9,827 matches
-
doar crocodilul care se hrănește și se perpetuează prin autodevorare, digerându-și coada, ci, mai ales, un altul sau același, aflat și el În serviciul simbolului. Crocodilul acesta mușca, cu dinții-fierăstrău, din strigătul „HELP”, Înscris pe un soi de franzelă abstractă. Strigătul disperatului era, astfel, și legătură cu agresorul care Îl Înhăța, ca pradă. Nota explicativă a autorului suna astfel: „Partea vulnerabilă a omului aflat În primejdie este strigătul după ajutor, tocmai partea, cu funcția de aperitiv, prin care crocodilul Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numai în cazuri deosebit de grave. Îmi amintesc de un singur astfel de caz: camaradul Toader Ioraș, fiind grav bolnav de plămâni, a fost internat într-un spital. Prelegerile prin care Comandantul ne transmitea frământările sale interioare păreau atunci ancorate în abstract și teorie. Așa ni se părea nouă comparația ce-o făcea între obținerea unui grad legionar și obținerea unei distincții militare pe câmpul de luptă, ca urmare a unui moment de exaltare a simțului patriotic convertit într-o bravură. Dar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al luminii, crescut prin miracol în întunericul temniței, precum și o sumă de alte poezii la fel de dense, dar de dimensiuni mai mici. Dăm spre exemplificare primele patru strofe din Psihaion: Cu suflet cald și dulce, din pâine și din vin, Unesc abstractul suflet, pământului concret, în duh port limpezimea Olimpului Elin, Și-n trupul meu de iască, port fiere și oțet. N-am nume, despre mine, eu însumi știu puțin, Nici cine-mi vrea peirea, nici cine m-a născut Și împlinesc
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spoit cu var, în ștreang, pe-al treilea drumar Leagănă-l creangă de arțar. Cu fruntea mută de pământ Cu ochi adânci ca un mormânt întoarce-l lună, bate-l vânt!” în suicidacție, începând cu faza de trecere de la imaginile abstracte ale actului la concretizarea lor, de la ideație la faptul în sine, subiectul își alege modalitatea de a trece dincolo. De multe ori în această fază se găsesc pe masa viitorului sinucigaș, cărți privind actul în sine, mai ales când este
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de cele pe care le avusesem la început. Apoi le-am notat pe hârtie. În mare, cam așa am procedat. Fiecare Computator își are propriul lui cod. Asemenea coduri diferă complet de tabelele cu cifre inițiale prin faptul că sunt abstracte și sistematizate cu totul altfel. Cheia succesului stă în modul în care Computatorul reușește să-și folosească separat cele două emisfere ale creierului. (Mă rog, e o chestiune de domeniul utopicului pentru că, practic, ele nu se pot despărți). Transpuse într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ești aici? Ce cauți? N-am fost în stare să răspund la întrebare. Somnul scurt în toiul frigului n-a făcut decât să mă buimăcească. Orice urmă de căldură din corpul meu dispăruse, iar în minte îmi pluteau doar forme abstracte. Îmi simțeam trupul și capul străine. Nu erau ale mele. N-aveau cum să fie. Erau prea grele. Am decis să plec repede din pădure, fără să mai privesc Zidul. Am luat-o spre poarta de est. Aveam mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dintre nenumăratele posibilități. Schimbările nu sunt strigătoare la cer... e ca și când ai păși mai întâi cu dreptul sau cu stângul. Așa că nu văd de ce să ți se pară ciudat că se schimbă lumea o dată cu modificarea amintirilor. Sună tare sofisticat! Prea abstract, dacă-mi permiteți. Ignorați complet factorul timp, inversând ordinea lucrurilor. — Nu-i adevărat. Paradoxul e doar în capul tău, punctă Profesorul. Pe măsură ce fabrici amintiri, creezi și o lume nouă. Deci, înțeleg că mă îndepărtez treptat de lumea care-mi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
