10,815 matches
-
și Elena” au Început În anul 1999 sub supravegherea preotului Ioan Răzvan Scurtu. Până În 2004, lucrările de construcție au ajuns la prima centură. Se continuă lucrările de către preotul Constantin Cătălin Chifu până la a doua centură, iar În 2006 s-a turnat bolta și s-au pus bazele turlei. Lucrările au fost executate de o echipă de muncitori din sat, căreia i s-a adăugat și o parte a enoriașilor credincioși. La 6 august 2007 preotul paroh se confrunta cu lipsa cărții
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Dumnezeu s-au realizat mai multe Îmbunătățiri pentru biserica nouă, astfel: achiziționarea și montarea unei stații nouă În biserică, cu boxe interioare și exterioare; turnarea trotuarelor din curtea interioară a bisericii, 100 m3 de beton - În momentul de față se toarnă aleea dintre biserică și școală; pavarea interioară a bisericii cu marmură; amenajarea pietrei În parcarea din fața bisericii (6 mașini); finalizarea troiței din curtea bisericii din marmură și mozaic având următoarea inscripție: - a fost sfințită cu prilejul hramului istoric al parohiei
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
sus, până la sala mare, unde, cu cuvinte curtenitoare, Îi mulțumea pentru ospitalitate. Apoi castelana se retrăgea, nu Înainte de a arunca o privire aspră asupra șirului de slujitori care așteptau În haine de sărbătoare să aducă cupele de argint și să toarne În ele vinul care Îi plăcea cu deosebire ducelui: un vin aspru, tare, ușor amărui, o licoare minunată pe care numai viile lui Hildebrand de pe malul Rinului Îl produceau. Mai târziu, după ce bărbații Își potoleau setea și-și scuturau praful
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
i-am sărit În ajutor. Cine ești și ce căutai În pădure la ceasul acela? — Sunt... Simeon vorbea cu greutate. Buzele, limba Îi erau um flate și uscate. De-abia le putea mișca. Călugărul le făcu semn celorlalți, care Îi turnară În gură puțin din lichidul amărui. Rănitul se Învioră și continuă: — ...Sunt un cioplitor În piatră și m-am rătăcit. De câteva zile și nopți mă tot Învârt prin pădure. — și? — și am auzit zgomote, zăngănit de arme. Era unul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ochi. Pustnicul Încuviință pe tăcute, apoi se apropie de patul ră nitului. Scoase dintr-o desagă veche o mână de frunze proas pete pe care le așternu peste răni, după care le legă strâns cu o pânză curată. Apoi Îi turnă pe gât, dintr-o sticluță, un lichid roșiatic și, ca prin minune, fața bolnavului se Învioră, ochii i se deschiseră și buzele arse de febră murmurară: — Ce-i cu mine? Unde mă aflu? — Stai liniștit, fiule. Vocea sihastrului era de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pătrund aici, cine se sinchisește de un cerșetor? Hai, trebuie s-o găsim pe domniță. Urcară treptele ținându-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înțelepte l-au compătimit pe părintele meu că are un asemenea fiu descreierat. Cei mai mulți Însă m-au plăcut, pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții Încercând să mestece toate minciunile pe care le-am turnat. Mie mi-a făcut mare plăcere să-i pun pe urme false, spuse Giancarlo, cu un surâs răutăcios, dar important a fost că În felul acesta am aflat o sumedenie de lucruri care au folosit republicii. De altfel, În acest
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
însă, drumul era neasfaltat, roțile bicicletelor alunecau. La o curbă era cât pe ce să cad și de atunci am devenit mai prudent. La capătul serpentinelor, mereu la vale cu frâna activată, atenționat de Mircea am verificat temperatura torpedoului. Am turnat apă să răcesc butucul, apa sfârâia ca pe o plită încinsă. Pedalând mereu, la Sânmartin (pe asfalt, altă viață!), a apărut în stânga drumului cantina CAP- ului. De necrezut poate, am mâncat acolo în niște condiții deosebite, aproape ca la restaurant
