8,642 matches
-
său în optimizarea asistenței medicale, vindecătorul ajuns în centrul grupului a dublat administrarea leacului propriu-zis, cu proceduri expresive șoptite, clamate, gesticulate, invocând forțe văzute și nevăzute, pentru sporirea rolului său și tonifierea spirituală a pacientului, care devine participant la propria vindecare. Ieșirea omului din preistorie a deschis perspectiva conștiinței de altul, a actului caritabil, altruismului, a dragostei de semeni, făcând loc precauției și unui început de asistență preventivă. în acest orizont distingem primii pași ai Istoriei Medicinei, complex fascinant prin natura
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
interesat de supraviețuirea omenirii. Prin direcționarea spre om și viață a Medicinei, istoria ei unește epoci și locuri, școli și doctrine, eforturi și rezultate, pasiuni și idealuri, relevând personalități medicale ce au asigurat și asigură încrederea milioanelor de suferinzi în vindecarea lor. Prin caracterul său sintetic, Istoria Medicinei fructifică informații de cultură generală și de specialitate, înscriindu-se atât în sistemul științelor medicale cât și în istoria generală a culturii. Istoria Medicinei prezintă succesiunea, varietatea ideilor, preocupărilor, practicilor, a organizării ocrotirii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
necesare. Totuși folosirea curentă a unui concept nu înseamnă și înțelegere, motivată științific, de aceea, considerăm necesar să întârziem puțin și asupra termenilor sintagmei „Medicina - știință și artă“. Dacă deschidem un dicționar latin, întâlnim, pe lângă substantivul medicină = leac, remediu, doctorie, vindecare, și verbele: medeor și medicor = a îngriji, a trata, a vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă familie de cuvinte completabilă cu medicabilis = vindecabil, și medicamentum
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mileniu creștin. Stăpânind forțe magice și posedând cunoștințe secrete, ea a fost de timpuriu numită „Marea vrăjitoare“ care și prin vis comunică rețetele unor maladii și cazuri. Susținută de marele Thot, ea pregătea pe oameni în arta medicinei, în știința vindecării. Egiptenii, credeau că revărsările Nilului sunt lacrimile lui Isis, zeița plină de mistere. „Domnul tăcerii“, Osiris zeul, popularul User, simboliza moartea și învierea ciclică a naturii. Sprijinitorul lui Isis în sfera fertilității și sănătății, pe care grecii îl identificau soarelui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
toată știința lumii, cu toate disciplinele, de la istorie și magie, la astronomie, drept și medicină. Se crede că misterioasele papirusuri sacrosancte erau tăinuite și numai de el știute în litera lor, căci el le scrisese. Thot știa formulele și produsele vindecării tuturor bolilor. Căutarea scrierilor sale secrete a creat numeroase legende. El era deținătorul celor două principii divine superioare: personificarea cuvântului creator a hranei absolute, (Huh) și cel al cunoașterii cosmice (Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
școlile de pe lângă temple se completa cu datele experienței populare curente care intră în orizontul medical a celor chemați să asiste bolnavi. Organizarea științifică a datelor însă, lasă în urmă tradiția populară, dând dovada unei concepții medicale propriu-zisă unei științe a vindecărilor, anterioară școlii medicale grecești. Cu mult înainte de Hippocrat, exista deja un „spirit medical“, așa cum atestă scrierile egiptene. În Papirusul Ebers capitolele au o intitulare. Exemplu: „Cunoașterea bătăilor inimii“ care vizează deopotrivă cordul, dar și problematica circulației și a calității sângelui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe tine însuți, principiu înscris pe frontispiciul templului lui Apollo, în Delfi și preluat de Socrate și inițiați. În medicină două scoli au fost reprezentative: Cos și Cnidos. PREZENȚA LUMINII — PRIORITATEA SPIRITULUI Apollo, izvorâtorul de lumină este protectorul vieții, al vindecărilor, ocrotitor al orașelor, zeul oracular, profetul de la Delphi și din alte centre ale Eladei. Opus întunecatului Neptun, el face viața să regenereze, să renască speranța, să iradieze înțelepciunea, și să unească armonios existența. Apollo, miticul strămoș al lui Asklepios (Esculap
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Asklepios, smulgându-l din focul pântecelui matern, de aceea mitul său stă sub semnul focului cosmic regenerator, purificator. Cultul său a fost introdus în Attica în secolul VI î.Chr. Antecedența sa pare a fi imemorială, când se apela, pentru vindecare la magia albă, descântec, buruieni de leac, alifii, masaje, formule impresive etc. După secolul VI î.Chr., Asklepios a avut temple în întreaga lume greco romană și templele sale erau, ca la egipteni, clinici și policlinici. Preoții săi erau și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a funcționalității organismului uman. Așezarea omului în relație cu mediul terestru și cosmic, în conturarea temperamentelor, își are reflexia ei dacă o conectăm la teoria umorilor. După Hippocrat sediul etiologiei bolilor se află în natură și ea contribuie sensibil la vindecarea lor. Recomandarea sa prin cartea „Despre prognoze“, de a lua în considerare antecedentele pentru a înțelege simptomatologia prezentă, este o condiție a diagnosticului. De asemenea recomandarea de a nu absolutiza simptomatologia unei maladii întrucât „nu există boli ci bolnavi“ ce
