KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...336 337 338 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

ea! Dă-i un pupic, a strigat un bătrân prăpădit, căruia îi ieșeau din buzunare mai multe sticle destupate de Guinness și care urmărise întreaga scenă cu mare interes. Fetei îi pare rău. Nu-i așa, iubito? — Haide, i-am șoptit lui Adam. Nu voiam să înceapă să se formeze o întreagă audiență. Dă-i un pupic, a urlat după noi bătrânul pe care, între timp, îl cam apucaseră dracii. E singura limbă pe care o înțeleg astea! Eu și Adam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ocupat? m-am întrebat în timp ce tropăiam pe lângă tata, care se îndrepta șonticăind morocănos spre telefon. Oare-mi spusese cineva c-o să mă sune? Așteptam vreun telefon? Nu și iarăși nu. Dar o scânteiuță caldă de speranță din adâncul meu îmi șoptise că poate, poate Adam o să mă sune. Deși Adam nu-mi zisese așa ceva. Însă eu simțeam că era posibil. M-am așezat pe hol să trag ca o nerușinată cu urechea la conversația pe care tata o purta cu mătușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis Anna uimită. A urmat un moment de tăcere tensionat și sumbru. Din fericire, Kate, care era limpede că simțise atmosfera stranie din casă, a rezolvat problema începând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se înfigeau în umerii mei. Așa te-ai purtat cu mine de când ne-am cunoscut. Ne-am cunoscut, mi-ai plăcut foarte mult, am vrut să te văd, ce e rău în asta? m-a întrebat el mânios. Nimic, am șoptit eu. Atunci de ce te comporți de parc-aș fi un nenorocit de casanova? De ce-ai crezut că-mi bat joc de sora ta mai mică? De ce-ai crezut c-am plecat și că te-am lăsat aici? Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mai crezi c-am șters-o pe ieșirea din spate? Nu, am picat eu de acord. N-o să mai cred asta. — Deci? Suntem prieteni? m-a întrebat el seducător. — Da, am spus dând din cap. Suntem prieteni. Deși creierul îmi șoptea „ Pardon, prieteni, ai spus prieteni? Nu cred că niște simpli prieteni se comportă așa cum vrei tu să te comporți cu Adam. Laura e prietena ta, dar ei nu-i smulgi hainele de pe trup de fiecare dată când o vezi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de fapt? Sinceră să fiu, nu. Da, eram emoționată. Dar, fir-ar să fie, chiar voiam să fac sex cu el. Dacă începea să facă pe respectuosul cu mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eram emoționată. Dar, fir-ar să fie, chiar voiam să fac sex cu el. Dacă începea să facă pe respectuosul cu mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ceva. Adam m-a sărutat din nou. Și situația a devenit cu mult mai serioasă. Sărutul ăla a încheiat indubitabil orice fel de discuție jucăușă. L-am privit. Ochii i se întunecaseră. Îi deveniseră aproape negri de dorință. —Claire, a șoptit el (acum începuse el). Știi, n-am mai fost cu nimeni de foarte mult timp. Nu? m-am gândit eu surprinsă. Aș fi zis că pentru cineva care era așa de șarmant și de frumos ca Adam fiecare zi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Trebuia să fie ceva la mijloc. De-acum mă așteptam ca-n orice secundă Adam să-mi prezinte colecția lui de cuțite sau să scoată la lumină un ferăstrău cu care să mă taie felii-felii. E în regulă, i-am șoptit și eu. Și la mine au trecut secole de când n-am mai făcut sex cu nimeni. A, a exclamat el. Apoi, cu o voce ceva mai ridicată: —De ce vorbim în șoaptă? — Nu știu, am chicotit eu. După care a urmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am închis ușa după mine, iar mama a rămas în picioare, deschizând și închizând gura ca un pește care se luptă să respire. Nu cred c-a sesizat când tata a tras-o de cămașa de noapte și i-a șoptit: —Cine e Adam? Capitolul douăzeci și patrutc "Capitolul douăzeci și patru" M-am dus la culcare și am avut dreptate. N-am dormit nici o secundă. De ce venise James în Dublin? Era o încercare de împăcare? Sau era doar o modalitate de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că are nevoie de cineva mai cu picioarele pe pământ. Ce tupeu pe capul lui! Și eu care îi făceam o favoare ieșind cu el. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dreptate, a spus el obosit. Ai dreptate! Ai dreptate! Ai dreptate! Chiar am dreptate, l-am asigurat eu. Și dacă te face să te simți mai bine, atunci să știi că poți să ții tu toate tigăile. —Mersi, mi-a șoptit el. — Și nu-ți face griji, am continuat eu mimând bonomia și o veselie debordantă. Sunt sigură că într-o zi o să privim în urmă și-o să râdem de toate astea. Evident că nu eram deloc sigură. Îmi dădeam destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
frumos machiată și atrăgătoare care fusesem de dimineață. În locul ei, aveai la dispoziție o epavă cu fața roșie, cu ochii umflați și cu fața plină de pete. Pe la mijlocul după-amiezii, mama m-a trezit zguduindu-mă cu blândețe de umăr și șoptindu-mi: Te-a sunat James. Vrei să vorbești cu el? — Da, i-am răspuns. M-am prăbușit din pat, cu hainele boțite, cu ochii împăienjeniți de somn și cu balele curgându-mi din gură ca la nebuni. Alo, am bolborosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