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o compoziție omogenă de o culoare anevoie definibilă. Căutând cu perseverență, am găsit în cele din urmă o bucată de șorț aruncat, pe care l-am reciclat sub formă de pansament. L-am întins frumos pe un planșeu, apoi am turnat compoziția pe șorț. Surplusul de material din șorț l-am pus peste panaceul astfel obținut. Acum urmează "tratamentul" propriu-zis. Lili se așeză pe cuvertură cu fața în sus, își ridică fustița până sub bărbie, iar "doctorul", cu maximum de precauție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub prispă și i-am pus lângă bot un coltuc de mămăliguță, deasupra căreia turnasem o lingură de ulei de floarea-soarelui. De atunci, în fiecare seară, urmăream ca mama să nu fie în bucătărie, iar frații mei fie că se jucau ori erau în dormitor, luam o bucată de mămăligă cu ulei și o duceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nimic. Lasă, nu fi supărat. Nu e vina ta, nu se putea altfel. A scotocit în sacoșă, unde a mai găsit niște resturi de ziare, pe care le-a folosit pentru a îndepărta urmele reziduale inoportune. Acuma, te rog, Mircea, toarnă-mi puțină apă să mă spăl pe mâini. Cu plăcere, mama, poftim. Gata. Se terminase. Acum se puteau odihni. Copii, rugăciunea de seară, vă rog. Recitam, împreună cu mama, versetul psalmului Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de 55 de exemplare. Dar treaba nu era deloc ușoară, iar lucrurile nu se desfășurau în ritmul în care vi le narez eu aici. Era greu. Cară apa, sapă groapa și aruncă pământul afară, mărunțește-l și fă-l roată, toarnă apă și calcă-1 bine-bine în picioare, punând în același timp paie, fă-l cocoloașe și umple tiparele, cară-le 10-15 metri distanță, apoi ia-o de la capăt... Iar noi eram mici. Abia niște copii: și cel mai pipernicit și lipsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am permis de peste 20 de ani, nu-mi place să conduc. A.B.Cum a fost copilăria? Dar adolescența? Copilăria și adolescența au fost grele prin prisma vremurilor. Am suportat greu obligația limbajului dublu, grija continuă de a nu fi turnat, obligațiile absurde precum "practica în producție" și "munca patriotică" ca să n-ai timp de lectură, frigul și întunericul, lipsa divertismentului, viața cenușie din comunism tocmai în anii cînd eram tînăr și doritor de diversitate. Deși am făcut un liceu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
citește astăzi poezie, în comparație cu alți poeți, care nu prea mai sunt citiți, Nichita este un poet citit, dar... aici e problema, nu este neapărat și înțeles, și, mai ales, cunoscut, ca operă. Nichita Stănescu, ca și Mihai Eminescu, și-a turnat încă din viață existența în poezie și atunci mitul poetului se suprapune, uneori benefic, alteori mai puțin, cu opera. Un fel de confundare de destin, de destin literar. A.B.Citind o operă, de fapt, ne interesează și destinul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar slab preparat, din două foi groase de cocă iar la mijloc cu mere tăiate, nu date la mașina de tocat, ca la noi. Deliciosul nostru lapte cu orez e Înlocuit cu un orez fiert În apă, peste care se toarnă lapte rece cu zahăr. Când Carolică, un copil de 3 ani, din Iowa, a mâncat cu Sanda lapte cu orez ca la noi, a doua zi s-a pus În grevă și a refuzat laptele pregătit de mama sa. Prin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ales că știe că va găsi la noi ceva plăcut. S-a deprins cu mâncăruri românești pe care le savurează. Îi place orezul cu lapte și pilaful. Are și dreptate: mama sa Îi dă orez fiert În apă, peste care toarnă lapte rece. Atunci Carolică se enervează, scuipă și strigă: no, no,Sandra. Vrea ce-i dă Sandra. Pe stradă e și familia Schmidt, de origine germană. Fata lor, Virginia, bună colegă și prietenă cu Sanda, care a Început s-o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cât palma. Mr. Rickard ne Învață să facem șnițel. Sunt Într-adevăr delicioase. Câteodată Mr. Rickard Îmi face câte un semn discret. Mă introduce Într-o mică cameră și de sub o grindă scoate o sticlă de whisky, din care Îmi toarnă un păhăruț: „știți, Îmi spune el, nevasta mea e antialcoolică. Nu vreau să mă vadă că beau”. Singurul whisky băut În America l-am băut acolo și nu l-am găsit excelent. De la Waldport, expediez la secția de economie rurală
