8,935 matches
-
Sorin Antohi Radiografii și alte fobii, Michael Shafir Sub semnul paradoxului cotidian, Daniel Șandru Scriitorii și politica, Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei Vederi din Timișoara, Viorel Marineasa PREZENTUL DISCONTINUU Dialoguri în era E-Reader 2 1 CASSIAN MARIA SPIRIDON Vocația și proza democrației 6 3
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
alege personajele din alt mediu decât cel al pensionarilor abulici, al navetiștilor apatici sau al gospodinelor acrite din cărțile comilitonilor săi. Triunghiul format din pianistul Sandu, profesorul universitar Dionisie și frumoasa Pia aparține unei lumi cu lustru artistic și cu vocație (sau doar cu veleități) creatoare. Un bun pretext pentru romancier să compromită metodic clișeele produse abundent de literatura inadaptării intelectualului la un mediu ostil: anomalia și excrescențele sale - deriziunea, uzura, plictisul, urâtul. Intercalate în roman, Fragmente cu hamsteri reprezintă teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
care a dus la crearea unor OIG pe scheletul unor instituții internaționale preexistente: Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a înlocuit Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) sau, pentru a ne referi la o organizație cu vocație universală, Organizația Mondială a Comerțului (OMC) a luat ființă pe baza mai vechiului Acord General asupra Tarifelor și Comerțului (General Agreement on Tariffs and Trade GATT). Pe de altă parte, ultimii ani au marcat reducerea componenței și chiar declinul unor
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
seminariilor private, pe teme filosofice și culturale, pe care le va continua și după închisoare (1958-1964) la București și apoi la Păltiniș. Dacă sunt de subliniat două constante în activitatea de decenii a lui Noica, atunci acestea ar fi, neîndoielnic, vocația sa pedagogică, formatoare, în beneficiul tinerilor înzestrați pentru cultura umanistă, și proiectul rostirii filosofice românești, pe care l-a asumat, în numele lui Mircea Vulcănescu și a generației lor, cu un devotament și o tenacitate absolut exemplare. De aceea, și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înlocuindu-l cu "ctitorie", nu s-a sfiit să strecoare în opera tipărită personajul ZENUMUD, anagramă transparentă, ce nu mai necesită decriptări dogmatice "monade" sau să-și intituleze un volum, în 1986, chiar Fiul Omului pentru a clipi complice către vocația duhovnicească a tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viețile de cele mai multe ori triste ale acestor copii lăsați în derivă, cu familii sfâșiate sau plecate în lume pentru a câștiga o bucată de pâine, aruncați într-o lume fără repere morale și valori. Pentru ei, pentru acești dascăli de vocație care, în ciuda vitregiilor, își continuă lupta cu întunericul neștiinței, pentru copiii care merg pe jos, în fiecare zi, câte zece kilometri pentru a învăța să scrie și să citească și pentru toți cei care cred, ca mine, că educația este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
elan, am învățat să conviețuim cu figura încercănată, cu țepi albi în barbă, care ne privește zilnic, dimineața, în oglindă. Și n-am învățat că secretul tinereții neschimbate, fie măcar cea spirituală și sufletească, este dăruirea fără rest pe altarul vocației de cercetător. Este munca neobosită, de dimineața până seara, până la uitarea de sine, cu hrană frugală, cu plimbări rapide, peripatetice, prin Copou, cu seninătate axiologică și confesională. Acesta ar putea fi un prim pas spre aventura înfruntării limitelor fizice omenești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politici, diplomatici și strategici. 3.3.2. Implicarea unor structuri globale și regionale de securitate în gestionarea crizei israeliano-palestiniene: ONU și NATO O succinta retrospectivă a cronologiei conflictului israeliano-palestinian relevă în mod evident implicarea susținută a unor actori internaționali (cu vocație mai mult sau mai putin globală) în încercarea de rezolvare a crizei și instaurarea unei păci cuprinzătoare în regiunea Orientului Mijlociu. Încă de la debutul crizei israeliano-palestiniene anumite structuri de securitate globale și regionale au lansat o serie de inițiative menite
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
presupune un elaborat mult mai aprofundat, insă având în vederea economia lucrării acest subcapitol va aduce în discuție în mod limitativ cele mai importante rezoluții adoptate de ONU (în cadrul Adunării Generale sau în Consiliul de Securitate). Deși Organizația Națiunilor Unite are vocația unei organizații globale al carui principal scop627 îl reprezintă menținerea păcii și securității internaționale, realizarea cooperării internaționale în domeniul economic și social, precum și promovarea și încurajarea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, vom vedea pe parcursul acestui subcapitol că în ceea ce privește derularea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M. echilibrează raportul de forțe dintre vocația autonomă și cea heteronomă a literaturii - obiect al unui contencios milenar. Căci literatura reprezintă un „în-sine” care întotdeauna a dispus de mijloace ca să se prezinte cititorului drept un „pentru-altul”. Abandonând semnalmentele și constantele, Biografia... urmărește ce s-a petrecut pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Diletantism sau profesionism, F, 1996, 9; Joseph Croitoru, Die grosse Sehnsucht nach dem Westen, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 1996, 256; George Pruteanu, Careu de ași, „Dilema”, 1997, 216; Radu G. Țeposu, Criza ideii de literatură, „Cuvântul”, 1997, 3; Constantin M. Popa, Vocația europeană, R, 1997, 1-2; Al. Cistelecan, Al doilea manifest, VTRA, 1997, 2; Gheoghe Crăciun, Modelul Marino, VTRA, 1997, 2; Dumitru Radu Popa, Valoarea și stabilitatea ideilor, RL, 1997, 23; Sorin Antohi, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997, 31-38, 92-113
