10,656 matches
-
eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca sa, ci prețul plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o părăsească și pe aceasta. Se aud pașii sfinxului. Și e din ce În ce mai evident că, spre deosebire de Sisif care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reușiseră Înaintașii lor, să Învingă Theba. Exploratorul e un Oedip Însetat de mister, care nu acceptă sinuciderea sfinxului ca victorie; el refuză să se oprească la Theba chiar dacă i se oferă tronul. În schimb, Sisif devine după prima rostogolire a stîncii propriul său epigon. Exploratorii sînt pionieri ca și cuceritorii. Dar cei ce populează aceste teritorii și le fac să rodească sînt epigoni. E lesne de Înțeles că n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a dat naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care am alergat, fie că am ridicat piramide, fie că ne-am mulțumit să visăm la umbra lor. Ne-am Întors de fiecare dată la ea ca la o dragoste esențială din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care se Încolăceau la picioarele mele, dar mi-a trebuit mult cura) să-i dezvălui lui Oedip că e ucigașul tatălui său...) Se Întîmplă lucruri ciudate pe munți. În copilărie, vara, cînd se Înnegreau munții de ploaie, stăteam uneori sub stînci urmărind cum trăsnetele lunecau pe piatra udă ca niște reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
M-am mai Întors pe muntele Cyllene, dar niciodată n-am mai dat peste șerpi. Muntele era tăcut și simțind cum dogorea soarele mi l-am Închipuit scăldat de lumină pînă În vîrf. Ultima dată m-am așezat pe o stîncă și am stat astfel multă vreme. M-am gîndit la toate, pe urmă am ațipit și atunci În vis mi-a apărut Apolo care mi-a spus: Tiresias, tu Îi Înveți pe oameni speranța de a refuza destinul. Îi faci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce e În jurul meu. Ca orice iubire și aceasta e crudă. Și mă gîndesc la tribulațiile Cassandrei numai pentru a Înțelege și mai bine cît de necesară Îmi e această foame a inimii... (...SÎnt Înlănțuită de viitor ca de o stîncă, Îl Întrevăd fără să-l pot Înrîuri În nici un fel. Și, În acest timp, cei din jur mă socotesc nebună, rîd și mă batjocoresc pentru tristețea mea. În zadar am Încercat să-i conving pe troieni ce se va Întîmpla
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Apolo a hotărît să nu pot convinge pe nimeni, el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi lui Sisif să stau lîngă umărul lui și, În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și s-ar uita cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi lui Sisif să stau lîngă umărul lui și, În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și s-ar uita cu milă Înțelegînd că soarta mea e să rămîn În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu mi se pare mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu n-are, desigur, nimic comun cu frigul resimțit de Împărații romani de după Marc Aureliu care, persecutați de nesiguranță, se aplecau cu violență sa epuizeze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște și În același timp moare, mîngîindu-i trupul la naștere și În același timp sugrumînd-o, atunci n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un dor de țărm, de obișnuit, de cei pe care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă și am nostalgia lucrurilor firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gutui verzi. E important să nu ne pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În fiecare zi pămîntul, nisipul, stîncile, arbuștii arși de soare și umbra pescarilor care descarcă bărcile pline de pește. Acest țărm aparent pustiu nu e nici pe departe un spațiu al singurătății, iar singurătatea nu mi-a dezvăluit decît o violentă nevoie de solidaritate. Nimic nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută. Iar Colchida e undeva departe În trecut. Tot ce mai pot face e să-mi amintesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele Colchidei ca un cuvînt taumaturgic Împotriva unei mări goale, În ziua cînd nu l-ar mai pronunța, ar muri uitîndu-se la stînci și la valuri cu ochii goi, fără să priceapă prea bine ce anume Îl Îndeamnă să le privească... (...Dacă există În mine o lumină, este pentru că am dorit-o și am căutat-o. CÎnd m-am Îmbarcat, sufletul meu era
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lucrurile au nevoie de legi. Trebuie să ridic ochii spre muntele meu. Să privesc culmile orbite de soare și să mă bucur de urcușul care Începe. Saturn a coborît ca și mine pe un munte, i s-a dat o stîncă pe care s-o urce, așadar trăiește și speră. O fericire curată e numai o șansă de viitor. În urmă nu mai e nici o speranță...) Altfel spus, deși nu e atît de tristă ca fuga În neant, fuga În trecut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și aici intervine speranța...) Modernii i-au dat speranței un atribut nou, o ancoră de corabie; cei vechi credeau oare că speranța nu ancorează nicăieri? Nici Fata Morgana nu se oprește nicăieri decît pentru a muri. Nici Sisif; În vale stînca lui se luminează de speranță; aceasta e recompensa efortului său; ea Îl așteaptă În ceea ce se Întîmplă În vale... Unii (Chamfort) pretind că fericirea nu mai vrea să depindă de nimic. Ei zic: pentru mine fericirea n-a Început decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
