9,864 matches
-
luni, ziarul căzu. Astfel am intrat în presă. în timpul acesta prințul Gheorghe Bibescu inaugurează sala de scrimă de la Jockey Club și aduce de la Paris pe profesorul Michel. Cine, pe vremuri, n-a cunoscut pe Michel, una din ființele cele mai vesele, original om de petrecere și autorul a nenumărate farse foarte pipărate. Voi povesti numai una din ale lui. Michel erea omul petrecerii și al paharului; într-o seară, pe la ora 8, după ce vizitase mai multe localuri unde se bea, ajunge
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
erau Don Aladro, ministrul Spaniei, și Constantin Isvoranu, unchiul lui Alexandru Marghiloman. Martorii celui dintâi: Dimitrie Bărcănescu și Mihail Paleologu, martorii celui d-al doilea: Alexandru Ghica Bragadir și Mihail Marghiloman. Dar nu vă fie teamă, duelul era un duel vesel: marea problemă erea care din doi adversari va mânca mai mult din următorul menu, cum numai pe vremea aceea se mai putea servi la Hugues: Huîtres d’Ostende Caviar frais Turtle-soup Consommé Royal Paris-bouchées Homard à l’americaine Côtes de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
l-a oferit niciodată. Retrăgându-se Rosetti din guvern, cabinetul este astfel reconstituit: I. Brătianu, președinte și Internele, G. Chițu, Justiția, George Lecca, Finanțele, generalul George Angelescu, Războiul, V.A. Ureche, Instrucția, colonel Dabija, Lucrări Publice, Eugeniu Stătescu, Externele. Intermezzo vesel: profesorul Crătunescu de la Facultatea de Drept din București are interesanta idee de a forma un nou partid, ascultați: „Partidul... virtuții“?! La acest partid au aderat frații Romus și Remul Opran, Poenaru-Bordea, C. Nacu și alți câțiva. Un ziar, anunțând noua
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
bine. Însă unii îl bănuiau de spionaj. Adică l-am bănuit toți, fiindcă aducerea lui la Văcărești și instalarea în a doua cameră, împreună cu prietenii noștri, era făcută ca să fie bănuită. Am stat 5 zile în temniță. Dar ce temniță veselă!... Fruntașii partidului conservator în cap cu prințul Gheorghe Bibescu ne-au trimis imediat sumedenie de bunătăți. Kilograme de icre tescuite, șunci, prăjituri de la Capșa, pui fripți, ouă proaspete, sticle cu vin, duzini de butelii cu șampanie. La ora dejunului și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia era un centru studențesc foarte vesel. Studentul Sabin și alții își făceau zilnic farse. De pildă: dacă un bolnav era adus la spital, internul de serviciu era obligat să iasă înainte, să-l primească și să-l instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
deasupra cărnii fripte și lăți scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniștit la datorie. Când s-a întors, friptura îi era neatinsă. Să povestesc și farsa cu „pălăria lui Olchovsky“. Olchovsky, doctorand pe vremea aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea Călărași. Într-o seară din luna lui august, ne aflam, vreo zece camarazi, în grădina Alcazar pe strada Câmpineanu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mediciniști, trăiau mai răzleți, pe când mediciniștii - mulțumită faptului că erau concentrați prin spitaluri - erau strânși legați. Grupul de studenți în medicină care trăia în mare camaraderie era compus din: Stăuceanu, mai târziu doctor, tatăl inginerului cunoscut în București, Al. Spiroiu, vesel camarad și bun medic, mai târziu doc tor, mort în plină tinereță dintr-o intoxicație cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ștefănescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, evreu, mai târziu doctor la Ploiești a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mort foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi toți studenții macedoneni din generația cea mare a macedonenilor aduși în școliie din România. Era Andrei Bagav, un Ercule, mort de tuberculoză și îngropat la Câmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de viață, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A murit și el de tuberculoză. Toți acești atleți, toți acești premianți întâi la gimnastică, rupți dintre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mâncau și alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subțioară, însoțită de logodnicul ei, mai târziu soțul, studentul Papadupolos. anul Din birtul acesta a plecat intâia pornire - zisă socialistă - cu Paul Scorțeanu și cu Spiroiu. Viața studențească este întotdeauna și peste tot aceeași: sărăcie, nepăsare de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
