9,813 matches
-
extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului. Chiar moartea lui reprezintă triumful suprem, un act de vitalitate prin care ideea de om iese întotdeauna victorioasă în lupta tragică. Eroul, care îmbrățișează cauza umanității, se eliberează prin moarte de tragedia lui, având conștiința precisă a acestei eliberări. Tragicul modern ar avea, așadar, un sens eliberator, ceea ce l-ar face să fie profund optimist. Cu deznodământul ei mai apropiat, parcă, de al unei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Pe scara dintre Aiax și Oedip, Sofocle include trepte majore ale neîncetatei evoluții care e istoria umanității și istoria spiritului (p. 172). Ultimul capitol al monografiei lui Zoe Dumitrescu- Bușulenga subliniază caracterul modern și complexitatea operei lui Sofocle. Fără a îmbrățișa răspunsul exclusiv al pietății, sau pe cel al explicației raționale (p. 174), dramaturgul nu decide cine are dreptate dintre oamenii care urmează propria direcție a determinării (p. 175). Unii se pleacă înaintea zeilor convinși că toate încercările vin de sus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
urmă a piciorului sfântului Iacob. Se pare că teutonii au încercat să răspândească și în sudul Carpaților catolicismul, să-l organizeze, conform dogmelor și ritualelor papale, căci, "pe la 1200, Papa se plângea, într-o scrisoare, că falșii episcopi schismatici nu îmbrățișau catolicismul...", adică bisericuțele, schiturile noastre tradiționale slujeau tot ortodoxiei. De fapt, cele mai multe izvoare documentare provin din cancelaria Vaticanului, ceea ce explică sărăcia de informații despre valahi care, conform spuselor papei Grigore al IX-lea în scrisoarea către regele Bela din 1234
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
unei constituții. În plus, se poate aprecia, pornind de la experiența evocată anterior, aceea a Germaniei, că o asemenea abordare are darul de a încuraja nașterea unui "patriotism constituțional", a unui atașament care trece dincolo de granițele etnice sau confesionale, spre a îmbrățișa întreaga națiune 1. În cazul României, cu excepția Constituției comuniste de la 1952, legile fundamentale nu au cuprins un preambul. Din acest punct de vedere, o nouă formă a Constituției României se poate distinge prin inovația tehnică și simbolică, alocând un spațiu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
să aflu că ai mei sunt la Lipnic, tata s-a întors acasă după război, dar era foarte bolnav. După multe încercări am reușit să plec cu soțul la Lipnic, unde împreună ne-am regăsit și unde bucuria s-a îmbrățișat cu durerea, și unde cuvintele au devenit neputincioase. Tata a mai trăit doi ani, mai mult n-a rezistat. Sunt conștientă că aceste rânduri și greutatea lor nu pot fi decât imaginate de cei care au avut șansa să nu
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
cu răspunsul. Sănătatea, drumul, locuința? Bun, dacă totul e în regulă, n-are nimic de adăugat. Între bărbați și, mai ales, între militari, cu cât vorbești mai puțin, cu atât mai bine. Înainte de a închide, generalul îi amintește: "Mami te îmbrățișează, scrie-i cât mai repede posibil." (Locotenentul îi spunea bunicii lui, de când era mic, mami și generalul respecta această confuzie copilărească). Promite și adaugă un fleac provocator: "Tată, tată, te îmbrățișez mult, auzi?" Și generalul îi răspunde cu o voce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine. Înainte de a închide, generalul îi amintește: "Mami te îmbrățișează, scrie-i cât mai repede posibil." (Locotenentul îi spunea bunicii lui, de când era mic, mami și generalul respecta această confuzie copilărească). Promite și adaugă un fleac provocator: "Tată, tată, te îmbrățișez mult, auzi?" Și generalul îi răspunde cu o voce, după părerea mea, schimbată, ca și când i s-ar fi pus un nod în gât: Da, aud, poartă-te bine și, dacă ai nevoie de ceva, dă-mi un semn!" Camarazii se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
