10,459 matches
-
din acest motiv. Influențe cât cuprinde, de la Beckett până la Stan și Bran, dar bine asimilate și traduse în aluzii perspicace. Un film care pornește vesel și sfârșește într-o tristețe dezolantă. N-o fi bucurând asta spectatorii, dar măcar restaurează umanitatea personajelor de la care, pe fondul acestui final, te aștepți să jefuiască un adolescent dezabilitat și să se joace cu un bebeluș, performând ambele acte la fel de firesc. Ceea ce explică de ce scenariul, deși unii l-au acuzat de "burți" narative, e de
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
agenda lui povestea cutremurătoare a unei nedreptăți și suferințe abisale. În ciuda pasiunii lui pentru istorie, Stanciu Stroia e un mare inocent. Are o minte și un suflet de o probitate totală. Nici după șapte ani de încarcerare, după spectacolul unei umanități muribunde, înfometate și exterminate lent, el nu poate înțelege cum de a fost cu putință ca istoria să-i joace această festă macabră - închisoarea - tocmai lui, care a avut încredere în oameni și a ajutat cât a putut mai mult
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
ne solidariza cu ucigași, de a ne proiecta în ființa călăului, de a-i lua partea lui Miloșevici, de a-l compătimi pe Saddam, de a înflori lăuntric și de a jubila tacit la marile nenorociari ale altora sau ale umanității înseși. Un segment enorm din România gregară, dar și numeroși oameni publici au exclamat mai mult sau mai puțin voalat ,,așa le trebuie", evident, americanilor, în fața enormului atentat la civilizație de pe 11 septembrie, și s-a mers cu cinismul pînă
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
plan material nu lasă loc la prea multe iluzii. De aceea trezirea trebuie făcută din aproape în aproape, din om în om. În felul acesta, peste un timp (nu foarte scurt) s-ar putea forma masa critică susceptibilă să deschidă umanității ,porțile propriului viitor". Este exact concluzia cărții Mai avem un viitor? România la început de mileniu (dialog cu Sorin Antohi). Chiar dacă multe dintre ideile lui Mihai Șora migrează de la o carte la alta ele devin, cu fiecare nouă lectură, mai
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
întotdeauna va exista ceva nou și interesant de spus despre ele. Sună manipulator din partea mea, să-mi bazez peliculele pe acești doi pivoți, dar sunt ateu și darwinist. Cred că Darwin este cel mai profund om de știință din istoria umanității. El a creat un sistem de înțelegere, care este cel mai aproape de răspunsul la cele trei întrebări (toate incluse într-o pictură celebră): ŤCine suntem?ť, ŤCe facem?ť și ŤÎncotro ne îndreptăm?ť. Nici o filosofie și nici o religie de pe
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]
-
l Istoria națională precum și cea a bisericii trebuie mai degrabă examinate din punct de vedere critic și trebuie însușite în mod autocritic: și acest lucru nu doar în ceea ce privește dialectica istorică a continuității și rupturii, ci și în ceea ce privește diferența etică dintre umanitate și inumanitate, dintre bun și rău. l Cel care are deci, în baza unor experiențe istorice negative, o relație critică față de propria sa istorie și cel care are o asemenea percepție morală aprofundată și o sensibilitate umană mai pronunțată, acela
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
dispariția acestora), care promite o consolidare a viziunii etico-religioase asupra lumii: - de la o știință lipsită de etică la o știință responsabilă din punct de vedere etic; - de la o tehnocrație care îl domină pe om la o tehnologie care să servească umanității omului; - de la o industrie, care distruge mediul înconjurător, la o industrie, care promovează adevăratele interese și necesități ale omului, la unison cu natura; - de la o democrație de drept formal la o democrație trăită, în care sunt împăcate libertatea și dreptatea
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
intuiește și chiar îi influențează evoluția. Literatura însăși e o creaței a spiritului, ludic în forma reprezentării și grav în substanță. Dimpotrivă cu posibilitățile date de complexitatea și libertățile speciei, romanul deține și privilegiul dezbaterii momentelor de criză care inflamează umanitatea unui timp. O poate face în registru serios-impresionant sau în excese analitice discret minate de un umor conținut, dar nu mai puțin îngrijorător. Acest al doilea tip de experiență romanescă i-a reușit exemplar lui Karel Capek nu numai în
