9,837 matches
-
săptămână ( ml ) 4a 40- 50 51- 64 5b 65- 75 5b 76- 85 6c 86 - 105 7d > 105 a : 2 dimineața , 2 seara b : Durata tratamentului - Pacienți netratați anterior Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut : La pacienții infectați cu genotipul 1 viral care nu au obținut răspuns virusologic la săptămâna 12 , este puțin probabil să apară un răspuns virusologic susținut ( vezi și pct . 5. 1 ) . • Genotip 1 : Pentru pacienții care prezintă un răspuns virusologic în săptămâna 12 , tratamentul trebuie continuat o perioadă
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pct . 5. 1 ) . • Genotip 1 : Pentru pacienții care prezintă un răspuns virusologic în săptămâna 12 , tratamentul trebuie continuat o perioadă de încă nouă luni ( adică , în total 48 săptămâni ) . În subgrupul de pacienți infectați cu genotipul 1 și cu încărcătură virală mică ( < 600000 UI/ ml ) , care devin ARN- VHC negativ la săptămâna 4 de tratament și rămân ARN- VHC negativ la 24 săptămâni , tratamentul poate fi întrerupt după aceste 24 săptămâni de tratament sau se poate continua pentru încă 24
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
de 48 săptămâni ( vezi pct . Infecția concomitentă VHC/ HIV Durata tratamentului recomandată în cazul pacienților cu infecție concomitentă VHC/ HIV este de 48 săptămâni , indiferent de genotip . 53 Predictibilitatea răspunsului și lipsei de răspuns în infecția concomitentă VHC/ HIV Răspunsul viral precoce din săptămâna 12 , definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN- VHC , s- a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susținut la tratament . Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susținut al
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
cu infecție concomitentă VHC/ HIV este de 48 săptămâni , indiferent de genotip . 53 Predictibilitatea răspunsului și lipsei de răspuns în infecția concomitentă VHC/ HIV Răspunsul viral precoce din săptămâna 12 , definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN- VHC , s- a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susținut la tratament . Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susținut al pacienților cu infecție concomitentă VHC/ HIV tratați cu ViraferonPeg în asociere cu ribavirină a fost
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității . Reacțiile adverse raportate în studii clinice sau în cursul monitorizării după punerea pe piață la pacienții tratați cu interferon alfa- 2b , inclusiv monoterapie cu ViraferonPeg sau ViraferonPeg + ribavirină . Infecții și infestări Infecție virală * Foarte frecvente : Frecvente : Tulburări hematologice și limfatice Frecvente : Anemie , leucopenie , trombocitopenie , limfadenopatie Foarte rare : Anemie aplastică Frecvență necunoscută : Tulburări ale sistemului imunitar Aplazie exclusivă a liniei eritrocitare Foarte rare : Sarcoidoză sau exacerbări ale sarcoidozei Frecvență necunoscută : Tulburări endocrine Reacții de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
de tip 1 . Odată legat de membrana celulară , interferonul inițiază o secvență complexă de evenimente intracelulare , care includ inducția anumitor enzime . Se crede că acest proces este responsabil , cel puțin parțial , de diferite răspunsuri celulare la interferon , incluzând : inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare și unele activități imunomodulatoare , cum ar fi : creșterea activității fagocitare a macrofagelor și mărirea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Oricare sau toate aceste activități pot contribui la efectele terapeutice ale
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
unele activități imunomodulatoare , cum ar fi : creșterea activității fagocitare a macrofagelor și mărirea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Oricare sau toate aceste activități pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . Interferonul alfa- 2b recombinant inhibă , de asemenea , replicarea virală in vitro și in vivo . Deși nu se cunoaște modul exact de acțiune antivirală a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
interferonului . Interferonul alfa- 2b recombinant inhibă , de asemenea , replicarea virală in vitro și in vivo . Deși nu se cunoaște modul exact de acțiune antivirală a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . ViraferonPeg Farmacodinamia ViraferonPeg a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
este semnificativ superioară asocierii interferon alfa- 2b și ribavirină ( Tabelul 5 ) , în special la pacienții infectați cu Genotipul 1 ( Tabelul 6 ) . Răspunsul susținut a fost evaluat prin rata de răspuns la șase luni după întreruperea tratamentului . Genotipul VHC și încărcătura virală inițială reprezintă factori prognostici care afectează rata de răspuns . Totuși , în acest studiu , ratele de răspuns au fost dependente și de doza de ribavirină administrată în asociere cu ViraferonPeg sau interferon alfa- 2b . La pacienții la care s- au administrat
