10,305 matches
-
pe ipostaza tatălui pămpălău, incapabil să se care cu mătușa-amantă, „citită“ de Ana Maria Moldovan. Copiii vor să plece. Părinții continuă să pălăvrăgească. Spectacolul-lectură regizat de Ana Mărgineanu a evacuat convențiile închise în spatele obloanelor protectoare și a punctat cu mult umor tensiunile care scrijelesc suprafața minciunilor fardate. Vielfalt este o truco-terapie de cuplu cu efect imediat The Autopsy Project, creat de André Gingras, a fost o demonstrație de antrenament corporal extrem, izbucnit în forță și rupt la un moment dat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Becali i-au lipsit cam atâtea voturi câți spectatori ar umple Tribuna a II-a de pe stadionul din Ghencea. „Elodia nu a votat astăzi. 70% dintre români i-au urmat exemplul.“ Așa era titrat, duminică seară, pe OTV. Producătorii de umor involuntar ai lui Dan Diaconescu se alătură celor care trimit mesaje de genul: „Elodia nu e de găsit pentru că stă pe Yahoo Messenger pe «invizibil»“. Oricum, cei șaptezeci la sută dintre românii fără dare de voturi au reușit, prin absenteismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
bandă de magnetofon cu Shine On You, Crazy Diamond - probabil cea mai frumoasă partitură din ceea ce numim generic muzică rock. Am citit cândva spusa lui Arthur Rubinstein, după o intervenție chirurgicală care se putea încheia prin obștescul său sfârșit. Cu umor contagios, dăduse dispoziție ca, de va trăi, să i se cânte la trezirea din anestezie uvertura Nunții lui Figaro. Dacă nu va trăi, orice porțiune din Recviem. Așa va ști încotro a luat-o, a murit sau nu... Filmul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
modern, după Vasile Alecsandri, Sânziana și Pepelea. Cu o regie anostă și cu mari vedete înșirate ciorchine pe afiș, acest spectacol retrogradează și așa mult hulitul Național în categoria Căminelor Culturale, subspecia emisiuni teve de divertisment, în genul mare al umorului forțat și grobian. O piesă la care publicul a aplaudat fioros (da, juca Naționalu’!Ă, actorii au fost mândri, iar banul public s-a dus într-o gaură estetică (și o parte lăutarilor care au cântat Naționalului la ureche, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
un cancer la gât, nu mai poate vorbi decât asistat mecanic. Când spune ceva, își lipește microfonul sub bărbie. „Și-a pierdut vocea, și-a pierdut fericirea, dar nu și-a pierdut niciodată capul“, spune Galia Erofeev, soția. Și nici umorul. Traseu refăcut Documentarul redă traseul de la Moscova la Petușki, călătoria preferată a alcoolicilor cu care Erofeev își petrecea timpul. A trăit ani de zile așa, fără să aibă o casă și un loc al lui. Sunt intervievați colegii cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
își amintește Mustăciosul. Deasupra tuturor, vorbesc îngerii. Îngerul înecat Și iată-l pe Erofeev de ziua lui, un chip trist între figuri vesele. Are păr alb, dar față de copil, iar când vorbește fiecare frază pare ruptă din cărți. Amărăciune și umor. Doctorul spune: „Erofeev era sensibil la lucruri pe care oamenii obișnuiți nici nu le observă: trecerea timpului, faptul că îmbătrânim, iar fără alcool îi era greu să trăiască. Îi era foarte greu“. Îl mai vedem pe scriitor mutat într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
myself Dumitru UNGUREANU Muzică de... văzut Nu-i îndoială că muzica pop este o modalitate de a face bani. Mecanismul showbiz e prea bine cunoscut ca să-l descriu aici. Agasant, sufocant sau de-a dreptul enervant, asta ține de umorile & umorul fiecăruia. Cui nu-i place, n-are decât să schimbe canalul ori să se exileze... Dar unde să te exilezi când nici jungla Amazonului nu mai este virgină, în Groenlanda se topesc ghețurile, iar la Polul Nord au înfipt rușii steagul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
unul câte unul“. Mai mult povestitor decât analist, Tudor Octavian este un scriitor la un tiraj de mii de exemplare, un scriitor care șița creat un anumit tip de cititor, cititorul de proză scurtă, căruia îi servește zilnic, cu un umor de foarte bună calitate, câte o porție de realitate. Cititorul, pe care scriitorul de la ziar șițl cunoaște poate mai bine decât ceilalți scriitori, se recunoaște și se simte reprezentat în aceste texte scurte și ironice. Există chiar un anumit contract
