciuperci, jandarmi, strungi adică șanțuri adâncite, cu fundul relativ plat și foarte înclinate. În regiunile periglaciare, sub raport structural se disting: terenuri
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]