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
kg ribavirină ( doză de 800 mg pentru un pacient de 75 kg ) , rata de răspuns a fost semnificativ mai mare decât la pacienții la care s- au administrat ≤ 10, 6 mg/ kg ribavirină ( Tabelul 6 ) , indiferent de genotip sau încărcătura virală , în timp ce la pacienții la care s- au administrat > 13, 2 mg/ kg ribavirină , rata de răspuns a fost chiar mai mare . Răspuns virusologic susținut ( % pacienți VHC negativ ) ViraferonPeg administrat în monoterapie ViraferonPeg + ribavirină P 1, 0 297 303 514
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
alfa- 2b ( 3 milioane UI ) + ribavirină ( 1000/ 1200 mg ) p < 0, 001 P 1, 5 vs . I p = 0, 0143 P 1, 5/ R vs . Rata de răspuns susținut la tratament ViraferonPeg + ribavirină ( doza de ribavirină , genotip și încărcătură virală ) Genotip VHC Toate genotipurile Toate ≤ 10, 6 > 10, 6 54 % 50 % 61 % 47 % 41 % 48 % 47 % 27 % 47 % Genotip 1 Toate ≤ 10, 6 > 10, 6 42 % 38 % 48 % 34 % 25 % 34 % 33 % 20 % 34 % Genotip 1 ≤ 600000 UI
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
răspuns susținut . Orice subiect fără date înainte și după săptămâna 12 de urmărire a fost considerat ca fiind fără răspuns la săptămâna 24 de urmărire . Într- un studiu non- comparativ , unui număr de 235 pacienți cu genotip 1 și încărcătură virală mică ( < 600000 UI/ ml ) i s- a administrat ViraferonPeg , 1, 5 micrograme/ kg subcutanat , o dată pe săptămână , în asociere cu ribavirina administrată în funcție de greutate . Rata globală a răspunsului virusologic susținut după 24 săptămâni de tratament a fost de 50
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
și cu un risc mai mic de recădere ( 0/ 11 comparativ cu 7/ 96 după 24 săptămâni de tratament ) . Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut - Pacienți netratați anterior Răspunsul virusologic la săptămâna 12 , definit ca o scădere cu 2- log a încărcăturii virale sau nivele nedectabile de ARN- VHC , s- a dovedit a fi predictiv pentru răspunsul susținut ( vezi Tabelul 8 ) . răspunsului susținut pentru răspunsul virusologic la săptămâna 12 și Genotip Răspuns virusologic Răspuns susținut Valoare predictivă la săptămâna 12 negativă 1 Da
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
anterior al terapiei cu interferon non- pegilat sau cu interferon pegilat și care au prezentat ARN- VHC negativ în săptămâna 12 , ratele de răspuns susținut au fost de 59 % , respectiv de 50 % . Dintre cei 480 de pacienți cu reducerea încărcăturii virale > 2 log , dar cu virus detectabil în săptămâna 12 , 188 de pacienți au continuat tratamentul . La acești pacienți , RVS a fost 12 % . Pacienții care nu au răspuns la un tratament anterior cu interferon pegilat alfa/ ribavirină , au avut șanse
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pe termen lung Într- un studiu extins , de urmărire , pe termen lung , au fost înrolați 567 pacienți după ce au fost tratați într- un studiu anterior cu ViraferonPeg ( cu sau fără ribavirină ) . Scopul studiului a fost de a evalua durabilitatea răspunsului viral susținut ( RVS ) și de a evalua impactul negativității virale continue asupra evoluțiilor clinice . 327 pacienți au încheiat cel puțin 5 ani de urmărire pe termen lung și doar 3 dintre cei 366 pacienți cu răspunsuri susținute au prezentat recăderi pe parcursul
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pe termen lung , au fost înrolați 567 pacienți după ce au fost tratați într- un studiu anterior cu ViraferonPeg ( cu sau fără ribavirină ) . Scopul studiului a fost de a evalua durabilitatea răspunsului viral susținut ( RVS ) și de a evalua impactul negativității virale continue asupra evoluțiilor clinice . 327 pacienți au încheiat cel puțin 5 ani de urmărire pe termen lung și doar 3 dintre cei 366 pacienți cu răspunsuri susținute au prezentat recăderi pe parcursul studiului . Estimarea Kaplan- Meier pentru răspunsul susținut continuu pe
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
săptămână ( ml ) 4a 40- 50 51- 64 5b 65- 75 5b 76- 85 6c 86 - 105 7d > 105 a : 2 dimineața , 2 seara b : Durata tratamentului - Pacienți netratați anterior Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut : La pacienții infectați cu genotipul 1 viral care nu au obținut răspuns virusologic la săptămâna 12 , este puțin probabil să apară un răspuns virusologic susținut ( vezi și pct . 5. 1 ) . • Genotip 1 : Pentru pacienții care prezintă un răspuns virusologic în săptămâna 12 , tratamentul trebuie continuat o perioadă
