11,591 matches
-
dușman al gardienelor, a apărut în primele 14 numere ale revistei WITCH din România și a reprezentat un adversar de temut. Frate al prințelesei Elyon (vezi mai sus), acesta nu a acceptat ideea că sora să mai mică va prelua tronul Merdianului și a plănuit să îi absoarbă puterea. Pentru a fi apărată, prințesa a fost adusă pe Pamant de către doica să și doi locuitori ai Meridianului, ce au preluat înfățișări umane și „au devenit” părinții săi. Dar răzbunătorul frate a
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
referitor la părinții săi adoptivi, spunându-i că ei au răpit-o pentru că nu doreau că ea să devină regina, ascunzând adevărul. Dar Elyon a fost înștiințata de planurile lui Phobos de către gardiene și cu ajutorul lor s-a restabilit pe tronul Merdianului.Dar a reușit să evadeze folosindu-și puterile pe Endarno.Astfel reușise să-l detroneze pe Oracol și să devină stăpânul Kandrakarului,dar cu ajutorul gardienelor Kandrakarul a fost salvat și Phobos anihilat. Cedric - El este slujitorul de încrede al
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
puterile pe Endarno.Astfel reușise să-l detroneze pe Oracol și să devină stăpânul Kandrakarului,dar cu ajutorul gardienelor Kandrakarul a fost salvat și Phobos anihilat. Cedric - El este slujitorul de încrede al prințului Phobos.Cedric a adus-o Elyon moștenitoarea tronului de partea lui și-a lui Phobos.El a fost închis o vreme în temnița din Kandrakar după infrangera lui Phobos,dar a evadat devenind slujitorul de preț a lui"Endarno",adică Phobos.Dupa ce minciună lui Phobos a fost
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
308; înmormântat în cimitirul Sfânta Priscila; sfânt, este comemorat pe 16 ianuarie. Din pricina atât a diviziunilor interne cât și a persecuțiilor, sediul roman a rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și cu politica tolerantă pe care el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A fost ales Marcel, prezbiter deja foarte stimat și sub pontificatul predecesorului său, și care desfășurase un rol important pe tot
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
făcut remarcat sub împărații Valerian, Aurelian și Tacit. În anul morții lui Tacit, 276, Probus a fost numit comandantul militar al "Orientului". Soldații l-au proclamat împărat imediat după moartea lui Tacit. Florianus, care se considera îndreptățit pentru succesiunea la tron, a fost asasinat de propriii soldați după o campanie militară nedecisivă. Probus s-a mutat în Occident, a învins goții, dobândind titlul onorific "Gothicus" (280), iar poziția i-a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
era sigur că Constans plecase din Roma cu mai multe piese de artă luate de acolo. După asasinarea lui Constans la Siracusa (668), fiul acestuia Constantin al IV-lea a fost sprijinit de către Vitalian când acesta s-a luptat pentru tronul Bizanțului. Drept răsplată Constantin a încetat susținerea monoteliștilor. Astfel, Vitalian la rândul lui a putut profita de această nouă situație și a început din nou să reprezinte mai puternic dogmele romane în Răsărit. Acolo s-a aflat - spre supărarea patriarhului
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
presiunea grupării din Spoleto, papa Ștefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupești ale fostului pontif. Defunctul papă a fost scos din sicriu, îmbrăcat în odăjdiile papale și reșezat pe un tron din sala de conciliu. A fost acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat și condamnat. După pronunțarea sentinței măsurile adoptate în timpul
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
fi papă a fost episcopul orașului Narni și bibliotecarul Bisericii Romane. Era în timpul pontificatului său un aliat fidel al lui Otto I. Pe Otto al II-lea l-a încoronat în 967, încă înainte de a-și asigura Otto succesiunea la tron în Imperiu. Tot în același an dieceza de Magdeburg a fost ridicată în rang de arhidieceză. În 972 a oficiat nunta între Otto al II-lea și Principesa bizantină Theophanu , însă, prin ridicarea Capuei și Beneventului la rang de arhidieceze
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