literar în ziarul Binele public. Stilul lui căutat, răzgâielile lui literare îl fac simpatic, dar, în același timp, nu-i dau o înfățișare serioasă. Gion este în literatură aceea ce a fost și în relațiile sociale: un om amabil, simpatic, vesel, comunicativ, dar cam copilăros la înfățișare. Breaslă veselă și ușoară. Barbu Delavrancea începe să se manifeste și el. Este tot la Paris și trimite de acolo „condeie“. Dar înainte de căderea lui Ion Brătianu cu vreo patru ani se reîntoarce în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
răzgâielile lui literare îl fac simpatic, dar, în același timp, nu-i dau o înfățișare serioasă. Gion este în literatură aceea ce a fost și în relațiile sociale: un om amabil, simpatic, vesel, comunicativ, dar cam copilăros la înfățișare. Breaslă veselă și ușoară. Barbu Delavrancea începe să se manifeste și el. Este tot la Paris și trimite de acolo „condeie“. Dar înainte de căderea lui Ion Brătianu cu vreo patru ani se reîntoarce în țară și-și acață la poartă tăblița de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
trei ipostaze: • ca profesionist în cariera didactică; • ca cercetător, critic literar și teatral; • ca om de cultură, cu înclinații pentru umor, oratorie și critică. Ce noroc, ce bucurie, să-l avem printre noi. Jovial și ușor ironic, dar nu malițios, vesel și dornic de prieteni de calitate a știut mereu să ne asculte părerile, dorințele și să ne dea speranța unei vieți de calitate, încredere în profesia noastră (uneori contestată sau chiar minimalizată!!!). A fost o șansă pentru biblioteconomia județului ca
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
străini erau destul de mulți și din toate părțile lumii. Unii vorbeau foarte puțin limba franceză și te întrebai cum făceau să înțeleagă lecțiile profesorilor. Erau în clasa mea și cîțiva chinezi, care deveniseră cei mai amuzanți: cînd un profesor mai vesel făcea o glumă în timpul expunerii lecției, chinezii, care erau grupați în fundul sălii, începeau să rîdă numai după cîteva momente, cînd rîsetele întregii clase încetaseră deja. Studenții români erau numeroși și se înmulțeau în fiecare an. Cafeneaua Soufflot, la colț între
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
4 ianuarie 1926”. După Consiliul de Coroană, patriarhul Miron Cristea s-a dus, la îndemnul Reginei Maria, la Castelul Foișor, ca „să mângâiem pe principesa Elena, soția prințului Carol”. „Când m-am suit la principesă pe scări, prințișorul Mihai era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând un tărăboi. Sărmanul nu știa ce se petrece cu tatăl său și familia”. 3 ianuarie 1926. La Sinaia se desfășoară un consiliu intim. Participă: regele Ferdinand, I. I. C. Brătianu, G. Mârzescu, Al. Constantinescu, Miron
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
legile învățământului secundar și superior făcute de guvernul Iorga) care cu atâta rea credință e criticată”. 6 septembrie. Primul-ministru Nicolae Iorga, invitat să dejuneze la Palat, merge la Foișor, unde duce „o monedă veche bulgaro-bizantină, prințului Mihai, foarte vioiu și vesel, în tovărășia amicilor săi”. Acești amici erau, foarte probabil, copiii menționați de M. Manoilescu. În aceeași zi, N. Iorga și soția sa vizitează Branul, unde se afla Regina Maria. Regina discută mai mult cu soția lui N. Iorga ,,despre examenul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la întrunirea celor decorați cu Ordinul „Ferdinand”, crează „fabula apendicelui” pentru a-i explica lui Carol caracterizarea vieții politice românești: ,,Vorbesc cu regele de boala Voievodului, operat la Florența de apendicită. E o ridicare de temperatură din cauza gripei. Regele e vesel și o ia în ușor. Fiul său a mai avut crize ușoare. Îi spun că trebuie să aibă o funcțiune și apendicele, ca și Parlamentul, deși e în legătură cu infecția din intestinele care sunt partidele”. Joi, 11 martie. Joia era ,,ziua