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia și despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile când „totul era bine“, dar și despre ororile războiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsă nici de umor și care nu poate fi citit cu indiferență. După ce războiul le distruge casa, Aleksandar împreună cu familia sa pleacă în Vest, stabilindu-se în Germania. La îndemnul bunicului, mare iubitor de povești, Aleksandar începe să-și exerseze talentul de povestitor, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pentru dumneavoastră? Mă simt bine pe lângă marii povestitori, marii suciți, marii guralivi. Îmi plac cei care aud și văd bine, dar altfel, cei care tresar atunci când o frază li se pare că șchioapătă, cei dăruiți cu visare, dar și cu umor, făcătorii de lumi. Cei care au scris despre cărțile dumneavoastră au remarcat consistența personajelor. Deși sunt foarte multe, toate sunt cărnoase, palpabile. Au modele reale? Dar lumea - satul - din roman, are un model real? Veșnica problemă! Răspunsul se cere a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sub numele de nea Mitu. În realitate, îl chema Nicolae Florea, iar lumea îl știa după poreclă: nea Nicu Tilică. Întrțun fel, el mța învățat să scriu. Îl cunoșteam de când eram copil, mereu avea ceva de povestit și totdeauna cu umor. Însă a trecut vreme destulă până sățmi dau seama cu adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
uita de nevasta prietenului, cea cu care s-a și căsătorit într-un final tragic. N-a devenit ceea ce în românește se cheamă bisericos. A contribuit, cred, la asemenea atitudine firea de englez sceptic, dotat cu simțul relativității și-al umorului. Făcând parte mai degrabă din high-life-ul mondial decât din rândul artiștilor populari, Clapton nu umblă cu fițe și nu practică stilul scorțos, impenetrabil, intangibil. Volubilitatea ce-o degajă în interviuri și-n concerte, invitațiile acceptate pe discurile colegilor sau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
manifestări ale tineretului englez supărat? Probabil că muzica lui Mike Oldfield s-a adresat de la început unor oameni educați, cu standardul de viață superior, cu pretenția că sunt racordați la contemporaneitatea rockeristică prin astfel de opere. Oameni nu lipsiți de umor și poftă de glumă - a se vedea „bătălia“ cu avioanele (planoarele!) de hârtie dintre spectatori și instrumentiști, la jumătatea show-ului... La Mike Oldfield am admirat de la bun început chitara. Un sunet unic, nu interesează cum obținut, ce dă senzația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Boss of It All a fost făcut de Lars Von Trier între Mandalay și Wasington, părțile a doua și a treia din trilogia sa despre America. Și e o comedie! Râzi la ea cum nu râzi la alte comedii, chiar dacă umorul nu ține de replică, de poantă. De cele mai multe ori, actorii agață filmul în cui cu o singură grimasă, iar repetarea acelei grimase dublează efectul. Când a împlinit 50 de ani, în 2006, danezul a simțit nevoia unei simplificări. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Fără explicație. E un fapt unic în lumea întreagă. Ionesco era un necunoscut. A devenit academician, un mare scriitor al literaturii franceze, un mare scriitor mondial. Cum l-ați descrie pe omul Ionesco? Era un bărbat liniștit, placid, cu mult umor. Ne vedeam des, împreună cu soția lui, tot timpul erau împreună. La început a fost dificil, nu aveam bani, nici eu, nici ei, mergeam să mâncăm un sandvici la o cafenea. Încetul cu încetul a devenit faimos, dar noi am rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
am dus cu toții în somptuosul apartament de pe avenue Victor Hugo: se adunase deja lumea bună, ea fusese soția unui mare om politic, Georges Mandel, dușman al naziștilor, executat în 1944. Am petrecut o noapte magnifică, am râs mult, avea un umor nebun. Împreună cu familia Ionesco ne-am simțit extraordinar de bine, primiți de această mare doamnă a teatrului francez care recunoștea importanța lui Ionesco ca autor și care venise pentru prima dată să vadă ce înseamnă o „cafeneateatru“. Era prin 1975
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Cărtărescu, acțiunea pare să se petreacă în anii ’70), este urmat firesc de o deversare apocaliptică de virtuozități stilistice în Casa Poporului care să cauterizeze rapid rana lăsată de relatarea pură, de epic. O altă scenă, cu adevărat plină de umor și de sarcasm, este cea a violului colectiv suferit de fata de la circ prin... somn. Pare a fi prelucrată o scenă memorabilă din Almodovar, Cărtărescu are o savuroasă aplecare către mixaj literar, preluarea și prelucrarea unor imagini sau scene consacrate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