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
în care s-ar încadra mai curând Fabrica de absolut sau piesa R.U.R. Știința posedată de scriitor, cum se deduce din acest roman al proliferării îngrijorătoare a salamandrelor, e una a istoriei și nu una dintre științele exacte. Umanitatea e avertizată asupra unor pericole majore, o dată mai mult înțelese în epoca globalizării intens programate. Este un roman cu substanță densă, vizând acțiunea de cultivare a unui fenomen ce devine agentul dezagregării celui care l-a cultivat. întrucât romanul e
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
a omului, dispar sub ape, în loc apar mici insule pe țărmul cărora se lăfăie progeniturile speciei cuceritoare. Catastrofa ecologică pune în primejdie speța umană. Cu cât cresc șansele de înmulțire a salamandrelor, cu atât se subțiază șansele de viitor ale umanității. Detaliile acestor zeci de pagini absorb atenția cititorului și îi inculcă treptat un sentiment de teamă și nevoia de a respira liber renunțând la lectură. Viitorul pare să fie al salamandrelor care sunt peste tot. Chiar și în inima Pragăi
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
doi artiști de o mare forță și subtilitate. Spectacole ca De Sade ( a sad story), de pildă, pe care am avut șansa să-l văd la Praga într-un context special, te pot conduce într-o călătorie sofisticată a istoriei umanității. Cel care orchestrează toate acestea cu o anvergură inepuizabilă, Silviu Purcărete, o face cu două instrumente care se întrec în virtuți: cuvîntul și imaginea. Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu a reușit să-l găzduiască, într-un interval scurt, de două
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
forma unei „eisegeze”, dar autorul era convins că distincția putea fi identificată ca atare în text. Oare nu vorbise Pavel despre omul interior și cel exterior (de ex. 2 Cor. 4, 16)? Și nu descrie Geneza o dublă creare a umanității - o dată în imaginea lui Dumnezeu (Gen. 1, 26) și apoi ca format din „mâzga pământului” (Gen. 2, 7)? Pe aceste fundamente și-a construit Origen principiile fundamentale pentru concepția sa asupra a ceea ce Karl Rahner numea „organele cunoașterii mistice”25
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
artistic intrat el însuși în desuetudine. Dar departe de a fi o simplă anexă a textului caragialean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi apare, la o privire mai atentă, ca un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face, în
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
mistice? Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn peste o lume diversă și profundă, peste o umanitate eretică și suferindă, care trebuie iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi este mai mult decît un simplu umorist. Asta dacă nu cumva chiar umorul poate fi înțeles ca un act de clemență și devoțiune. Epică și anagogie Spirit răzvrătit
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
deceptivă: servitutea comunistă se întemeiază pe această elaborată operațiune de imagine, destinată să proiecteze imaginea unui stat protector și educator, în descendența, pervertită, a iluminismului continental. Dincolo de pagini se poate identifica sunetul inconfundabil al unei epoci și recunoaște profilul unei umanități: "Biblioteci noi au luat ființă la orașe și la sate. Ele sunt puse la dispoziția oamenilor muncii. 50 % din fondul cultural al sindicatelor este dat bibliotecilor. În bugetul statului sunt prevăzute sume masive pentru înzestrarea bibliotecilor sătești. În teatru, bătălia
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
eliminat și, o dată cu el, un set de paradigme și reflexe culturale. Facerea lumii este, în tradiție orwelliană, o operațiune de renovare lingvistică, a cărei finalitate este aclimatizarea unui model sovietic, presupus a genera, în termeni lovinescieni, un fond și o umanitate radical diferită de cea atașată de lumea veche. Munca scriitorului nu mai poate fi separată de un comandament ideologic și câmpul cultural autohton este reglementat în acord cu o rețetă pe care Uniunea Sovietică o aplica, cu succes mediatic, în
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