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în necunoștință de cauză, pentru a nu dăuna. Deci, nimic nu trebuie neglijat din secretele bolii și ale bolnavului pentru ca și recomandările de tratament și regim să fie complete, la obiect și în măsură să îndepărteze durerea și să favorizeze vindecarea. Hippocrat recomandă ca orele de vizită să se efectueze dimineața, când spiritul este mai apt să observe, analizeze, sintetizeze și să prescrie tratamentul. În Corpus Hippocraticum se întâlnesc titluri diverse: „Despre maladii“, „Despre vechea medicină“, „Aforisme“, „Despre decență“, „Despre artă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Alexandria, de unde, în 163, vine la Roma unde, din motive politice pleacă, revenind la chemarea împăratului Marc Aureliu după 2 ani. Va muri în cetatea luminii, Roma. în 202. Galen se afirmă ca enciclopedist, naturist în sensul rolului acesteia în vindecare, fiziolog și anatomist. în etiologie este organicist. Se inspiră , din Hippocrat, selectiv. Cunoaște maeștri din Cos și Cnidos, este teoretician comentând operele înaintașilor dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și sclavi accidentați mortal. Galen valorifică și tradiția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și sclavi accidentați mortal. Galen valorifică și tradiția timpului său. Se ocupă de astrologie medicală. Interpretează medical visele. E mereu atent la natura medicatrix, deci care poate vindeca sau participa la vindecare. Dincolo de unele erori, Galen are meritul de a fi făcut o remarcabilă sinteză a doctrinelor filosofice legate de medicină, Influența sa a fost atât de importantă în terapie încât și azi se mai vorbește de farmacopeea galenică. în tratatul său
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dacică s-a putut mai lesne apropia de medicina științifică și aceasta de ea, conferindu-i un caracter obiectiv și o anume reputație. Varietatea și belșugul resurselor farmaceutice s-a putut converti în remedii păstrate și folosite cu pricepere pentru vindecare. Frunze, flori, fructe, rădăcini; preparate în sucuri, ceaiuri, unguente. Produsele apicole ca și produsele de natură animală, aveau o folosire curentă și la îndemâna oricui. Dacii acordau o atenție deosebită și produselor minerale, petroliere și mai ales izvoarelor minerale, băilor sărate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ci unul care seamănă cu cel al unei truse din Cos, vestitul centru medical elen (sec. II î.Chr.). Interesantă este și „placa“ de la Grădiștea, un fel de „piatra laptelui“ a cărei pulbere rasă se folosea, ne spune Dioscorides, în vindecarea plăgilor. Vasile Pârvan crede că în spațiul eleno - traco - roman, existau centre specializate în confecționarea de instrumentar chirurgical și că fiecare popor a produs vase de argilă arse pentru uz medical, asemănătoare celor descoperite la Grădiștea Muncelului, Cucuteni, Băiceni (Iași
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
personală conectată la voința divină este salvatoare. Medicii l-au simțit aproape pe Christos, deoarece el a alinat, a vindecat și a lăsat lumii o nouă religie și știință, filosofie și etică, dogmă și acțiune, sacrificiu și renaștere, terapie și vindecare. Soluția salvării: dragostea creștină. Creștinismul aduce umanism și armonie. în acest fel cultura și civilizația intră pe un nou făgaș. Cel mai mare filosof al lumii romane Seneca era uimit de înțelepciunea și deschiderea spre lume a Epistolelor Sf. Apostol
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicii au fost nevoiți să se ocupe mai puțin de cercetare, experimentare și teoretizare și să se dedice mai mult practicii, asistenței medicale. Creștinismul se impune ca o dogmă, conform căreia bolile sunt considerate pedeapsă divină pentru păcatele înfăptuite, iar vindecarea vine de la Dumnezeu și Sfinții vindecători. Un rol însemnat îl are caritatea creștină, care este recomandată de biserică și inițiată încă de Apostolul-medic Luca. BIZANȚUL CREȘTIN - BIZANȚUL MEDICAL Când, în anul 312, împăratul Constantin cel Mare a dat Edictul de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secții pe categorii de boli cu câte doi medici, doi chirurgi, la femei o doctoriță, asistenți, farmaciști, droghiști. Infirmierii îmbăiau pe bolnavi și supravegheau curățenia. Alți infirmieri adunau bolnavii de pe străzi și îi aduceau în spital unde aceștia stăteau până la vindecare, iar la externare li se dădeau haine și veselă, ca în spitalul Sf. Fecioare, ctitorit de Isaac Comnenul, în Bizanț. În secolul XIV Sf. Ioan înaintemergătorul (Prodrom) ia în grijă spitalul fondat de regele sârb Miliutin și folosește experiența organizatorică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sa de originalitate este centrată pe etiologia bolilor. Jac Psychristul (sec. V) născut la Damasc, umblat prin Grecia, Italia și Egipt, se stabilește apoi în Bizanț, unde va deveni „Phidias al medicinei“, fiind artist în profesia medicală. Este specializat în vindecarea migrenelor, tusei, este expert în dietetică. Nu-i abandona pe bolnavii incurabili, nu pretindea onorarii, recomanda sobrietatea, fiind foarte căutat de pacienți. Paul din Egina (sec. VII) a făcut studii în Alexandria. El elaborează un Abreviar de Medicină în 7