trimis în pelerinaj la Ierusalim, de unde nu s-a mai întors. Biografia flamandului e întunecată și plină de semne de întrebare, numai bune pentru un scriitor, adică pentru Pétrus Borel, zis și „Licantropul“, șeful grupării „micilor romantici“. Borel, specialist în umor negru și istorii de groază, a scris o povestire despre Vesalius - Don Andrea Vesalius, anatomistul, în care își încearcă talentul în crearea unui portret monstruos și a unei atmosfere citadine de cimitir. La ora înserării, „când toate orașele par niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
că a fost șocant pentru ei că am descris chestii șocante, că am fost prea dur, lucruri din astea. Oamenii de aici sunt deja familiarizați cu imaginile astea și nu li se pare nimic exagerat, de aceea caută în carte umorul de situație, stilul, altceva. Cred că a fost o carte ciudată pentru irlandezi. Nu e ceva tipic pentru irlandezi, nu e nici o povestire acolo de la ei. A fost challenging pentru ei și poate pe alocuri exagerat, cred. E și ficțiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
să-i dea amărâtului niște apă. Omul e mort, iar alții vii și răi apar la locul faptei. Llewelyn pleacă de acasă cu banii, ducând pe urmele lui monstrul - ucigașul Anton Cigurh (un Javier Bardem tăiat în stâncă, de un umor negru neegalat decât de o sete de a ucide care depășește omenescul). În același timp, șeriful Ed Tom Bell (un Tommy Lee Jones blând ca un moldovean și chibzuit ca un ardelean) devine și el interesat de caz, prinzând niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
funcțiune, e reciclat pe post de cal de trăsură, cu ocazia unei parade. Numai că, ajuns într-o piațetă cu statuie (a regelui Bill), începe să se învârtă conștiincios în jurul ei. Toată lumea râde, Gabriel povestește atât de frumos, are atâta umor. Iarăși cercul. Suntem de câteva pagini în tărâmul morții. Bătrânul gentleman e mort și el. Johnny la fel. Frigul proaspăt nu e altceva decât parfumul morții Și, ca în cazul maeștrilor săi, Baudelaire și Rollinat, moartea la Joyce înseamnă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cedează ușor. Însă Gogol nu se mulțumește doar cu atât. Vrea totul. Începe ciclul de „povești petersburgheze“, așa-numitul „serial fantastic“. Prima este povestirea Nos (Nasulă - și imaginează-ți că această povestire fantastică, de un curaj grotesc nebun, cu un umor straniu, este total opusă „povestirilor provinciale“ ale lui Gogol și e scrisă în 1835. Odată cu acest ciclu, la care se adaugă și una dintre cele mai bune povestiri ale lui, Mantaua, Gogol ne arată că știe nu numai să aleagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
poate îmbrăca forme multiple. Dincolo de cultura particulară, mesajul politic ar putea fi vehiculat, conform modalităților mai mult ori mai puțin organizate, prin toate tipurile de suporturi: cîntece, sloganuri, banderole, graffiti, tags, gadgets, benzi desenate, desene animate și pin's. Forța umorului popular al istoriilor și glumelor este, adesea, un puternic vector al stereotipurilor sociale, rasiale și naționale, dar și un instrument deloc de neglijat pentru a ironiza regimurile politice. Astfel, comunicarea politică trece prin riturile cărora etnologii le-au demonstrat universalitatea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
game extinse de intelectuali, de la cei în faza de formare și pînă la cei care au devenit personalități recunoscute. Ioan OPREA ARGUMENT Lingviștii nu trebuie să uite niciodată - repeta adesea Eugeniu Coșeriu, cu un dozaj bine calculat de seriozitate și umor - că limbajul există prin și pentru vorbitori, si nu prin și pentru lingviști. Chiar și lingvistică, știința care studiază din toate perspectivele posibile limbajul uman, poate fi o lingvistică pe înțelesul tuturor, așa cum ne-o arată și titlul unei cunoscute
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aici am văzut cum, o altă întrebare care se naște este...), structurile enumerative etc." (Șerbănescu, 2007, pp. 55-58); comportamentul autocentrat/de autodezvăluire concretizat în formule de tipul părerea mea, dacă mi-aduc aminte, să-ți spun un secret...; comportamentul ludic/umorul manifestat prin râs, zâmbet etc. (Șerbănescu, 2007, pp. 58-59); comportamentul lingvistic propriu-zis manifestat prin alegerea, într-un anumit context comunicativ, a anumitor semne din sistemul limbii, dintre câte există (vezi, de exemplu, opțiunea pentru forme neologice versus regionale, pentru cuvinte
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]