satisfacții. Degeaba mai trăiești. După aproape un an și jumătate se hotărî să plece în vizită la Nicky în străinătate. O chemase telefonic. Din autocar privi atentă la fiecare peisaj de afară, îi părea vrăjit. Brazii aceia, pinii, munții cu stâncile lor, fiecare copac, fiecare floare, fiecare fir de iarbă, izvoarele cu coborâșul lor făceau parte din patrimoniul elegant și neclintit al țării noastre. O încântau. În scurgerea timpului universal toate acestea însemnau mai mult decât lumina unui fulger într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Șerban M. MarcelaIosefina Timotin M. Adrian Mihai Tonigaru Ghe. AlinGabriel Vartolomei E. Gina Registru matricol,227, vol.lI; Costin Clit,op.cit.,p.246. Istorie-Științe Sociale Broască E. Costel Bunescu Const. Adrian Butnaru St. Adrian Cărăușu V. Ana-Maria Duda Ghe. Carmen Stâncă Ghiga Ghe. MariusGabriel Hobincu V. Marian Vasile Isachi J. Ana-Maria Lapteș Ț. Gina Palie U. Corina Popa V. Georgel Resmeriță I. MihaelaPoliecta Songa V. Mihaela Talmaciu I.Mariana Ținteanu Ghe. Nicoleta Toma M. lulian-Cezar Zota Ghe. Daniel Registru matricol,227
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Uneori mi-era greață de mine însumi cînd aflam cum arăta soțul vreuneia... Cît despre ceea ce-ai să faci, despre comportarea ta viitoare, lasă-mă să fac o comparație. Omul e ca un rîu: firav la izvor, săltăreț printre stînci, tumultuos printre munți, cu urme de valuri cînd trece printre dealuri, liniștit și plin de aluviuni la cîmpie, neclintit la intrarea în mare... Mai sînt și rîuri care dau din munte direct în mare, îi zic eu. He-he! rîde Graur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am pierdut-o pe Euridyce a mea. Noapte bună, Mica! Reiau scrisoarea, marți, 16 septembrie [1947] De dimineață, plajă. Irène și Mirona s-au dus până la capătul digului. Când a vrut să sară, Mirona s-a lovit rău de o stâncă; și a făcut două tăieturi mari în zona apendicelui; șocul a fost groaznic. S-a întors dusă pe brațe de dl Negulescu, Dron și Giurgea; e în pat cu febră și Irène doarme în seara asta la ea. Cum e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trăiau din munca manuală [...]. Ei erau croitori, cizmari, tinichigii, tâmplari, tapițeri, strungari, zidari, birjari, fierari, hamali, vidanjori etc., constituind o clasă de meseriași și proletari, având caracteristicile unei populații subdezvoltate” <endnote id="(125, p. 167)"/>. În 1891, socialistul dr. Ștefan Stâncă ajungea la aceeași concluzie. El făcea un apel către tinerii evrei să colaboreze la Întocmirea unei statistici a evreilor pe profesiuni. Scopul era de „a contracara propaganda antisemită care judecă o populație de aproape 300.000 de oameni după rapacitatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuștilor va ploua (credință din Bucovina). Ovreii când intră la cușcă se roagă să nu ploaie, căci când plouă din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 64, p. 274"/>). Iese dracul dintr-o stâncă P-un jidan ducând În cârcă. - Spune-mi drace ce-ai furat, Că te-oi bate spânzurat. - Un târtan Împelițat. - Spune-mi drace unde-l duci Unde-l duci făr’ de papuci Unde-l duci și unde-l muți ? - În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pînă în 1973. Pe atunci trăia P. P. Panaitescu. I l-am trimis și D-sale. Mi-a răspuns printr-o scrisoare pe care voiam s-o pun drept prefață. M-am gîndit însă că lucrarea mea va trece printre stîncile vieții și fără sprijinul unei autorități ca aceea a lui P. P. P[anaitescu]. Nu credeam că o revistă așa de serioasă ca Luceafărul se lasă indusă în eroare de oricine. Vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fost inserat și punctul 4, vindicativ foarte: „Cere cu stăruință grabnica judecare și exemplara condamnare a tuturor criminalilor, oricare ar fi, ori cât de mulți ar fi și oriunde s’ar afla, vinovați de masacrarea evreilor dela Iași, trenurile morții, Stânca Roznovanu și platoul Dric Huși”. Dacă vreunui oficial român i-ar fi trecut prin minte să urmeze cuvânt cu cuvânt fraza de mai sus, atunci ar fi avut mult de furcă cu arestarea soldaților germani participanți la pogrom, dacă vor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu fruntea’n soare sau de-apuse/ tristeți și lacrimi adunate’n stivă,/ le-om pune cândva iarăși de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]