11,425 matches
-
Rossmann. "Când tânărul Karl Rosmann, în vârstă de șaptesprezece ani, expediat în America de bieții lui părinți pentru că o bonă îl sedusese și el îi făcuse un copil, intră în portul New York-ului, pe vasul care își redusese deja viteza, statuia Libertății pe care o privea de câtăva vreme îi păru deodată luminată de un soare mai puternic. Brațul său înarmat cu sabie părea să se fi mărit în chiar clipa aceea și statuia era bătută de un vânt năvalnic". Suflul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe vasul care își redusese deja viteza, statuia Libertății pe care o privea de câtăva vreme îi păru deodată luminată de un soare mai puternic. Brațul său înarmat cu sabie părea să se fi mărit în chiar clipa aceea și statuia era bătută de un vânt năvalnic". Suflul vântului care traversează dinamic ansamblul romanului ne deschide către această lume a aventurii într-o țară nouă, un nou Eden care ar putea să semnifice spațiul reînceputului absolut. Traversarea ca o nouă naștere
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
edenului apare, cu sabia strălucitoare. Ca orice emigrat, Karl va încerca să-și găsească locul său pe noul continent dar.... Dar de la început se semnifică faptul că nu ne despărțim atât de ușor de trecutul nostru și sabia ridicată de statuia libertății arată că nu există libertate fără pedeapsă, nu există autonomie cucerită fără pedeapsă oedipiană și că nu ne debarasăm ușor de trecut. Maimuța Rotpeter din Raport pentru o Academie nu spune oare: "Cu libertatea omul se înșeală foarte adesea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
criză, separare și smulgerea individului și a tuturor mecanismelor de reglare, precum și continuitatea însăși a moștenirii sale culturale. Căutarea lumii noi este în mod inconștient cea a unei mame-țărâne-hrănitoare protectoare, adesea idealizate. Dar această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Dar această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu, trimite totuși la un întreg registru militar al ordinii și al Legii și bineînțeles la figurile Tatălui. Să nu uităm faimoasa vechea valiză militară a tatălui pe care Karl Rossmann o pierde
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este sigură. Dar, deși Kafka dezvoltă toate aceste teme, nu aici este esențialul fiindcă Lumea Nouă este un pretext pentru el, o imagine operatorie pentru a ne vorbi și de altceva. America lui nu este America reală: chiar de la început statuie Libertății ridică o sabie 564 și numeroase detalii sunt aberante în această societate unde nu apar nici evrei, nici negri, unde orașele sunt cel mai adesea inventate și unde un anumit număr de detalii neverosimile, subliniate în nenumărate rânduri arată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
America fiind postum și datorat lui Max Brod). Nu știm cum prevedea Kafka să-și termine romanul, dar este sigur că - orice ar spune optimistul Max Brod - că numeroși indici ne lasă să prevedem un sfârșit tragic pentru erou. Sabia statuii Libertății ar putea fi desigur avertismentul unei morți care l-ar aștepta pe Karl Rossmann. Povestea centrală a Therezei este și ea semnificativă pentru o experiență americană fără iluzii. Celelalte povestiri ale lui Kafka scrise în aceeași epocă 570 ne
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stereotipului, Mandiargues ordonează un text dandy a cărei paradă evită confruntarea frontală, creând niște interstiții" (Leroy, op. cit., p. 374). 276 "Vom arunca în mare cadavrul ei gol, fardat, cu un lest și el se va scufunda în valuri ca o statuie". 277 Christian Hirschfeld, Von der Gastfreundschaft. Eine Apologie fur die Menschheit. Leipzig, bey Weidmanns Erben und Reichap, 1777. Traducerea în franceză a acestui eseu a apărut în volumul Ospitalitatea în secolul al XVIII-lea, Clermont-Ferrand, (Presses Universitaires Blaise-Pascal, 2000). 278
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