va dispărea când vom fi în stare să ne asumăm libertatea sexuală, ca și libertatea, pur și simplu." "Libertatea sexuală nu rezistă în fața iubirii, replică locotenentul, sigur de el. De altminteri, chiar dacă n-o iubesc pe femeia pe care o îmbrățișez, trebuie ca ea să-mi dea măcar iluzia sau..." "Deocamdată, problema nu se pune decât teoretic, spuse învățătorul, abordând în sfârșit chestiunea care îl preocupa pe locotenent. Dacă n-ai întâlnit încă marea dragoste, n-o să faci la Bugaz descoperirea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler afară din Polonia. Glumesc, deși am prea puțin chef de asta." O îmbrățișă ascunzându-și fața în magnificul ei păr roșu, care mirosea a proaspăt spălat cu un produs chimic. Un antiseptic? Îi fu rușine de ce-i trecuse prin cap și se grăbi să-i sărute mâinile. Făcură dragoste fără bucurie, aproape îndurerați
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din valuri. O strângea cu furie în brațe, închizându-i buzele cu sărutări, nădăjduind că visul lui anadyomene se va strecura în trupul acestei femei reale. Aproape că avea iluzia că așa e. Nu totdeauna. Se scăldau împreună, goi, se îmbrățișau în apă, amețiți de imponderabilitate, ușori și fericiți. Înotau umăr la umăr, dar fără să se aventureze în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
joi am visat-o, îmi zicea... Maryse, de ce nu vii să mă vezi? Și m-am dus, nu mai vorbea, dar doctorii spuneau că a auzit când am mângâiat-o pe mână și i-am spus: sunt eu, Maryse, te îmbrățișez, Lolone... O chema Léone, dar considera asta bătrânicios și voia să-i zicem Lolone..." În ascensor, Maryse se întâlnise cu o vecină: "I-am spus, știți, a murit doamna F., facem o colectă pentru flori. Câți ani avea? Ca mine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am spus Jacquelinei. Și m-am dus. Didier, i-am zis, sunt o vecină... Îl cunosc pe Ahmed, îți aduci aminte de Ahmed? Știam că erau prieteni altădată. A ridicat trist capul: ah, Ahmed! Și a repetat: ah, Ahmed! Te îmbrățișez tare-tare, Didier, i-am zis, și mă gândesc la tine. Și pe urmă Jacqueline a făcut la fel... De doamna S. n-am vrut să vă spun, dar de Lolone, nu puteam să fac altfel..." Ea se miră că prietenul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vagon să-i ia pe întârziați. Era nevoie, pe drum se vedeau deja doi soldați care duceau pe o targă improvizată "întârziatul", acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ea nu mai e nimic. Nel, încă studentă, primi, în redacția ziarului unde făcea stagiu, vizita unui domn cu păr cărunt, înfofolit într-un fular mare, singura lui protecție față de frigul unei ierni deosebit de grele. Se ridică, emoționată, și se îmbrățișară. Era învățătorul. "Am dat peste semnătura ta în ziar, așa te-am găsit. Ai crescut mult, dar te-aș fi recunoscut, ai rămas aceeași, Nel... (Nel! De mult timp, nimeni, afară de mama ei și de Silvia, nu-i mai spunea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de furtună. Urlă: "Dar eu nu știam asta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ortodoxă se despărțeau de Starețul Paisie de la Neamț. La peste două veacuri de la această scenă, Starețul Paisie reprezintă încă un reper în Ortodoxie, un model al desăvârșirii umane și un paradox pentru cărturari. Moștenirea transmisă ucenicilor săi și lumii întregi îmbrățișează deopotrivă „toate lucrurile acestea din lumea aceasta”, căci ea se adresează inimii, prin practica de rugăciune isihastă, minții prin numeroasele manuscrise, precum și întregii firi omenești prin bucuria de viață cuprinsă în învățătura sa. ÎNCEPUT DE DRUM. POLTAVA Pelerinajul pământesc al
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ducând creștinismul ortodox în Alaska rusă. Aceasta după ce cu o sută de ani mai înainte, în 1685, Ortodoxia ajunsese deja la Beijing, în China, tot prin intermediul Bisericii Rusiei. Pe drumurile acestui misionarism monahal rus, care deja în secolul al XVIIIlea îmbrățișase planeta de la Beijing până în Alaska, vor porni și ideile lui Paisie Velicikovski. Ucenicii săi vor străbate tot spațiul creștin ortodox, dar mai cu seamă Rusia, și pretutindeni vor întemeia mănăstiri sau le vor transforma pe cele deja existente în așezăminte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vadă și să revadă Iașul ca pe un miracol, fiindcă aici există lucruri despre care răsună fiecare colț de stradă, care, dezlegându-ți limba și vibrează-n prezența lor nevăzută, amintiri ca un talisman testamentar. Aici s-a născut prietenia, îmbrățișată fiind de suflet și inimă, ca semn dăruit Iașului autumnal, livresc, religios, teatral și muzical. Primii prieteni și colegi de profesie bibliologică? Claudia Balaban și Alexe Rău, s-au alăturat apoi lumii noastre de carte din Iașii asachieni Grigore Vieru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
