10,163 matches
-
nici cadrul specific ("la CFR condica se ridică dimineața la 7 și jumătate"). Eul liric se prezintă uneori în ipostaza celui care are intuiția adevărului universal și atunci mărcile unui discurs care sintetizează esența lumii iau locul elementelor de incertitudine. Veșnicul joc se construiește pe un asemenea discurs din care nu lipsesc proiectările în absolut sau în viitor. ("Și iar vei fugi, ca un foc de comoară,/ flacără iute, vâltvoare de-aramă,/ iar vei fugi - ostenit, sub calde cenuși voi rămâne
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e întotdeauna inclusă într-un discurs demistificator: "încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prima dată, în „Nervi de toamnă”: „E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Regale, despre însemnătatea Restaurației etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia (care rămăsese cu gîndul la pomelnicul de la începutul mesei - n. m.), în tot timpul cît a vorbit D.Mareș, aprinzînd lumînarea înfiptă în colăcelul din fața sa, a rostit în surdină, sacadat, «Veșnica lui pomenire!» La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și care tot timpul cît a vorbit d-l Mareș despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și care tot timpul cît a vorbit d-l Mareș despre Majestatea Sa, aprinzînd lumînarea, a îngînat «Veșnica pomenire!»? Cine l-a adus aici?... Bacovia mergea spre casă la brațul lui N. Anghel. Eu mergeam cu magistratul Aurel Teodorescu și cu avocatul N. P. Roșu. -E poetul Bacovia, prietenul lui N. Anghel. -Ce poet!... Este un bolșevic. Am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-i dresez acte țapăne și am să-l vîr la zdup. Clădirea Secției de jandarmi era aproape. -Nu este bolșevic, domnule șef! Este un poet, om cumsecade, om de onoare... -Dacă-i om de onoare, atunci de ce tot timpul zîcea «Veșnica lui pomenire!», ca preoții la moartea cuiva? Cine murise la masa unde am ospătat așa de bine și unde d-l Mareș a vorbit așa de patriotic despre Majestatea Sa? -Crede-mă că-i om cinstit, romîn cu inimă bună și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
starea civilă, în evidența Secției de jandarmi a fost trecut Anghelov! - n. aut.). Bulgarii și rușii sînt bolșevici, și noi avem ordine să-i prindem pe toți bolșevicii și să-i trimitem acolo unde să li se cînte și lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
jandarmi a fost trecut Anghelov! - n. aut.). Bulgarii și rușii sînt bolșevici, și noi avem ordine să-i prindem pe toți bolșevicii și să-i trimitem acolo unde să li se cînte și lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trimitem acolo unde să li se cînte și lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi toți, a absentat de la cele vorbite cu atît însuflețire de d-l Mareș și a rămas în cugetul său la pomenirea celor adormiți; de aceea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi toți, a absentat de la cele vorbite cu atît însuflețire de d-l Mareș și a rămas în cugetul său la pomenirea celor adormiți; de aceea a tot rostit «Veșnica pomenire!». Ai observat că la sfîrșitul cuvîntării d-lui Mareș, eu l-am trezit pe d-l Bacovia din visarea lui, spunîndu-i că sîntem gata de plecare. Și, d-le șef de secție, să nu uiți niciodată că în opera
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rime -/ Un vagabond pe care marea/ M-a scos de păr, din adîncime/ M-avînt din nou în infinit...”2). Și: „Da.../ Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit”3). Și: „Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -/Portret unic și veșnic, expus în infinit”4) etc. Dar, cum ușor se poate remarca, în aceste exemple „infinit” nu mai are puterea evocatoare, „vastele atribute” pe care le avea la un Lamartine („Ode au Malheur”), la un Hasdeu 5) sau la autorul „Scrisorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unghiuri, mai ales dintr-o jumătate de profil, și care putea să pară foarte moale și tânără dacă nu ar fi fost umbrele de la sprâncenele mari și negre, mereu strânse asemeni Meduzei, ca și cum ar fi fost apăsate de o durere veșnică, și care stăteau deasupra unei perechi de ochi mari, negri, înguști și drepți. Era mai degrabă o față egipteană, cu rotunjimile tinereții proaspete și cu o gură grea, pasionată, plină de o dulce senzualitate (2). Vigoarea persistă nu numai în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atât schemei jurnalistice cât și cliche-ului sentimentaloid specific stilului realist al epocii, așa cum remarcă William Dean Howells (Criticism and fiction 10-12, 27-28). Spre exemplu "sprâncenele mari și negre, mereu strânse asemeni Meduzei, ca și cum ar fi fost apăsate de o durere veșnică" sugerează calitatea remarcabilă a feței ei, făcând imposibilă confuzia că această față ar fi numai "foarte moale și tânără". În același timp asocierea acestor calități cu imaginea Meduzei - cu rotunjimile tinereții proaspete și cu o gură grea, pasionată, plină de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
așezate, ale prozei artistice a romanului există concomitent cu noua percepție critică... O lungă bătălie pentru "prozaicizarea" altor genuri începea, o bătălie pentru a le aduce în regiunea contactului cu realitatea (39). Romanul în definiția lui Bakhtin este o "întrebare veșnică" ca rezultat al contactului "cu realitatea inconcluzivă a prezentului de zi cu zi". Realitatea contemporană a lui Bakhtin "era inconcluzivă și fluidă" pentru că sublinia reflectarea unui prezent indeterminat (Garland) și o lume fenomenologică așa cum o înțelege Nietzsche. Deci este remarcabil
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