piețelor libere și rețelelor de fast-food") se ciocnește cu tribalismul sau fundamentalismul, simbolizat de "Jihad" - reacția primordială, bazată pe mituri fundamentale, axiome morale și certitudini autoimpuse într-o lume în care frontierele colapsează (cazul talibanilor din Afganistan este sugestiv - distrugerea statuilor lui Budha sau cooperarea regimului taliban cu terorismul internațional au fost simptome ale reacției antioccidentale/anti-globalizare, marcate prin sfidarea comunității internaționale sau mai bine-zis a convențiilor ce definesc relațiile internaționale actuale)". 242 Dacă mobilul inițial al războiului a fost conflictul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fiecărui început de an nou, istoria a dovedit că momentul în care au putut reveni în țară a fost numai după 1989. Gheorghe I. FLORESCU Românii în Statele Unite și Canada „Suntem în portul orașului New York. Marele transatlantic se apropie de Statuia Libertății, simbol atât de caracteristic pentru Lumea Nouă, a cărui vedere atâtea inimi de emigranți a umplut de bucurie și de noi speranțe. în baierele uriașului palat plutitor, un țăran român privește, prin geamul rotund al cabinei sale, spectacolul neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
română în direcția Americii a devenit înainte și imediat după Primul Război Mondial o realitate acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele transatlantic se apropie de Statuia Libertății, simbol atât de caracteristic pentru Lumea Nouă, a cărui vedere atâtea inimi de emigranți a umplut de bucurie și de noi speranțe”. în 1912, Ioan Podea, discutând despre începuturile și cauzele imigrării românilor în America, evidenția că la acea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-l cunoaștem a început acolo numai un an mai târziu: în decembrie 1990 s-au format primele partide de opoziție, infiltrate până la un nivel înalt de foști informatori sau beneficiari ai regimului comunist, și tot atunci a fost doborâtă ultima statuie a lui Stalin. Deși apăruseră primele ziare de opoziție și sindicatele independente, deținuții politici nu fuseseră toți eliberați, cei din urmă au ieșit din închisoare abia în iulie 1991! O asociație „a foștilor deținuți politici” există acum și în Albania
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1991, când, la Tirana, în Piața Skanderbeg (Piața Universității!), studenții au intrat în greva foamei, cerând ca Universitatea lor să nu mai poarte numele fostului dictator. Confruntarea pe această temă simbolică a culminat în ziua de 20 februarie, cu dărâmarea statuii lui Hoxha. La București, evenimentul a fost salutat în 22 cu un articol intitulat „A doua moarte a lui Enver”. Noi nu știam atunci, nici albanezii de altfel, că Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
văzut după-amiaza, În acest loc, „un morman de trupuri omenești de diferite sexe și de diferite vârste”25. Un evreu adus din altă direcție la aceeași destinație a văzut pe parcurs sute de cadavre: „Tot drumul presărat cu morți. Pe statuia din Piața Cuza XE "Cuza, Alexandru C." Vodă erau sute de copii morți și așezați pe scărișle statuiiț”26. Un evreu dus la Chestură pe un alt traseu povestește că „un spectacol sinistru s’a Înfățișat Înaintea ochilor noștri, deoarece
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
mormanele erau cât zidul de Înalt. După aceasta veneau cadavrele din Piața Unirii, strada Victor Palace, din sala cinematografului Sidoli, din str. I.C. Brătianu, Râpa Galbenă... După Râpa Galbenă vin piețele din fața Fundației Ferdinand, pe locul unde se află squarul statuielor. În aceste locuri s-au găsit foarte multe cadavre, grămezile crescând și Îndesându-se cu cât te apropiai de cimitir. Poarta cimitirului și curtea lui erau locul de execuție a evreilor. Aceasta este partea cu cel mai puțin densă populație
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
o altă ambianță, pe alte „câmpii” nu se deosebește prea mult de descrierea șoferului de Salubritate. Malaparte XE "Malaparte, Curzio" a ajuns acolo din Întâmplare, Împreună cu consulul Italiei la Iași, Sartori: „Morții... se prăbușeau cu grămada... cu izbituri Înăbușite, ca statui de beton... Soldații s-au cățărat În interiorul vagonului și au Început să arunce cadavrele unul după altul... capetele tuturor erau umflate și fețele albăstrui... muștele zumzăiau cu furie. Numărul morților aranjați de-a lungul peronului liniei ferate a ajuns la
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
socialismul reprezintă una din cele mai adânci reforme morale pe care omenirea le-a trăit vreodată." "Cele șapte minuni ale lumii, după o sistematizare grecească tîrzie, Piramidele Egiptului, grădinile suspendate ale Semiraidei și zidurile uriașe ale Babilonului, Colosul din Rhodos, statuia lui Jupiter Olimpianul, templul Dianei din Efes și mormântul Mausoles din Halicarnass, au înfățișările lumii care au izbit mai puternic imaginația popoarelor antice. Nu este oare semnificativ că atunci când au vrut să grupeze laolaltă toate aspectele văzute, capabile să provoace
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