treacă mai repede? Mai bine aș face ceva să treacă mai încet. De unde naiba venea o asemenea dorință? Și încă într-o spălătorie publică! Mă înnebunea pur și simplu faptul că mă gândeam la trecerea timpului. Este o noțiune prea abstractă, dar asta nu înseamnă că nu-l putem ocupa cu experiențe personale. Numai că ajungem să nu mai știm dacă ele țin de timp sau de lucruri concrete. Am renunțat să mă mai gândesc la noțiunea de timp și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceea ce am pierdut și încă mai pierd. Poate că avea dreptate. Posibil. Bătrânul știa ce spune. Dacă a afirmat că era o lume nemuritoare, atunci așa era cu siguranță. Cu toate astea, cuvintele Profesorului nu-mi sunau realist. Erau prea abstracte, prea vagi pentru mine. Mă consideram ca fiind eu însumi și nu-mi imaginam cum percepe eternitatea o ființă nemuritoare. Ca să nu mai vorbesc de unicorni și de zid. Vrăjitorul din Oz mi se părea mult mai plauzibil. Deci ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
există cineva cu o asemenea dorință. În afară de mine, bineînțeles. Mai putea avea vreo semnificație acel adevăr? Ea-mi plăcea la fel de mult ca și rochia aruncată pe jos. O fi acesta unul dintre adevărurile mele? Adevărul este de fapt o noțiune abstractă ce se folosește doar în situații extreme, deși noi vrem ca acest concept să cuprindă totul. De la melc la ferometal și până la viața în doi, adică până la căsnicie. Dacă alții nu au o asemenea dorință, pentru mine ea este esențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un spațiu de adopție nu întotdeauna primitor, iar conștiința derizoriului este dublată de aceea a inevitabilei curgeri a timpului. Autorul oferă o viziune spiritualizată asupra lumii în volumul Dincolo - De l’autre côté (2000), în care propune, într-un limbaj abstract apropiat de cel al lui Cezar Baltag sau al lui Nichita Stănescu, un exercițiu de purificare prin contemplație, o tentativă de a descifra înțelesurile ultime și de a transcende concretul și propriile trăiri spre a regăsi, dincolo de contingent și temporalitate
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
din Republica Moldova) marchează intrarea poetului într-un nou registru stilistic și într-un alt univers imaginar. În O bufniță tânără pe patul morții, autorul reușește o formulă inedită în poezia românească: o poetică modernistă în descendența lui Nichita Stănescu (categoriile abstractului: timpul, spațiul, estetica privirii, mitul „nenumitului”, sintaxa etc.), dar învăluită într-o atmosferă de o stranietate poescă („bufnița” lui F. este un altfel de „corb” al lui Poe, o metaforă a morții și a poeziei). Poemele au o structură aparent
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
care combină elementul ludic-livresc cu un intens vizionarism, o melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu înfrigurarea exploratorului unor stranii tărâmuri, descriptivul de o simplitate ce mimează banalitatea cu fastul descrierilor aglomerat-baroce, cuvântul concret, mustos, cu înclinații spre registrul popular-arhaic și cuvântul abstract ori simbolic. Construcția urmează o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în cheia unor alegorii, care „joacă” pe tensiunea concret-abstract, real-vizionar, livresc-ingenuu (nu întâmplător, emblematica figură a oglinzii și a oglindirii). Poetul are o extraordinară forță plastică a
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
ce răpită fuse/ volée adică, luată în voleu/ într-o căruță de la Bălăcița/ iar calul cel de hăisa eram eu”). Uneori, poetul se angajează în demonstrația parabolică, având punctul de plecare fie în contextele imediate ale social-politicului, fie în cele abstracte. F. a mai publicat literatură pentru copii (Tiptil, în lumea copilăriei, 1983). Expulzat din Trinidad-Tobago (1999) e o carte despre călătorii reale sau imaginare în cele două Americi, Italia, Spania, Orient etc., relatate cu verva și plasticitatea poetului. În Glonțul
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
