9,893 matches
-
bisericii erau mici având grilaje de fier în formă de cruce. Biserica actuală, tot cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită în anul 1926, din veniturile bisericii și contribuția credincioșilor. Este așezată în mijlocul satului și s-a edificat pe vatra vechii biserici, din care a mai rămas doar turnul, care s-a acoperit cu tablă. Construirea actualei biserici a fost executată de către arhitectul maghiar Bako Karol, ajutat de enoriași prin prestație benevolă, parohia fiind condusă de către preotul Teodor Radu și
Poiana Aiudului, Alba () [Corola-website/Science/300265_a_301594]
-
Chereluș este un sat în comuna Șicula din județul Arad, Crișana, România. Localitatea Chereluș este situată în partea de vest a țării, la "granița" dintre Banat și Crișana. Este una dintre cele mai străvechi vetre românești și arădene din pridvorul “Țării Zarandului “ Comunitățile umane de sub poalele Munților Codrului și Zarandului, de pe firul Crișului Alb până la Câmpia Aradului, incep sa evolueze în epoca bronzului și fierului, când în spațiul arădean apare o mare bogăție de dovezi
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
cele ale satelor Beldiu și Meșcreac. Cu excepția reliefului care impune unele restricții - Dl. Gloduri (448,5 m), Dl. La Cruce (410,9 m), Dl. Perii Căpudului (414 m) etc. care se înscriu în Dealurile Lopadei și pe care se extind vatra și moșia satului, sunt alcătuiți din roci plastice, argile și marno-argile, intercalate cu pietrișuri și nisipuri, au versanții cu pante mari fapt pentru care sunt afectați de alunecări de teren, șiroire și eroziune în suprafață - și a apei freatice aflată
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
iar în 1910, 610 persoane. În prima parte a secolului XX satul se prezenta ca o așezare rurală răsfirată, constituită din gospodării situate la distanțe relativ mici unele de altele, separate de grădini. În cazul localității Pețelca structura și textura vetrei au fost impuse de relief în proporție covârșitoare. Astfel, fiind situată doar pe versantul din stânga Mureșului, gospodăriile au fost ridicate numai pe porțiunile mai netede, pe suprafețele care asigurau o relativă stabilitate. Dacă în anul 1930 în sat se găseau
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
anul 1930 în sat se găseau 128 de gospodării locuite, în a doua parte a secolului XX numărul lor a scăzut continuu: 126 gospodării în anul 1966, 121 în 1978, 102 în 1992 și numai 78 în 2002. În funcție de forma vetrei satului, în preajma anului 1950 Pețelca avea aspect poligonal (romboidal), cu trenă stradală simplă, radială. Suprafața perimetrului construibil ocupa circa 460.000 m2, iar rețeaua stradală însuma 4.100 m2 și acoperea 20.500 m2. Izbucnirea primului război mondial a însemnat
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
din care 67 funcționau în agricultură, 36 în industrie, 5 în transporturi și 12 în alte ramuri economice). Procesele de îmbătrânire și depopulare a satului au fost și sunt cauzate și de condițiile naturale ostile (frecvente alunecări de teren în vatra satului, inundații în lunca Mureșului, relativa lipsă a apei potabile) și de izolare (lipsa unui pod fix peste Mureș și a unor curse regulate de autobuz spre Teiuș și Aiud). În a doua parte a secolului XX s-a înregistrat
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
dintre principalele artere de acest fel care face legătura între București, Brașov, Sibiu și Deva, trece prin Arad și se îndreptă spre Budapesta și Viena. În secolul XVIII exista o biserică de lemn cu hramul "Sfântul Mucenic Gheorghe" construită pe vatra veche a satului, la locul numit de către localnici "Hadă". În jurul anului 1825, vatra satului a fost mutată în poziția actuală iar biserica a rămas părăsită. Noua biserică cu hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" a fost construită în anul 1850
Mândruloc, Arad () [Corola-website/Science/300298_a_301627]
-
și Deva, trece prin Arad și se îndreptă spre Budapesta și Viena. În secolul XVIII exista o biserică de lemn cu hramul "Sfântul Mucenic Gheorghe" construită pe vatra veche a satului, la locul numit de către localnici "Hadă". În jurul anului 1825, vatra satului a fost mutată în poziția actuală iar biserica a rămas părăsită. Noua biserică cu hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" a fost construită în anul 1850. Una din atracțiile turistice în ce privește istoricul arealului e mormântul lui Petru Huzur (1874
Mândruloc, Arad () [Corola-website/Science/300298_a_301627]
-