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pct . 5. 1 ) . • Genotip 1 : Pentru pacienții care prezintă un răspuns virusologic în săptămâna 12 , tratamentul trebuie continuat o perioadă de încă nouă luni ( adică , în total 48 săptămâni ) . În subgrupul de pacienți infectați cu genotipul 1 și cu încărcătură virală mică ( < 600000 UI/ ml ) , care devin ARN- VHC negativ la săptămâna 4 de tratament și rămân ARN- VHC negativ la 24 săptămâni , tratamentul poate fi întrerupt după aceste 24 săptămâni de tratament sau se poate continua pentru încă 24
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
de 48 săptămâni ( vezi pct . 77 Infecția concomitentă VHC/ HIV Durata tratamentului recomandată în cazul pacienților cu infecție concomitentă VHC/ HIV este de 48 săptămâni , indiferent de genotip . Predictibilitatea răspunsului și lipsei de răspuns în infecția concomitentă VHC/ HIV Răspunsul viral precoce din săptămâna 12 , definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN- VHC , s- a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susținut la tratament . Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susținut al
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pacienților cu infecție concomitentă VHC/ HIV este de 48 săptămâni , indiferent de genotip . Predictibilitatea răspunsului și lipsei de răspuns în infecția concomitentă VHC/ HIV Răspunsul viral precoce din săptămâna 12 , definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN- VHC , s- a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susținut la tratament . Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susținut al pacienților cu infecție concomitentă VHC/ HIV tratați cu ViraferonPeg în asociere cu ribavirină a fost
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității . Reacțiile adverse raportate în studii clinice sau în cursul monitorizării după punerea pe piață la pacienții tratați cu interferon alfa- 2b , inclusiv monoterapie cu ViraferonPeg sau ViraferonPeg + ribavirină . Infecții și infestări Infecție virală * Foarte frecvente : Frecvente : Tulburări hematologice și limfatice Frecvente : Anemie , leucopenie , trombocitopenie , limfadenopatie Foarte rare : Anemie aplastică Frecvență necunoscută : Tulburări ale sistemului imunitar Aplazie exclusivă a liniei eritrocitare Foarte rare : Sarcoidoză sau exacerbări ale sarcoidozei Frecvență necunoscută : Tulburări endocrine Reacții de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
de tip 1 . Odată legat de membrana celulară , interferonul inițiază o secvență complexă de evenimente intracelulare , care includ inducția anumitor enzime . Se crede că acest proces este responsabil , cel puțin parțial , de diferite răspunsuri celulare la interferon , incluzând : inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare și unele activități imunomodulatoare , cum ar fi : creșterea activității fagocitare a macrofagelor și mărirea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Oricare sau toate aceste activități pot contribui la efectele terapeutice ale
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
unele activități imunomodulatoare , cum ar fi : creșterea activității fagocitare a macrofagelor și mărirea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Oricare sau toate aceste activități pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . Interferonul alfa- 2b recombinant inhibă , de asemenea , replicarea virală in vitro și in vivo . Deși nu se cunoaște modul exact de acțiune antivirală a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
interferonului . Interferonul alfa- 2b recombinant inhibă , de asemenea , replicarea virală in vitro și in vivo . Deși nu se cunoaște modul exact de acțiune antivirală a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhibă replicarea virală , iar dacă replicarea apare , virionii rezultați nu sunt capabili să părăsească celula . ViraferonPeg Farmacodinamia ViraferonPeg a fost evaluată la subiecți sănătoși , în cadrul unui studiu folosind doze unice crescătoare , prin examinarea modificărilor temperaturii orale , concentrațiilor proteinelor efectoare , cum ar fi neopterina
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
este semnificativ superioară asocierii interferon alfa- 2b și ribavirină ( Tabelul 5 ) , în special la pacienții infectați cu Genotipul 1 ( Tabelul 6 ) . Răspunsul susținut a fost evaluat prin rata de răspuns la șase luni după întreruperea tratamentului . Genotipul VHC și încărcătura virală inițială reprezintă factori prognostici care afectează rata de răspuns . Totuși , în acest studiu , ratele de răspuns au fost dependente și de doza de ribavirină administrată în asociere cu ViraferonPeg sau interferon alfa- 2b . La pacienții la care s- au administrat
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]