inițiativă "literară" înnobilată: "A crea, - a crea, - reprezintă dovada prezenței divine" (863). De asemenea, este adevărat că Emerson atrage atenția și asupra necesității unei analize a "naturii" fenomenologice. Însă pentru a face acest lucru, pentru a ajunge la veșnicie, adevărurile veșnice trebuie analizate: "Accept simplitatea, explorez și sunt un fan al normalului, al comunului. Lăsați-mă să pătrund în această zi de azi, și puteți avea atât lumea trecutului, cât și lumea viitorului. Oare chiar știm cu adevărat înțelesul vreunui lucru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sublimă a celei mai mari cauze spirituale, ascunzându-se așa cum o face mereu, în aceste extremități și suburbii ale naturii; dă-mi voie să văd orice nimic ce abundă în polaritatea ce îl controlează pe loc pe baza unei legi veșnice; - și atelierul, plugul, scândura, referindu-se la aceeași cauză prin care lumina se unduiește și poeții cântă; - și lumea nu se mai află într-o varietate plictisitoare și într-o cameră de cherestea, ci capătă formă și devine disciplinată; nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cherestea, ci capătă formă și devine disciplinată; nu există fleacuri, nu există nici un joc de puzzle; o singură concepție unește și dă viață celui mai înalt vârf și celui mai jos drum". Așadar, literatura trebuie să aspire la o "lege veșnică", deși substanța sa este profană. Cu toate acestea, în alt caz, într-o discuție despre memorie care are consecințe asupra oricărei afirmații despre statutul unui fenomenalist, el observă că "incoruptibilul a înlocuit coruptibilul. Mereu este un obiect al frumuseții, oricât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu poate avea nici o legătură cu prezentul, în ciuda infinității sale", ca să îl cităm pe Bakhtin. În acest moment, începem să putem vedea o elasticitate filosofică a "literaturii", o literatură ale cărei "suburbii" și "extremități" trebuie totuși să aspire la "legea veșnică". Fiind o operă culturală, The American Scholar reprezintă o reflecție asupra schimbărilor suferite de savant și de noii scriitorii, prin accentul pus pe materialitatea experienței, în timpul secolului al XIX-lea. Acest accent a apărut din necesitatea modelului pozitivist, văzut ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi, în chip inevitabil, pe a noastră" [1971, p.63]. Important pentru demersul nostru este faptul ca Baudelaire face din modernitate un vector de frumusețe: "Frumosul este alcătuit dintr-un element veșnic, invariabil, a cărui cantitate este peste măsură de greu de determinat, precum și dintr-un element relativ, circumstanțial, care va fi, dacă vrem, rând pe rând sau în întregime, epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ci să fiți cu totul uniți în același gând și-n aceeași dreaptă judecată" (1 Corinteni 1, 10). Pentru Biserică valoarea cea mai înaltă este unitatea ei ca trup tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 23) de care depinde mântuirea veșnică a omului. Adresându-se membrilor Bisericii lui Hristos, Sfântul Ignatie Teoforul scrie: "Voi toți sunteți ca o singură biserică, un singur altar, un singur Iisus" (trad. Ică jr. 2002, pp. 208-209). În România, Biserica încă mai are un rol important
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
The limits of globalization/. Cases and arguments, Routledge, Londra și New York, 1997. Sf. Ioan Gură de Aur, "Omilii la Facere", în Rose, S., Cartea Facerii, crearea lumii și omul începuturilor, Editura Sofia, București, 2001. Arhimandrit Sofronie, Arhimandrit, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 1998. Arhimandritul Sofronie, Arhimandrit, Viața și învățăturile starețului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999. Stan, D., "Fundamentarea asistenței sociale în spațiul românesc", în Neamțu, G. (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003. Stănilă, C., "Creștinismul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) fără contopirea uneia în cealaltă. Ca recomandare bibliografică pe această temă, propunem spre lecturare cărțile de dogmatică și într-un mod special cartea părintelui arhimandrit Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, trad. și prezentare diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. Perihoreza (care vine de la gr. perihoresis, lat. circumincessio care înseamnă "împreună-petrecere") în teologie ia "formă de mișcare în iubire și întrepătrunderea Ipostasurilor în interiorul vieții treimice. Dumnezeu este unul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
al evenimentelor așa cum pot fi ele apreciate din documentele scrise, adică din lucrările publicate ținând cont de data publicării și din valoarea lor, după cum spunea profesorul Pavel (23). Data publicării lucrărilor în sine, nu mai ține de om, ci de veșnica rotire a soarelui în jurul pământului, și de momentul în care teascul tiparului și-a lăsat pe hârtie implacabila sa amprentă. Judecata de valoare însă, ține de om, dar și aici mistificările sunt greu de susținut de către oameni de onoare; - al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
pe care o administrează nestingherit și unde noi suntem supuși europeni tot timpul, nu numai din cinci în cinci ani. Ave Christianus Preda, deci. Curajul său e de admirat și merită sprijinit. Să împiedicăm barbarii șmecheri, tupilați la manetele puterii, veșnicii talibani cleptocrați, să continue să ne batjocorească. Să le dăm un semnal celor care au îmbrâncit perfid în groapa cu lei a opiniei publice un ministru al educației occidental, care nu făcea parte din banda lor, pentru a fi jertfit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]