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
decembrie 1950, până atunci 'comitetul' camerei (printre alții: Eugen Măgirescu, Constantin Păvăloaie și Petru Cojocaru) încercând să obțină informații de la victime. Neculai Popa, care era și el în celulă, spune că Bordeianu dădea cu milă și a fost observat și turnat de cineva agresorilor. A fost snopit în bătăi pentru aceasta și apoi arătat camerei gol până la genunchi, întreg corpul fiindu-i plin de vânătăi. A trecut prin grotesca punere în scenă a Crăciunului din 1950, când a fost supus unor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o fostă victimă de-a sa din Gherla că obișnuia să bată. În mai 1952 a fost transferat la Jilava, unde a stat în aceeași celulă cu Țurcanu și alți câțiva. Încă înspăimântat de prezența lui Țurcanu, Cerbu l-a turnat pe Leonard Gebac, spunând că acesta ar fi lăsat-o mai moale cu acțiunea la Canal, dar Țurcanu, foarte resemnat, i-a răspuns că e mai bine dacă a făcut așa, după care i-a mărturisit că a stat două
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
autoîngropase din cauza unor lideri. Livinschi era bolnav de plămâni și nu credea că va supraviețui închisorii. Toate aceste detalii i le-a șoptit lui Davidescu, recomandându-i să nu se angajeze în discuții politice în închisoare, pentru a nu fi turnat de vreun om al administrației. E greu de precizat cât adevăr și câtă invenție se află în vorbele lui Livinschi, însă pare curios faptul că s-a confesat unei victime. Pe de altă parte, fratele lui Mihai Livinschi, Anton, era
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
două degete. Cu toate că rana sângera, Mărtinuș a lovit în continuare, impasibil, 'rar, calm, căutând locurile cele mai dureroase'. De asemenea, a jucat cu genunchii pe pieptul lui Viorel Gheorghiță, l-a dus apoi în lovituri la W.C. și i-a turnat apă rece de-a lungul șirei spinării, deși era iarnă. Avea, ca mai toți, și momente de normalitate, permițând victimelor să vorbească între ele chiar și când aveau interdicție totală de a comunica. În octombrie 1950, tortura încă la camera
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată. Pangrate pretinde că a raportat timp de zece zile la începutul și sfârșitul programului că este torturat, dar nu s-a luat nici o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost așezat în stive de câte trei deținuți așezați unul peste altul, până la zece rânduri. Mâncarea era servită în aceeași gamelă în care erau puși să-și facă necesitățile, de obicei în patru labe, ca porcii, ori li se turna direct pe gâtul plin de răni din cauza arsurilor. Timaru a fost spânzurat de picioare, cu capul în jos, și bătut la tălpi până i s-a rupt laba piciorului stâng, moment în care le-a spus călăilor că va vorbi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost trimis la Canal într-un lot format în mare parte din muncitori. La Canal, Voin era cuprins de remușcări, menționând într-o declarație că și-a întrebat tatăl la vorbitor dacă un verișor de-al său pe care îl turnase în timpul torturilor a fost arestat sau nu. La Valea Neagră i s-a cerut să activeze doar prin culegerea de informații, întrucât se renunțase la bătăi, dar Voin spune că se săturase de 'mascarada culegerii informațiilor' și a renunțat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
anus după care să îl lingă, să urineze unul în gura celuilalt, să se scuipe în gură unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]