al II-lea față de papă a fost oscilantă, râvnind și coroana Siciliei, lucrurile au fost de așa manieră rânduite de papă, încât Henric, fiul lui Frederic, care avea numai un an, a fost desemnat moștenitor al insulei. Deși intervenția pentru tronul german a fost una dintre cele mai importante măsuri ale lui Inocențiu al III-lea, nu a fost singura. El a avut conflicte atât cu regele englez cât și cu cel francez. Anglia era condusă de regele Ioan fără de Țară
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
nu a fost soluționată. Încercarea de a percepe taxe papale în Napoli a fost respinsă pe motivul Sixt IV scutise regatul de aceste plăți. Împins de della Rovere, Inocențiu l-a invitat apoi pe ducele René de Lorena să preia tronul regatului Napoli și i-a sprijinit pe nobilii napolitani care se ridicaseră împotriva regelui lor, Ferdinand I. Della Rovere a fost trimis în Franța pentru a încheia alianța cu ducele René și pentru a-l escorta spre Italia. În absența
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
la 12 decembrie 1948 și o redeschidere deplină la 23 aprilie 1952. În anii postbelici monumentul a fost reconstruit cu mari eforturi financiare, ca un simbol al reclădirii Austriei. Interiorul catedralei adăpostește o serie de obiective culturale și monumente istorice: tronul în stil gotic târziu al lui Anton Pilgram, altarul realizat în stil baroc timpuriu de către Tobias Pock, monumentul funerar al lui Frederic al III-lea, care se află în partea de sud, catacombele etc. Imaginea acestei catedrale este reprodusă pe
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
eforturilor depuse de comunitate, jainismul a început să capete recunoaștere în sec. al IV-lea î.Hr. când s-a instaurat dinastia Maurya. Se spune că primul lor rege, faimosul și legendarul Chandragupta Maurya, fondatorul Imperiului Mauryan, a lăsat în urmă tronul la bătrânețe și a devenit un ascet jainist sub îndrumarea călugărului Bhadrabahu. După epoca mauryană, jainismul s-a răspândit în sudul Indiei unde a migrat o mare parte din comunitatea religioasă. Mulți regi indieni sudici s-au convertit la această
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
flori, o lună plină, soarele, un stindard imens, o urnă de argint, un lac împânzit de lotuși, o mare albă ca laptele, un vehicul celest, un morman de giuvaeruri, un foc lipsit de fum, o pereche de pești și un tron. În anul 1974, la sărbătorirea a 2500 de ani de la nirvana ultimului tirthankara, adepții religiei jainiste creează o emblemă reprezentativă a doctrinei lor, care îmbină multe din simbolurile tradiționale. Geometric, figura seamănă cu un om odihnindu-se în picioare, cu
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și a Romaniei"), (n. 28 februarie 1953, Lausanne) este cea de-a treia fiică a regelui Mihai al României și a reginei Ana. Până în 2013 aceasta se afla a cincea pe linia succesiunii la șefia Casei Regale române și la tronul României (vezi și "Ordinea de succesiune la tronul României"), conform noului Statut al Casei Regale, din 30 decembrie 2007 dar după acuzațiile din Oregon a fost exclusă din Casa Regală și i s-a retras titlul de "Principesă a României
Irina Walker () [Corola-website/Science/303486_a_304815]
-
este cea de-a treia fiică a regelui Mihai al României și a reginei Ana. Până în 2013 aceasta se afla a cincea pe linia succesiunii la șefia Casei Regale române și la tronul României (vezi și "Ordinea de succesiune la tronul României"), conform noului Statut al Casei Regale, din 30 decembrie 2007 dar după acuzațiile din Oregon a fost exclusă din Casa Regală și i s-a retras titlul de "Principesă a României". În plus, conform ultimei Constituții regale democratice, cea
Irina Walker () [Corola-website/Science/303486_a_304815]
-
dar după acuzațiile din Oregon a fost exclusă din Casa Regală și i s-a retras titlul de "Principesă a României". În plus, conform ultimei Constituții regale democratice, cea din 1923, Irina și descendenții ei sunt excluși de la succesiunea la tronul României. Pe de altă parte, Irina este a 86-a în linia de succesiune la tronul britanic. A fost căsătorită cu John Kreuger, de care a divorțat. Are doi copii, Michael de România Kreuger (n.1985) și Angelica de România
Irina Walker () [Corola-website/Science/303486_a_304815]
-