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ROSETTI, Radu (14.IX.1853, Iași - 12.II.1926, București), prozator și memorialist. Este fiul domniței Aglae, fiica cea mare a domnitorului Grigore Alexandru Ghica, și al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici, poate, caracterul lor uneori contradictoriu, cu atât mai veridic, căci fizionomiile nu cad în schematism și caricatură, ca la Filimon. Conștient de lipsa vocației arhitecturale, scriitorul optează, totuși, pentru povestire: Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) sunt inspirate din amintiri de familie ori de vreo întâmplare mai deosebită abia schițată într-o cronică. Eliberate de necesitatea invenției epice, textele din Povești moldovenești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
transformându-se În autobiografie sau În amintire. Provenind, generic, din proză, jurnalul moștenește destule din limitările acesteia. (Nu se cunosc jurnale În versuri, deși autobiografii rimate există. Mai mult decât atât, poeții Își scriu jurnalele În proză, trădându-și astfel vocația esențială - exemplele sunt nenumărate, de la Baudelaire la William Carlos Williams și Sylvia Plath.) În orice caz, faptul brut, primar, cel care dă marca vieții, este preponderent. Altfel spus, imaginarul se află În relație de dependență față de real. Nu e mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va rămâne În planul fantasmei și al purei speculații. Voința de a scrie despre sinucidere va trebui să fie dublată de voința de a trece la act. Ajunși În acest punct, problema
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se leagă, de regulă, de procesele melancolice 22 și de ceea ce psihanaliza numește patologia doliului. Obsesia morții subzistă În fiecare dintre noi. Însă prezența ei se dovedește, În viața obișnuită, mai mult sau mai puțin aleatorie. Numai la sinucigașul prin vocație ea are un caracter continuu, direcționat spre țintă și, În consecință, de o Înspăimântătoare coerență. Ciudat e că aproape niciodată actul sinuciderii nu e pus În termeni de slăbiciune sau putere. Sinucigașul nu scrie niciodată: „Cred că mă voi omorî
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Action Française și ideile lui Maurras, al cărui succesor n-a putut deveni. În ciuda extremismului din acel program testamentar În cinci fraze, Drieu Încheie În inimitabilul său stil violent-spectacular - un stil care nu putea fi decât al unui iraționalist prin vocație: „Scuip pe radicalismul și francmasoneria care au distrus Franța”. După o astfel de Încheiere, aproape că n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși. Mizantrop, cu oroarea contactelor imbecile, Drieu nu are nimic din profilul fascistului de rând. El
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip special, pe care a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se analizează 26 nu ajung. Dimpotrivă, operația pare a fi supusă unei doze de fatalism: nu ești analizat sau nu te analizezi doar prin simplul act de voință, prin opțiune inconștientă: pentru autorul de jurnale, ca și pentru auto-analistul de vocație, mărturisirea funcționează ca o asigurare pe viață 27, condiție primă a supraviețuirii, dusă până dincolo de imaginabil. A doua piedică o formează indeterminarea scopului 28. Autorul de jurnale are Întotdeauna de ales Între mai multe variante. Fiecare din ele plauzibilă, nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
viitor al jurnalului. Un timp corespunzător timpului recitirii. El obligă scrisul la o mai mare atenție, chiar În cazurile autorilor ce rămân „la prima mână”. Viitorul introduce o altă perspectivă. Răfuiala scriitorului nu mai vizează doar neputințele, vizează și virtualitățile. Vocația de addenda corrige a jurnalului Începe să acționeze În dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul intim tinde să fie, asemenea autobiografiei, o sinteză, sacrificând instantaneitatea ambiției de a instaura o permanență. Un modus vivendi care să Împace fragmentarismul și discontinuitatea cu vocația Întregului și a necontenitului. A concluziei extrase din premise fragile, completând prin imaginație figura retorică a elipsei. Extensiuni temporale Nefiind, În cele din urmă, decât o formă deschisă, o potențialitate, jurnalul intim Încorporează și calitățile unui obiect temporal 63. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși a fragmentarismului, subminând-o cu mărturia că discontinuitatea promite Întotdeauna o permanență. După impactul decisiv, după experiența a ceea ce nu poate fi mărturisit cu certitudine, jurnalul intim se stabilizează În una din celelalte două forme. Adevărul este Însă că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Boeriu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]