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sirop de brad și ne-am luat rămas bun cu ochii umeziți de lacrimile recunoștinței de la acel om care s-a ridicat cu mult peste barierele omeniei. Bucuria mamei nu se poate exprima în cuvinte când ne-a văzut tefere, vesele și rumene la față. De tuse nici nu putea fi vorba. Totul a rămas de domeniul trecutului, un vis urât care nu merită adus în discuție. Ne-am reluat vechile atribuții și repede ne-am acomodat cu atmosfera de familie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ciubotarului după mine, să mă ducă repede acasă. Acesta, copil fiind și el, nu s-a lăsat până nu s-a dat de câteva ori și el în scrânciob. Și cum "pofta vine mâncând" ne-a prins noaptea în luncă. Veseli am pornit apoi spre casă. Pe aproape, nu mi venea să intru în ogradă. Tata, zărindu-mă printre gard, mi-a zis, oarecum cu ironie: Poate ți-o fi foame! Treci în bucătărie, că mama de când te-așteaptă cu masa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Datorită calităților sale profesionale, a preluat direcțiunea Școlii elementare din sat. Oltea Lavric, în urma Liceului Industrial de Fete, a intrat în învățământ, apoi în contabilitate. Ca soră, am inițiat multe întâlniri cu sătenii, în după-amiezile de duminică. Era o fire veselă și distractivă. Margalina Grigoraș, asistentă medicală, ne-a fost mereu alături, deși era mai mare decât noi. Nepoata popii lui Coșcodan, avea un prestigiu în sat și datorită serviciului pe care-l presta, cu multă pasiune. Lenuța Grigoraș, licențiată, absolventă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toate, despre oamenii vrednici și talentați ai acestui sat, binecuvântat de Dumnezeu, care au înălțat trepte spre ziua de mâine, în statornica lor aspirație către o viață mai bună. Pe aceste pitorești și străvechi meleaguri, oamenii Cotișei au o fire veselă și blândă, ca și natura în mijlocul căreia trăiesc de câteva veacuri. Ei sunt cei care au preluat de la străbuni și au transmis mai departe spre noi, legănarea melodioasă a baladelor, unduirea valului scrijelit în lemnul lăzilor de zestre, străvechile motive
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o coroniță și îndată ne-am jucat "de-a zeii". Cine era ca noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
țintă în ochi. Privește răsăritul! Atât mi-a zis. Am deschis ochii mari să văd minunea: o suliță de foc străpungea perdeaua de pomi. Porțile zilei se deschideau și, în valuri, lumina curgea la vale. Pământul tresări din somn. Era vesel și plin de viață, sub calda binecuvântare a soarelui. Ne-am ridicat și fără nici un cuvânt ne-am retras spre ogradă. Prea se înălțase sufletele. Acel răsărit de soare mi-a rămas adânc întipărit în inima mea de copil și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat este cum și femeile japoneze, pe care le privesc acum, par a fi flori de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă... În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu și regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară. Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingașei flori, și pictori faimoși și-au pus
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de la ninsori... E luna când, din senin, se nasc furtuni ce aduc lapoviță și ninsoare. E luna cireșilor în floare, când prietenii se adună la picnic pentru a degusta sake. Tinerii apreciază gustul proaspăt de sake, uneori, întrecând măsura devenind veseli și zgomotoși. Hanami(admirarea florilor de cireș) presupune liniște, sake cere meditație...Este un moment magic și solemn. Maturii admiră florile de cireș în solitudine... cu o cupă de sake în mână. Aroma florilor de cireș se împletește cu aroma
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
își permite, deoarece o cursă costă foarte scump. Băieții care trag ricșa sunt atletici, îmbrăcați în tricouri, purtând pantaloni scurți sau lungi, dar cu o croială adecvată încât să nu-i incomodeze când plimbă clienții. Băieții cu ricșe sunt tineri, veseli și puși pe glume. În timpul plimbării, ei discută cu clienții dându-le informații utile, fiind foarte buni ghizi. M-am plimbat și eu, din curiozitate, în zona templelor din Asakusa. După cum am mai spus, hotelul în care ne cazăm la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]