titlul de "Principesă a României". În plus, conform ultimei Constituții regale democratice, cea din 1923, Irina și descendenții ei sunt excluși de la succesiunea la tronul României. Pe de altă parte, Irina este a 86-a în linia de succesiune la tronul britanic. A fost căsătorită cu John Kreuger, de care a divorțat. Are doi copii, Michael de România Kreuger (n.1985) și Angelica de România Kreuger (n.1986) iar în 2007 s-a căsătorit cu John Walker. La 15 august 2013
Irina Walker () [Corola-website/Science/303486_a_304815]
-
Această unire a dus la slăbirea regatului, deoarece regele, pentru a câștiga sprijinul nobilimii, a trebuit să facă numeroase concesii acestora. Puterea regilor merovingieni a continuat să scadă, trecând în mâinile prefecților, care au ajuns în cele din urmă pe tron. După domnia regelui Dagobert I (mort în 639), care și-a petrecut o mare parte a vieții invadând teritorii străine, cum ar fi Spania și teritoriile slave păgâne din est, restul regilor sunt cunoscuți după apelativul "rois fainéants" ("regi care
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
639), care și-a petrecut o mare parte a vieții invadând teritorii străine, cum ar fi Spania și teritoriile slave păgâne din est, restul regilor sunt cunoscuți după apelativul "rois fainéants" ("regi care nu fac nimic"). Aceștia se urcau pe tron la o vârstă fragedă, șimureau în floarea vieții, în timp ce prefecții se luptau pentru supremație. Austrasienii conduși de Pepin cel Mijlociu au ieșit în cele din urmă triumfători în bătălia de la Tertry, în acel an începând domnia lui Pepin, după afirmațiile
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
pentru supremație. Austrasienii conduși de Pepin cel Mijlociu au ieșit în cele din urmă triumfători în bătălia de la Tertry, în acel an începând domnia lui Pepin, după afirmațiile cronicarilor. Fiul lui Pepin, Carol Martel a condus fără un rege pe tron tmp de câțiva ani, fără să-și aroge el însuși acest titlu. În cele din urmă, fiul său, Pippin cel Scurt a căpătat sprijinul nobilimii pentru a schimba dinastia. Când papa i-a cerut ajutor împotriva lombarzilor, Pepin a cerut
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
rege merovingian, a fost îndepărtat. I s-a cruțat viața, dar părul său lung i-a fost tăiat și a fost trimis la o mănăstire. Există câteva surse contemporane pentru istoria francilor merovingieni, care acoperă întreaga perioadă de la accederea la tron a lui Clovis I până la detronarea lui Childeric. Primul și cel mai important este episcopul canonizat de la Tours, Grigore de la Tours. Opera sa "Decem Libri Historiarum" este principala sursă de informații pentru domniile fiilor lui Clotaire al II-lea și
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
practica în Revoluția din Octombrie. Pe 1 martie () 1881, Alexandru al II-lea a murit într-un antentat cu bombă pus la cale de către membrii organizației "Narodnaia volia", o facțiune a celui de-al doilea partid "Zemlia i volia". La tron i-a urmat țarul Alexandru al III-lea, un om profund conservator, care a fost puternic influențat de Constantin Pobedonosțev, un a adept al guvernării autocrate. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, poliția politică rusă, Ohrana, s-a dovedit
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
transformat în depresie, iar muncitorii au început să-și exprime din ce în ce mai puternic revendicările economice și politice. În 1903, o treime din armata imperială din vestul Rusiei era angajată în "acțiuni represive". Țarul Nicolae al II-lea s-a suit pe tron în 1894. La fel ca și predecesorii săi, și el s-a opus cu îndărătnicie oricăror reforme politice. Pe 9 ianuarie /22 ianuarie , în ziua cunoscută sub numele de "Duminica însângerată", a avut loc la Sankt Peterburg o mare demonstrație
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
Thuthankhaton (n. 1341 î.Hr. - d. 1323 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1333 î.Hr. - 1324 î.Hr., urcând pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) și al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 18-a, numită și "Epoca de aur a faraonilor". Băiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr. în
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
în anul 1341 î.Hr. în orașul Aketaton (""Orizontul lui Aton""). La vârsta de 7 ani a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăiește pentru Amon"), sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]