și culturii este o sarcină imediată, concretă, pe care și-au luat-o oamenii muncii din toată lumea, în frunte cu partidele comuniste și muncitorești". Servitutea artistului este cauționată prin participarea la zidire, sub semnul controlului partinic și al promisiunii emancipării umanității înseși. Anatomia complicității "creatorului"/ "criticului" la crima etatică poate începe din acest punct al enunțului partinic: "Privirea conștientă în viitor dă o perspectivă uriașă operei literare. Or, aceasta înseamnă în adevăr prezentarea realității în plinul proces de transformare, nediformat, în
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
a manifesta o sălbăticie pînă la perversiune spre a te adapta tradiției unui imperiu în declin ( vezi Caligula) numai a normalitate nu arată. Ambele pelicule sînt centrate pe o acută lipsă a celor mai elementare sentimente ce constituie însăși esența umanității. Pe un alt palier, Orele și Frida propun personaje feminine aflate în căutarea unui mod propriu de viață. În acest caz normalitatea semnifică acordul între sine și lume situație obținută cu sacrificiu dacă nu chiar cu prețul vieții. Ceea ce din
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină de umor" se pare că ceva a început să se miște... Dovadă că, în comedia ei, sever întreruptă un timp, personajul inocent
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
gîngavi, ușor plictisiți/ ne strîng cu fărașul, ne-aruncă-n gunoi.// Pentru noi nu există scăpare/ ne-am obișnuit cu toate acestea, cu jocul/ de-a fi pierduți de noi prin noi înșine -/ sîntem plumbul dement venerîndu-și focul" (Topitoria de plumb). Carența umanității se vădește cu atîta necruțare, încît i se poate atribui o similitudine anatomică: "O, Doamne/ cum ne mai risipim noi/ ca boabele de piper/ rostogolindu-se/ din punga spartă -/ iriși negri/ izgoniți dintr-un alb/ al ochiului/ ce nu mai
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
în care poposesc personaje fel de fel, angrenate într-un mirific carusel, tradițional laitmotiv al cinematografiei maghiare. Trăind o vreme în străinătate, Fonyó Gergely și-a localizat filmul undeva în California: drama unui tînăr retardat Hopa Mitică e înrudită cu Umanitatea francezului Bruno Dumont. În alți parametri, imposibilitatea adaptării este temă subterană și într-un film aparent în cheie minoră, după cum indică și titlul: Micul voiaj de Buzás Mihály. La sfîrșitul anilor '60, un grup de elevi e desemnat să meargă
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
recent de la Mamaia (amestec de muzică imbecila și de afaceri necurate) umplu sălile și stadioanele de un public tînăr de care nu se ocupă nimeni, nici macar școală, la vremea ei. Ceea ce se întîmplă este un holocaust cultural, o crimă împotriva umanității. Moralmente, organizatorii sau oficialii n-au nici o scuză pentru ce fac. Am dat un exemplu. Ele sînt nenumărate. Emisiunile culturale au dispărut practic de pe fața ecranelor de televiziune. Videoclipurile muzicale sînt neprofesioniste și vulgare. Telenovelele "educa" generația vîrstnica la fel
Cea mai gravă boală a tranzitiei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17636_a_18961]
-
Lumea să de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerentă intrinseca, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistica figurata eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemica și o umanitate frusta, neprecizata psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. În al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în reprezentările sale există
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
ne face complexe în fața occidentalilor, pentru că noi ne-am născut europeni! Parcă-i văd pe finii "europeniști" din această categorie cum te săgetează cu privirea când îndrăznești să spui că Balcanii n-au constituit în ultimele secole modelul preferat al umanității... O vor da imediat pe filozofie și-ți vor reaminti ritos că Socrate și Platon au fost, la urma urmelor, balcanici... Așa e. Doar că nu trebuie să ignorăm, în primul caz, împrejurările morții "maieutului", condamnat de majoritatea... balcanică a
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
adâncurile istoriei, a evoluat de-a lungul timpului, și este viguros încă și astăzi. Unor fenomene din natură, și principii și manifestări ale vieții, li s-au atribuit spirite ca o chintesență a lor. Știm că în timpurile vechi ale umanității astfel de idei au dat naștere la spiritualitățile primare ale omenirii în care relația omnatură era simbiotică nu de dominare a omului asupra naturii. Atunci, într-un fel sau altul, femeile, ca surse ale creației umane, și-au extins ariile
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]