pus deoparte, pref. Nicolae Manolescu, București, 2002. Repere bibliografice: Sergiu Negură, „Lumină întârziată”, CRC, 1967, 18; Vlad Sorianu, „Lumină întârziată”, ATN, 1967, 5; Adriana Mitescu, „Lumină întârziată”, GL, 1967, 28; Florin Mugur, „Lumină întârziată”, VR, 1967, 9; Voicu Bugariu, Visul abstract al unui roman, LCF, 1975, 13; Constantin Stan, „Dimineața noului venit”, RL, 1975, 20; Ion Alex. Angheleș, „Plante gânditoare”, CL, 1978, 4; George Alboiu, „Melior”, ATN, 1984, 10; Emil Nicolae, Gruparea literară „Ateneu”. Horia Gane, ATN, 1985, 6; Nicolae Manolescu
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
din care totuși rezistă o parte însemnată. Critica d-lui N. Davidescu evoluează în cercul unor preocupări moderniste; cu tot excesul firesc unui scriitor ce operează în sânul propriei sale formule poetice, ea se menține, în genere, prin expresia sa abstractă, cenușie și masivă, într-o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin desăvârșita ei convergență spre o țintă precisă. E. LOVINESCU SCRIERI: La Fântâna Castaliei, București, 1910; Iov, București, 1911; Zâna din
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
frânturi de imagini și de alegorii se nasc mici secvențe de fulgurări necontrolate. De altfel, poetul însuși recunoaște că are „imagini și cuvinte cu forme de nori”, schimbătoare, în combinații instabile, de unde și aspectul de poezie fără contururi precise, inconsistentă, abstractă, artificială, fără forță de iradiere sau, cum spune singur, „elegii cu ferestre închise”. SCRIERI: Lumini în interior, București, 1934; Integrare în vis, pref. D. Petrescu, București, 1967; Al acestei memorii, București, 1984; Clepsidra tăcută, București, 1988. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
autohtonului, ca motiv, și prin lipsa unui hermetism avansat, ca manieră tehnică. În Suflete în azur (1940), autorul se cufundă în propria-i realitate sufletească, bogată, vădind resurse inepuizabile. Imaginile poetice sunt atât de delicate, de feminin construite, atât de abstracte uneori, încât își pierd aproape funcția plastică, sugerând o atmosferă tulbure, imprecisă. Pe alocuri, se întrevăd amprente ale misticismului blagian. Întâlnirea cu natura devine o permanentă bucurie, în care se topesc marile-i neliniști. Partea cea mai rezistentă a operei
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
cum se Întîmplă În literatura română). În al doilea rînd, pentru că vorbește despre raportul dintre cititor și poezie fără să facă apel la un cititor ideal-type, pozitiv sau negativ, desprins din lucrări de sociologie, psihologie socială, etc, sau la o abstractă epistemologie socială, așa cum face majoritatea eseiștilor literari (i.e., „cititor dezvrăjit versus cititor vrăjit”). În al treilea rînd, pentru că evită, scurt spus, stilul heideggerian, devenit el Însuși o poezie și care-și selectează cititorii după criteriile poeziei (așa cum face de pildă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pare să corespundă În nici un punct cu ceea ce i se prezintă atunci cînd, din Întîmplare, Îi cad ochii pe poezia reală de astăzi, el va deduce În mod cît se poate de logic că: 1) poezia este o simplă valoare abstractă (independentă de realizarea ei), 2) poezia aparține fără Îndoială unui trecut revolut (din care nu mai poți rămîne decît cu nostalgie).” Nimic nu consolidează mai mult cele două concluzii ale cititorului modern decît Încercările de plebiscitare a poeziei moderne prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Polirom, Încearcă, atunci cînd intră În contact cu poezia contemporană, să estimeze conținutul de poezie - așa cum estimezi numărul de carate al bijuteriilor de aur, de pildă - din ceea ce aude/citește, vor compara imaginea cu modelul, (e clar că modelul e abstract - un concept - iar imaginea, doar ea, e adevărată, dar aflată departe de adevărul poetic.) Putem aprecia, din memorie, cît de mic este conținutul de poezie din poezia contemporană atîta vreme cît poezia modernă-postmodernă, ca purtător de cuvînt al literaturii pure
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]