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
suprafață, uterine, mamare etc. Orizontului teoretic aprofundat îi adaugă experiența sa de chirurg cu dotație. El este cel care descrie cancerul ca pe un „rac cu gheare“. Aetius din Amida (sec. IV) îmbină date medicale cu formule incantatorii magice și vindecări creștine. S-a specializat în diagnostic și uroscopie. Este considerat ca primul mare medic creștin. Făcuse studii în Alexandria și ajunge medic la curtea lui Iustinian în Bizanț. în cartea sa Tetrabiblion popularizează tehnici chirurgicale folosite de Rufus din Ephes
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a medicinelor elenă, romană, iudaică și orientală până la el. Această lucrare a fost utilizată și în sec. al XVIIlea, fiind tradusă în latină, ulterior și în alte limbi europene. El crede că medicul trebuie să fie și filosof în arta vindecării și cu un caracter deosebit. în cartea „Ciuma“, Rhazes descrie clinic această afecțiune, care împreună cu tratatul său despre variolă și rujeolă s-a bucurat de circulație europeană și utilizare didactică. „Cartea secretelor“ a lui Razes îl va influența pe Paracelsus
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se reproșează „unicismul său: “... mișcarea astrelor indică momentul sângerărilor (luărilor de sânge) și în prognosticul bolilor, geometria poligoanelor, fixează cicatrizarea plăgilor“, iar pulsul „luat după Clepsidra cu apă, conduce la diagnostic“. Un interes deosebit a stârnit lucrarea sa „Carte a vindecării sufletului“ (Al șifa). Sf. Toma d’Aquino a fost influențat de filosofia sa reconciliatorie. Concepția medicală a lui Avicena a fost centrată pe studiu permanent, intuiție și experimentare. Avicena a rămas unanim recunoscut, ca un foarte mare clinician și gânditor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Aici, în Alexandria, plină de savanți și discipolii veniți de pretutindeni ca-ntr-o cetate a Soarelui, a luminii și luminării, erau prezente atâtea curente ideatice centrate pe mituri străvechi dar și filosofice ca: pitagoreene, platoniene, zoroastrice. Toți considerau că vindecarea se realizează și invocând forțele supranaturale. Preluate cu mai puțin discernământ, medicii nu au beneficiat prea mult în raport cu medicina hippocratică prin care tonifierea spiritului contribuie la eficiența tratamentului bine gândit. Diaspora le-a oferit evreilor confruntarea de idei, lărgirea orizontului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru sănătatea omului care urmează prescripțiile de igienă. Așa este medicina iudaică în Evul Mediu neevidențiindu-se în mod expres, dar, prin medicii ei, prezentă peste tot. Maïmonide punea accent nu atât pe medicamente cât pe natură. Sănătate înseamnă echilibru, vindecarea este refacerea lui. în vindecare trebuie antrenate resursele organismului dar și cele ale spiritului, cum susținuseră și medicii Zalmoxieni în Tracia și contrar lui Galen care punea accent pe trup. O atenție deosebită acorda Maïmonide, igienei, recomandând mișcarea, gimnastica. Viziunea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prescripțiile de igienă. Așa este medicina iudaică în Evul Mediu neevidențiindu-se în mod expres, dar, prin medicii ei, prezentă peste tot. Maïmonide punea accent nu atât pe medicamente cât pe natură. Sănătate înseamnă echilibru, vindecarea este refacerea lui. în vindecare trebuie antrenate resursele organismului dar și cele ale spiritului, cum susținuseră și medicii Zalmoxieni în Tracia și contrar lui Galen care punea accent pe trup. O atenție deosebită acorda Maïmonide, igienei, recomandând mișcarea, gimnastica. Viziunea sa e psihosomatică, „mens sana
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
preocupări medicale, făcându-se cunoscută și rămânând celebră. În fond este un dialog substanțial între împărat și medicul său Ki Po, conturând un tratat enciclopedic în care se precizează obiectivele științei și artei medicale chineze, atât curative cât și preventive: „vindecarea bolnavilor și întărirea sănătății celorlalți“. Această prescripție este și azi vehiculată, și parțial realizată. Nei Ching (țing) este considerat părintele medicinei chineze. Pentru echilibrul funcțional al organismului, medicina chineză recomanda masajul, gimnastica, regimul alimentar rațional (dieta) practicile respiratorii supraveghiate, meditația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]