expus în linii mari problema, dar o concluzie se conturează. Care sunt ,,elementele" de trecere de la primele dv. volume "Singurătatea în doi" (1966), "Presiunea luminii" (1968), "Aberații cromatice" (1969)... la ultimele: "Accente" (1981), "Magie" (1982), "Flamingo" (1984), "Orpheus" (1986)? Ați îmbrățișat, cu timpul, și alte cauze, iluzii, credințe, idealuri? -Despre "elementele" de trecere s-a pronunțat critica. Eu, chiar dacă le cunosc mai bine, v-am zis, tac. Nu am timp să privesc în urmă. Ce alte cauze, iluzii... să îmbrățișez? Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Ați îmbrățișat, cu timpul, și alte cauze, iluzii, credințe, idealuri? -Despre "elementele" de trecere s-a pronunțat critica. Eu, chiar dacă le cunosc mai bine, v-am zis, tac. Nu am timp să privesc în urmă. Ce alte cauze, iluzii... să îmbrățișez? Mi-ajunge poezia! Însă ceva magic în mine există", spune Ioanid Romanescu... Da, există. Și unii chiar s-au convins că eu nu vorbesc (numai) de pe pereți. Prin anii '70, încă trăia Mama, casa noastră de la Voinești a luat foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Mai mult, în lumea high-tech intruziunile (economice și culturale) devin inevitabile, chiar dacă "poeții globalismului" (v. A. Toffler) deplîng atentatul la suveranitate. Dar, ciudat, culturile "învolburate" ale unor societăți în eterogenizare galopîndă, dezvoltînd economii pe bază cerebrală și insinuînd ideologii consumeriste îmbrățișează marketing-ul "pe particule", segmentînd piața. Profețiile lui A. Toffler anunță demodarea producției de masă, implicit de-masificarea mass-media. Fiecare individ, beneficiar al unei experiențe mediatice fără precedent și dezorientat în jungla mediatică, își oferă azi propriul mozaic (colaj) cultural, pierzînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
personală este astfel adesea încărcată de contradicții și tensiuni. Mulți indivizi, adesea din motive foarte diferite, sînt indiferenți față de identitatea națională sau alte identități colective și doresc să-și compună propria identitate prin modul de viață, aspect și imagine. Alții îmbrățișează cu fervoare politica identității și își construiesc propria identitate, sensul cel mai profund al existenței lor, afirmîndu-și apartenența ca membru la diferite grupuri sau colectivități (femei, oameni de culoare, homosexuali etc.). Unii au etichetat această formă de politică a identității
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
conștiința tehnologică și cultura care unifică starea actuală a tehnologiei cu schimbările de sens, mentalitate și mod de viață, asociate cu subculturile boeme. Mișcarea cyberpunk presupune, ca fenomen subcultural, o atitudine marcat avangardistă față de tehnologie și cultură, fiind gata să îmbrățișeze noul și gata să se revolte împotriva structurilor stabile de putere și a autorităților pentru a accede la experiențe noi și pentru a utiliza noile tehnologii. "Strada își are foloasele sale", îi place lui Gibson să spună și, ca mișcare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Paladi și Ion Lahovary. A doua zi, în Gara de Nord, s-au petrecut scene neuitate de entuziasm; plecau surghiuniții, dar tot în seara aceea plecau și studenții universitari la Congresul studențesc din Brăila. S-au rostit cuvântări patriotice, tinerii s-au îmbrățișat. Ziarul Drepturile omului descrie astfel tot ce s-a petrecut: „Când clopotul sună pentru a treia oară, cei trei expulzați cari plecau: Secășanu, Ocășanu și Droc-Bănciulescu, erau trecuți din brațe în brațe, îmbrățișați, sărutați. Droc-Bănciulescu era atât de emoționat, încât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
gară, din tot corpul diplomatic, era dovada cea mai bună că în Bulgaria se dedea lupta între influența rusească și influența engleză. Când a scoborât din tren, prințul a dat mâna cu Ion Brătianu și ceilalți doi miniștri, apoi se îmbrățișează îndelung cu sir W. White. Prințul mulțumea Angliei că l-a readus pe tron. Trenul a sosit la 9 și 3/4, peste o jumătate de oră prințul și suita s-au îmbarcat din nou pentru gara Filaret și apoi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]