din clădire. Îmi închipuiam că vrea să-mi spună ceva și se temea de urechile clădirii. Ieșim noi din corpul B, facem câțiva pași și se luminează Ion Cucu la față. Și începe să mă pozeze. Iar pornim înainte, către statuia lui Lenin și iar fuge de lângă mine, la vreo trei metri, dar cu ochii pe mine și străduindu-se parcă să mă hipnotizeze. Și tot așa, până termină filmul din aparat. Îl întreb de ce a trebuit să ieșim, dacă în
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
mai poate fi reținut. În rest, clientelă de cămin cultural, poeme de pension gen ,,Mimăm aducerile-aminte / Cînd vrem de fapt să ocolim / Solemnele angajamente / Și deturnatul lor destin // Mimăm aducerile-aminte / Cînd vrem de fapt să nu mai știm / Că din statuile ecvestre / Doar caii azi ne mai convin! // Biografiile nescrise / Contra prezentului ne-asmut / Fantomele au măști de carne / Și profețesc despre trecut // Suim orgolioase trepte / Dar semenii ne văd căzînd / Panașul s-a-nnegrit de zgură / În aripi zborul scurt s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
a spațiilor de cazare, de joc etc., etc. era tot mai mare, organizatorii făceau ample investigații mitologice pentru spectacolul inaugurării. Și aici s-au scos! Au reînviat zeii și eroii prin tencuirea unor atleți cu ceva alb ca să semene cu statuile, au pus în mișcare o amplă recuzită cosmogonică, dar cu instrumentele simple și naive ale presocraticilor, au creat diorame ca la Antipa, au folosit cursul scurt de mitologie, parcă unul extras din repovestirile lui Alexandru Mitru, au stocat miloane de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
fericire stranie. Privi plin de recunoștință spre Liu. - îți mulțumesc, pictore, îți mulțumesc! - strigă. Și, de-acum liniștit, îi spuse călăului că poate continua execuția. Florile exilate Frigul era atît de cumplit, încît o netrebnică de slugă îngheță și deveni statuie, în grădina papagalilor. Fu găsită dimineața, tocmai se întinsese după o cană lăsată pe prispă, dar nu mai izbutise să se îndrepte, încremenise, pur și simplu, în mișcare. Trăsăturile ei exprimau o mirare indignată, aidoma celui ce se scandalizează că
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Montmartre, cartierul artiștilor de pe timpuri arată foarte neîngrijit. Metroul ducând într-acolo e o ciorbă de microbi. E ca la noi!... Parisul merită o slujbă. Hm. Paris vaut une messe, spunea navarezul, Henric IV, înjunghiat de Ravaillac și a cărui statuie călare de lângă Pont Neuf totdeauna o salut în gând ca pe a unui bărbat politic de geniu, viu, în carne și oase. Dar Bucureștiul? Ce-o fi meritând el? ...Un parastas! șoptește alături de mine râzând onorabilul, venerabilul domn Sacne, marele
Materia primă cea mai ieftină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11368_a_12693]
-
unor întâmplări reale sau ale unor visuri, și chiar... dialoguri. Este un monolog atotcuprinzător, un recital dat de o ființă complexă și dramatică. Leit-motivul impresionantei simfonii de cuvinte îl reprezintă invocația adresată tânărului, invocație tragică prin inutilitate, ca implorarea unei statui: " Știi, când începi să îmbătrânești, două sunt pierderile cele mai dureroase, scăderea vederii și a memoriei. Cu ele începe despărțirea de lume. De fapt, de aici începe moartea. Dar tu mai ai mult până acolo... Sunt conștientă că vorbindu-ți
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
o pocăință întârziată față de marea greșală făcută. Atunci. Știți că în fostele țări comuniste, însemnele regimului comunist au fost înlăturate. Eu am constatat cu surprindere că atât la Sankt Petersburg, cât și la Moscova, aceste simboluri sunt încă foarte multe: statui, fresce și basoreliefuri cu Lenin, numele străzilor și ale instituțiilor publice etc. Răspunsul la întrebare nu este ușor de dat. Comunismul a fost învingătorul fascismului, deși ambele regimuri aparțin totalitarismului. Cu cât cunosc mai adânc "moștenirea" lăsată de fascism și
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
sărăciei și a nevoilor în care se zbat, sperând astfel că poate se va întoarce o viață mai omenească. Procentul amintit arată că o parte a populației socotește că e necesară reîntoarcerea la acest oribil trecut, căruia îi aparțin și statuile și celelalte simboluri. Din această cauză există un curent destul de puternic astăzi, care ar vrea să apere rămășițele regimului comunist. Eu sunt de părere - ca și mulți specialiști - că etapa comunistă a expirat. De aceea sperăm că se va termina
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]