anul 1702, dar care, în urma strămutării albiei Mureșului s-a surpat, în locul ei, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, a fost construită alta din lemn, ce avea hramul "Sfântul Mucenic Gheorghe". Tradiția consemnează că în jurul anului 1823, locuitorii și-au mutat vatra satului pe locul actual, din cauza deselor inundații ale Mureșului, vechea biserică de lemn rămânând în afara satului. În noaptea de Bobotează a anului 1823, ea a fost dărâmată de un vânt năpraznic. În anul 1854 a fost construită actuala biserică de
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
4 gospodării de iobagi, toți purtând nume românești. Iar în anul demilitarizării, în 1752, toate familiile militare din Cicir, adică 35 de familii, numărând 175 de suflete erau familii românești, (Ciuhandu, Românii din Câmpia Aradului, p.65). Așezarea pe actuala vatră a satului s-a făcut în jurul anului 1823 și a fost determinată de desele inundații ale Mureșului, cicirenii retrăgându-se astfel din fața pericolului pe care îl reprezenta râul pentru gospodăriile lor. Cicirenii erau iobagi, în 1752 existând un singur om
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Cicir o constituie momentul când, datorită mutării albiei Mureșului, biserica s-a surpat, iar cicirenii, fiind iobagi au zidit doar o bisericuță din lemn. În jurul anului 1823 datorită pericolului reprezentat de apele Mureșului, credincioșii cicireni s-au mutat de pe vechea vatră a satului pe locul actual. Bisericuța din lemn a rămas abandonată, neputând fi mutată. Astfel, credincioșii ortodocși trebuiau ca în zilele de sărbătoare să meargă din noul sat până la bisericuță pentru a asista la serviciul religios. La începutul anului 1833
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
trec numeroase popoare migratoare: sarmați, gepizi, goți, avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu din cauza revărsărilor Mureșului. În perioada medievală Zona Podgoriei este printre primele care apar în documentele Cancelariei Regale Maghiare, viile în special, au activat în mod deosebit dezvoltarea satului Păuliș, continuat spre est cu Barațca fapt
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
sub comanda generalului Sigbertus Heisterus, armata austriacă eliberează zona Podgoria (implicit Câmpia Aradului) până la Ineu. După consolidarea ocupației, încep operațiunile de repopulare, de modernizare a sistemelor de regularizare a apelor, de comunicație, de producție, etc. În 1772 a fost schimbată vatra satului, datorită unor mari inundații ți pericolului pe care-l reprezentau revărsările Mureșului. Păulișul este reconstruit după principiile urbanistice moderne, în sec. XVIII-XIX se construiesc principalele edificii ale satului, în 1780 fiind înființată școala românească. În anul 1812 Păulișul a
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
comuna Șepreuș în secolul trecut ,în anul 1907. Religia adventista a fost dusă în comuna Șepreuș de către misionarii Germani. La mijlocul secolului al XVIII- lea este menționată aici o veche biserică de lemn cu hramul "Sfinții Arhangheli". După sistematizarea satului pe vatra actuala, vechea biserică de lemn în 1780 este înlocuită cu alta tot din lemn. În 1859 a fost construită actuala biserică din piatră și cărămidă, care are hramul "Bunăvestire"
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
să se nască aici copii din flori... Ieșitul din țarină la colibă se făcea de obicei după sfinții Constantin și Elena și era însoțit de un adevărat ritual. Mai înâi se ducea acolo la colibă bărbatul, care repara coliba, refăcea vatra, punea polițe, băga mușchi printre crăpaturile dintre bârne, ducea acolo lemne și punea în fața colibei armindenul, semnul prezenței vieții. Imediat se ducea staulul pentru oi și cramba, celelalte lucruri trebuitoare la stână, de care avea grijă femeia. Tot în sarcina
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Denumirea actuală Stremț——ar proveni de la „coloniștii” sârbi stabiliți aici, care ar fi denumit localitatea în amintirea ținutului natal din Croația (Sereni) sau din cuvântul românesc strâmt—care indică aspectul văii Geoagiului între Valea Mănăstirii și capătul de vest al vetrei defileul. Vatra satului s-a dezvoltat pe ambele maluri ale văii, în vechime în jurul „Curții nobiliare” - de după Vii, extinderea intravilanului s-a făcut în 3 faze distincte: În această fază mulți dintre locuitorii așezării, în special tinerii absolvenți ai diferitelor
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Stremț——ar proveni de la „coloniștii” sârbi stabiliți aici, care ar fi denumit localitatea în amintirea ținutului natal din Croația (Sereni) sau din cuvântul românesc strâmt—care indică aspectul văii Geoagiului între Valea Mănăstirii și capătul de vest al vetrei defileul. Vatra satului s-a dezvoltat pe ambele maluri ale văii, în vechime în jurul „Curții nobiliare” - de după Vii, extinderea intravilanului s-a făcut în 3 faze distincte: În această fază mulți dintre locuitorii așezării, în special tinerii absolvenți ai diferitelor forme de