seama că înșfăcasem cuțitul de unt cu atâta putere, că mă durea mâna. Și cu toate că nu-mi puteam vedea singură fața, știam cu siguranță că era roșie de mânie. Vrei să-mi spui, am reușit într-un final să-i șoptesc printre dinți, că ai mutat-o pe femeia aia în casa mea? Am crezut c-o să mă sufoc, c-o să vomit sau c-o să fac ceva antisocial. Nu, nu, Claire, a sărit el grăbit, îngrijorat, înfricoșat că - Doamne ferește - aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mine și îmi spui că eu am provocat toată nenorocirea asta. —Of, pentru numele lui Dumnezeu, a pufnit James. Ăsta e exact genul de răspuns copilăresc și egoist la care trebuia să mă aștept din partea ta. —Îmi pare rău, am șoptit. N-ar fi trebuit să te întreb. A urmat un nou moment de tăcere. —De ce nu mi-ai spus? am izbucnit. Noi eram așa de apropiați. Era așa de frumos. — Nu eram așa de apropiați și n-a fost așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
prea mult, m-a avertizat el, până la urmă... Timpul înseamnă bani, știu, știu, i-am terminat eu obosită fraza. Am închis ușa în urma lui și, preț de-o clipă, am rămas sprijinită de ușă. Mă simțeam slăbită. A plecat? a șoptit o voce. Era mama, care scosese capul din dormitor și se uita în jos, la mine. Da, i-am răspuns. — Ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea luând în considerare imaginea mea șocată. —Nimic, am zis eu cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Webster s-a dus la clinica prenatală cu prietena lui, Denise“ sau „Nu, prostuțo, domnul Webster și-a luat o după-amiază liberă ca să se ducă acasă și să și-o tragă cu prietena lui, Denise“ sau ceva similar. Iar eu șoptesc „Mulțumesc. Nu, nu am de lăsat nici un mesaj“, închid telefonul cu mâinile tremurânde și anulez biletele de întorcere la Londra. Totuși, nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Vocea desprinsă de trup a întrebat: Cine îl caută, vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Vrei să mă pedepsești, a propus el. — Nu, nu vreau, am mințit. Sigur că era plăcut să ții biciul în mână.) —Pot să aștept, mi-a promis el. — Te rog să nu aștepți, i-am replicat. —Te iubesc, mi-a șoptit el. — La revedere, am spus eu. James a continuat să mă sune, cam de două-trei ori pe zi. Mă verifica, întrebându-se dacă mă râzgândisem sau dacă, așa cum se exprima el, îmi venise mintea la cap. I-am vorbit frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sunat la Hannah acasă, iar tatăl ei mi-a spus că era o fetiță și că era bine. Și că Hannah era și ea bine. Dar mi-a spus că Hannah nu voia să discute cu mine. Ce oribil! am șoptit. — Da, a fost. Timp de un an de zile, n-am mai știut nimic, a zis Adam. A fost un coșmar. Nu aveam nici o putere. Atenția mi-a fost distrasă de la situația amărâtă a lui Adam din cauza sunetului de pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că eu nu am nici un fel de interese ascunse pentru care îmi doresc să fiu în preajma ta. Nu te vreau pentru copilul tău. Nu te vreau pentru apartamentul tău. Nu te vreau decât pentru tine. —Mă vrei pe mine? am șoptit, simțindu-mă, dintr-o dată, plină de viață și foarte sexy. Devenisem teribil de conștientă că eu eram o femeie, iar el era un bărbat și că între noi pulsa o atracție fizică inevitabilă. Ochii lui Adam s-au întunecat. Albastrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și-acum trebuie s-o părăsești din nou. E îngrozitor! A fost rândul lui să se uite uluit la mine. — Dar Molly vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine, la Londra. —Dumnezeule! am șoptit. Să nu-mi spui c-o răpești! Am mai auzit de tați care au făcut așa ceva. Nu, mi-a răspuns Adam exasperat. Hannah vrea s-o iau pe Molly cu mine. Hannah vrea să colinde lumea. S-a săturat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Am ridicat ochii și i-am surprins privirea. Când i-am văzut expresia de pe față - admirație și aproape cu siguranță dorință; de fapt, se poate să fi fost și dragoste -, zâmbetul mi-a înghețat pe buze. —Of, Claire, mi-a șoptit el în timp ce s-a aplecat să mă sărute. Ce dor mi-a fost de tine. În punctul ăsta, Kate a decis că se săturase să fie ignorată și s-a pornit ca o sirenă de poliție. În același timp, Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

care mai pot plînge și nu la dobitocii pe care, nu s-a aflat din ce motiv, Dumnezeu Îi iubește la fel de mult, dacă nu și mai și. Desigur, Brooks protejează foarte bine miracolul săvîrșit de sora Sharon: prin mulțime se șoptește, de pildă, că surdul Își pierduse auzul În urma unei emoții foarte puternice. Asta Înseamnă, potrivit unei minime informații medicale, că nu numai teoretic și l-ar putea redobîndi printr-o altă emoție, asemănătoare ca intensitate primei. Iar sora Falconer nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier și Louis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a zărit scînteind aureola ce emana din balcoane, ci și teroriștii, care și-au Îndreptat lunetele-n alte părți, mai puțin marcate de nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu este legendar. Într-o dimineață, abia răsărise soarele, era rouă, n-a mai vrut să care-n geantă mingile de tenis ale președintelui În prezent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]