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
intravilanului s-a făcut în 3 faze distincte: În această fază mulți dintre locuitorii așezării, în special tinerii absolvenți ai diferitelor forme de învățământ, prin căsătorie își stabilesc domiciliul în alte localități, determinând un spor migratoriu important și constant. Partea vetrei satului de la intrare spre Teiuș până in centru se numește „Joseni” din centru până in capul satului spre Geoagiu de Sus se numește „Suseni”. Strada Principală ce traversează satul se suprapune pe DC 78. În partea stângă a vetrei se
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Partea vetrei satului de la intrare spre Teiuș până in centru se numește „Joseni” din centru până in capul satului spre Geoagiu de Sus se numește „Suseni”. Strada Principală ce traversează satul se suprapune pe DC 78. În partea stângă a vetrei se racordează la ulița principală următoarele: Ulița Râtului, Ulița de la Coșercaru, Ulița la Fleșeru, Ulița lui Pădureanu ce iasă la vale, Ulița lui Chiriac ce iasă la Danil, Ulița Bercului lângă Căminul Cultural - ce continuă in hotar cu Calea Gălzii
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Ulița la Vaivoda care duce la Nuțu Cristea si la cripta familiei Zeyc, Intrarea la Biserica din Joseni, Intrarea la Biserica din Suseni, Ulița din capul satului în Suseni ce continuă în hotar cu Calea Cetii. În partea dreaptă a vetrei satului se racordează la Ulița Principală: Drumul Târgului, Calea Cricașului, Calea Geomalului DC 75 - pleacă de la Crucea de la Sarmaghita, După Moară - ce duce la casa Dreger actuala casa de copii, Podul Văii, Pe Vale, Calea Morii, Ulița Muților sau Florilor
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Tinu din vale - continuă în hotar cu Calea Viilor. Unele dintre ulițe continuă în hotarul satului cu drumurile de hotar ce leagă localitatea de satele vecine: Drumul Cetii, Drumul Gălzii, Drumul Benicului, Drumul Târgului (orașului) spre Teiuș. DC 78 străbate vatra satului longitudinal pe direcția SE-NV, pe o lungime de 4,5 km și este artera principală de circulație a satului, drum în întregime asfaltat. DC 75 este un drum de legătură cu satul învecinat Geomal, situat la nord, este
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
degradării sale în timpul anotimpului rece sau în urma ploilor abundente circulația autoturismelor este mult îngreunată punând chiar problema sistării circulației autobuselor. DC 75 - are un volum al traficului mult mai mic comparativ cu DC 78. Potecile - asigură circulația pietonală atât în vatra satului cât și în hotar. Cele din vatra mai importante sunt: cea care duce la „Moară”, spre casa Dreger - casa de copii și secția cooperativei meșteșugărești „Tehnometal” și potecile dea-lungul văii. Un mare incovenient la ora actuală este faptul că
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
abundente circulația autoturismelor este mult îngreunată punând chiar problema sistării circulației autobuselor. DC 75 - are un volum al traficului mult mai mic comparativ cu DC 78. Potecile - asigură circulația pietonală atât în vatra satului cât și în hotar. Cele din vatra mai importante sunt: cea care duce la „Moară”, spre casa Dreger - casa de copii și secția cooperativei meșteșugărești „Tehnometal” și potecile dea-lungul văii. Un mare incovenient la ora actuală este faptul că legătura între cele două trupuri ale vetrei se
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
din vatra mai importante sunt: cea care duce la „Moară”, spre casa Dreger - casa de copii și secția cooperativei meșteșugărești „Tehnometal” și potecile dea-lungul văii. Un mare incovenient la ora actuală este faptul că legătura între cele două trupuri ale vetrei se face doar prin două poduri de ciment al treilea este în construcție acum pe strada doamnei profesoare Maria Raica și două punți pietonale, care la apele mari sunt „luate” de vale. În Stremț sunt șase cimitire: În zona localității
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
în majoritate de români care își achitau datoriile față de statul maghiar prin perceptorii regali. Între comunele care plăteau cincizecimea sunt amintite și Dyodul (Stremțul) și Dyomalul (Geomalul). Astfel domeniul Geoagiu se întindea în acea perioadă pe toată valea Stremțului până în vatra Mureșului, cuprinzând și proprietăți care astăzi aparțin administrativ de municipiul Aiud. Cele trei documente prezentate în cele ce urmează atestă existența Domeniului condus de Andrei de Geoagiu, cel care pentru faptele și "slujbele" lui este răsplătit cu diverse pământuri de
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]